4,527 matches
-
tare, cu cât căutarea era mai îndârjită, cu atât mă încredințam pe mine însumi că ea, tocmai ea, cea care m-a chemat, cea care m-a privit peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu o voi găsi niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care să te dădăcească; nu, simți tu, din propria ta pornire să faci un semn pe fluier, pe ciomag, pe oale, pe cămașa zilnică și, dintr-o dată, te trezești „artist”. Vreau să spun că, pentru a ajunge la rafinament și perfecțiune artistică, au trebuit secole de migală, de îndepărtare a acelor elemente care nu spuneau nimic, erau o umplutură, de esențializare a sensului și mersului vieții. Și marii artiști care au plecat în creația lor tot de la folclorul inepuizabil al creației
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu-l poți cunoaște cu adevărat decât prin ceea ce deduci din mici acțiuni de care el e inconștient, din expresii efemere care-i fulgeră uneori pe față fără ca el să-și dea seama. Uneori oamenii își aduc la o asemenea perfecțiune masca pe care și-au făurit-o încât cu timpul ajung efectiv persoana pe care au simulat-o. Dar prin cartea pe care o scrie, sau tabloul pe care-l zugrăvește, omul real ți se oferă pe tavă așa cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la călugărului, pleoapele Fecioarei se ridicară Încetișor, dezvelind mai Întâi albul corneei și mai apoi străfulgerarea azurie a pupilelor. Dante se uita cu uimire la perfecțiunea mecanismului care, probabil, se ascundea În cap, pentru a realiza o mișcare atât de lină și de asemănătoare cu cea omenească. Dacă, Într-adevăr, al-Jazari realizase această minunăție, atunci faima sa era pe drept cuvânt meritată, ca și condamnarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea lui. Cum spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându-și buza inferioară. Simțea cum gândurile i se Învolburează, ca și când oboseala de peste zi s-ar fi prăvălit peste el dintr-o dată. Își Încordă mușchii gâtului și se frecă la ochi cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi vrut să vadă ce gust are. - Argint... zise aproape În sinea lui. Ciudat. - Ce e ciudat? - M-aș fi așteptat la ceva modern, pe bază de plumb. Când colo, nu-i decât argint. Dacă e așa cum spui, atunci perfecțiunea i se trage doar din extraordinara șlefuire și transparență a pastei sticloase. - Cine ar fi putut-o realiza? Întrebă priorul. Arnolfo ridică din umeri, continuând să fixeze mostra de metal. Își trecu o mână peste bărbia țepoasă. - Nu e treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește. Îi Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe cea a păgânilor. Însă acum, Îndărătul perfecțiunii formei trebuie să surprinzi sufletul obiectului pe care Îl ai În față. Și asta repede, Întrucât timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe cea a păgânilor. Însă acum, Îndărătul perfecțiunii formei trebuie să surprinzi sufletul obiectului pe care Îl ai În față. Și asta repede, Întrucât timpul pe care, probabil, Îl măsoară această mașinărie s-a pus deja În mișcare. Meșterul Îl fixă, surprins de tonul neliniștit. - Dar natura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urmă... - Maestre Matteo, nu-ți forța bătrânețea... Îl Întrerupse Manoello cu suficiență. Însă Dante Îl opri cu un gest imperios. - Unde? - Vedeți aceste contraforturi care se distribuie În muchiile zidurile exterioare, repetând la o scară redusă aceeași figură? Vedeți splendida perfecțiune a coroanei rezultate? continuă bătrânul, tot mai surescitat. Acest edificiu nu a fost gândit pentru firea umană, ci ca locaș al zeilor. Când Bigarelli... - Bigarelli? strigă Dante. El a... Dar celălalt părea să nu-l fi auzit. Își ținea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stelelor... și un asasin. Bătrânul continua să nu răspundă. Se mărgini să Își ridice capul, ca și când ar fi căutat prin beznă stelele pe care le pomenise. - Forma sa e perfectă, murmură, arătând spre tamburul cupolei de deasupra sa. De o perfecțiune inutilă, ca Întotdeauna când faptele oamenilor vor să maimuțărească Natura, adăugă sarcastic. Dante ajunsese În fața lui. Le porunci, printr-un semn, celor doi călugări să stea locului. Carul se opri lângă sarcofag. Astrologul ridică o margine a perdelei, scrutând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
minte. Bărbatul a izbucnit În râs. Un râs pe care nu-l puteam defini. Era râsul plin de tristețe al cuiva obișnuit de când era mic să-și bată joc de toată lumea. Îmi cer scuze. Van Gogh credea că a atins perfecțiunea talentului prin primele sale opere. Acela era standardul geniului său pe care și l-a autoimpus. Se contesta pe sine Însuși când nu reușea să se ridice la același nivel. De aceea, cred eu, a vrut să se autopedepsească. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu este virtute, nici virtuoasă, și nici obligatoriu morală; virtutea, la rându-i, pare să întoarcă spatele fericirii, căci practicarea ei nu presupune nicio jubilare. Ori una, ori alta: ori te bucuri de plăcerile vieții, ori suferi în drum spre perfecțiune. Nu și una, și cealaltă: nu există o jubilație sigură pe care să o practici vizavi de virtuți. Exercițiul retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții în anasamblul lor, scrie poetul îIV, 1446), pictura, sculptura, inteligența activată și perfecțiunea atinsă în progresul uman. Oare Rousseau scrie altceva atunci când schițează tabloul stării naturale înainte de a-și formula rechizitoriul împotriva civilizației? Epicurismul încearcă să regăsească această stare idilică, când oamenii se mulțumesc cu ce au și își reduc plăcerile la satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viața spiritului. Eu voi continua cu fiecare bucată să propun existențe substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrîn-sele perfecțiuni poliedrale. Valéry și Dehmel Eseistul mi se pare mai important în Valéry decât însuși poetul Vrăjilor. Bucata Eureka, de exemplu, te obligă să saluți foarte adânc Omul Vincian din Valéry. Trebuie să ne mirăm totuși cum Valéry, care proclamă autonomia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și cerurile primăverii/ O, Liră! dar mai puternică e frumusețea apei/ Ce se duce săpând piatra în adâncul altui întuneric! (Fr.) (cum face acum) poezia lui ar fi câștigat în curăție; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus), Byron neexilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă? Știu, mă vei destitui (de myrth, de zeu, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
grupe. (definiție dată în Dex., la pag. 442) Haihu-ul este un gen de poezie fixă, care are, după cum se știe, o tradiție ilustrată în cultura japoneză. Primele forme ale unui haiku apar în secolul al XIII-lea, genul ajungând la perfecțiune în secolul al XVII-lea, prin maestrul Matsuo Basho, care elaborează un adevărat program estetic - iconic și lingvistic - al genului. La noi, în România, există Societatea Română de Haiku, înființată de Florin Vasiliu, ulterior afiliată la Asociația Internațională de Haiku
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
31 august devine o zi importantă pentru românii de pretutindeni și, mai ales, pentru cei din cele două state românești, între care limba română formează poate cea mai trainica punte de legătură și frăție. Dincolo de aceasta, cunoașterea și vorbirea la perfecțiune a limbii române este o dovadă de patriotism și de profund respect al individului față de conaționali și față de sine, dar și față de înaintașii care s-au jertfit că noi să putem vorbi astăzi cu mândrie limba română în interiorul și exteriorul
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
văduvă săraca și copiii ei, a intrat în casă și le-a spus: - De azi încolo, eu sunt corbul lui Dumnezeu pentru voi.” Cele zece porunci Dorința lui Petru Lascău de a ne învăța râvnă pentru credința, astfel încât să atingem perfecțiunea cerută de Hristos, este evidentă. Chiar dacă pe calea vieții vin ispite, având Biblia că far și implicit, cele zece porunci, vom reuși să evităm orice tentație și să mergem mai departe, în siguranță. “În unul din romanele sale, Sara Orne
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
M-am sucit, am tras de mine să văd ce semnificație ar putea să aibă pentru mine sau pentru destinul meu. Și pe măsura trecerii timpului, mă simțeam încruntându-mă, pentru că nu prevedeam nimic de bun augur. Figura geometrică asimilată perfecțiunii, este cercul. Cifra opt ca semnificație am interpretat-o în felul următor: cercul de jos - viața aceasta pământească a oricăruia dintre noi. Iar cercul de sus - cealaltă viață când se încheie cea de jos și continuă sub o altă formă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
liricii sale - o lirică modernă, în care zăpezile aduc nota de mister și vorbesc despre un univers poetic prin excelență subiectiv. Eul liric este clar definit, iar evocarea anotimpurilor sugerează intrarea în universalitate si dorința de a atinge prin scris, perfecțiunea. „Zăpezile acestea/ Ning întotdeauna/ În chip poetic./ Nu rămâne decât/ Să trec puntea/ Anotimpurilor/ Și să le deznod.” „O șansă pentru poezie ” se remarcă prin totala transparență, prin concentrare, prin spiritualitate. Rămânem în cotidian, în lumea obișnuită, condiția poetului fiind
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
de andezit, care indica nordul printr-o limbă ce continuă dincolo de cercul soarelui. “Cercul este dezvoltarea centrului sub aspectul său dinamic ... muntele simbolizează în același timp central și axul universului” (Luc Benoist, Franța). Soarele de andezit era așadar simbol al perfecțiunii și al armoniei, un spațiu închis și protector. Era o zi solară, cu raze protectoare, amintindu-mi de versurile lui Ion Barbu: Mă-nchin la soarele-nțelept/Că sufletu-i fântână-n piept / Și roata albă mi-e stăpână /Ce
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
propune, aduce cu sine convingerea că Iisus Hristos este Adevărul absolut: "E ușoară credința că prin precepte teoretice de morală, prin știință oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie să aibă înaintea lui un om ca tip de perfecțiune, după care să-și modeleze caracterul și faptele. Precum arta modernă își datorește renașterea modelelor antice, astfel creșterea lumii nouă se datorește prototipului omului moral, Iisus Hristos. După el încearcă creștinul a-și modela propria sa viață". Întrebării retorice de ce
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
întreg sau o posibilă formă. Noi oamenii plecăm întotdeauna de la premiza că un început de întreg trebuie să fie neapărat rotund, deoarece este un considerent adânc înrădăcinat în rațiunea noastră mereu sugestionată să ne erijeze în a alege considerentul de perfecțiune ca mod de receptare a propriei noastre imperfecțiuni. Drept urmare punctul este receptat asemeni unui cerc în expansiune spațio-temporală, deoarece pe lângă considerentul că cercul adăpostește perfecțiunea prin absența unghiurilor de orice fel mai oferă și un grad de confort emoțional...deoarece
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
adânc înrădăcinat în rațiunea noastră mereu sugestionată să ne erijeze în a alege considerentul de perfecțiune ca mod de receptare a propriei noastre imperfecțiuni. Drept urmare punctul este receptat asemeni unui cerc în expansiune spațio-temporală, deoarece pe lângă considerentul că cercul adăpostește perfecțiunea prin absența unghiurilor de orice fel mai oferă și un grad de confort emoțional...deoarece parvine senzorialului uman, senzația de protecție. Asta în primă fază inițială de cognitivitate. Treptat însă cu cât abilitatea de raționare este cultivată survine prima stare
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]