1,515 matches
-
ce s-au scurs de atunci. Cealaltă graniță, ce separa satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu mi-a permis să mă prezint În termen pentru a ridica rezultatul analizei morfologice a acelui contraversat pește proaspăt. Dar, am venit acum...!” Laboranta Îl privi câteva secunde, contrându-l ostentativ: „Ce rezultat domnule, nu-mi amintesc...! Câți se perindă pe aici...” Lui Tony Pavone i se urcă sângele În creștetul capului. Îl recunoștea dar, mințea cu nerușinare. Atena Întenționă să intervină Însă Tony Pavone Îi făcu un semn să tacă. Reveni. „Mărturisesc doamnă, aproape renunțasem la rezultatul analizei solicitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În bătaie jagardele dracului...!” Pentru ca, bătaia de joc să fie extinsă Într-o așa manieră Încât să-i determine să vocifereze, oferind motiv fiarelor de Liberi să ciomăgească, foarfecele prezentate fiind folosite probabil la zecile de mii arestați ce se perindau permanent prin această Închisoare, nu mai puteau fi Întrebuințate...! În această stupidă ipostază, părul era mai mult rupt și uneori jumulit din rădăcină iar ce-i În cauză răgnind de durere. Unii mai Îndrăzneți protestară. Fără rezultatul scontat. În schimb
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
continua În acest infernal ritm, avea să-i zdruncine puternic echilibrul nervos, iar pușcaria avea să definitiveze opera Începută de Lct.Col. Tudose Ion, punăndu-l În situația disperată de-ași oferi singur paharul cu mătrăgună...! O idee ce i se perindase prin minte În timpul când se afla În detenție, reveni În actualitate. Dacă dorea să mai existe, urma neapărat să Întreprindă ceva. Dar ce anume...? Să evadeze...! Dar În ce fel...? Să treacă clandestin frontiera Jugoslavă, riscul era enorm. Unii ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea efect asupra persoanei tale...! „Ce te face să crezi...?” „Să nu te surprindă...! De doi ani lâncezesc În această mizerabilă Încăpere iar În acest interval de timp, s’au perindat pe aici neânchipuit de mulți arestați, unii cu abateri minore În care eu le-am dat un pronostic ce s’a adeverit În momentele imediat următoare. Așa dar ascultă la mine...! Mâine seară, procuratura te va pune În libertate...!” „Mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pe acele străzi printre gratii la prietenii lui... Vorbele dirigintelui mă săgetară în creștet. Simțeam că o să-mi lipsească viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de doi bani la care tot apelam ca să mai spargem monotonia, după programul de înviorare alături de Marius, după plimbările prin curtea școlii alături de Sini, după momentele de râs alături de Nicoleta care se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gâtul mi s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să casc gura ca să nu iasă afară plânsul pe care-l oprisem undeva, la mijlocul gâtului. Cristophe era dezolat. Chelnerii perindau alte vitrine prin fața mea, presupunând că nu-mi place oferta. Singurul lucru pe care i l-am comunicat generosului coleg elvețian a fost: - Mă simt ca la carnaval și știu că mâine se termină. Mă întorc în lumea mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă privea în ochi. Eu, acuma, tăceam. Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai să știu... Atât... Și ochii lui șireți așteptau parcă o mărturisire. Eu încălecai repede și dădui pinteni calului. Iar pe drum, cu neliniște, începui să-mi perindez prin minte toate mișcările și privirile pușcașului. Apoi mă gândii la Chiva, la zorii de dragoste pe care abia-i așteptam iar, și iar îmi veni în minte chipul lui neica Marin... O mulțime de gânduri felurite, care însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-și mai aducă aminte de el. Ce putea să nădăjduiască de la dânsul? acuma vedea limpede. Ce-ar fi putut face ei în viață, alături? Pe lângă tatu-său, ar mai fi avut o sarcină. Și prin mintea ațâțată i se perindau toate căsniciile nefericite din mahalalele prin care trecuse, unde învățase să sufere, dar nu pricepuse îndestul viața. Acum înțelegea ceva cu strășnicie, cu încăpățânare, și nimic nu-i mai trebuia! Lucra și se gândea că va găsi ea sub soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe mine în scurtul meu stadiu aici. Totuși mă ajută să urmez linia civilizației noastre mediteranee, mă ajută să fiu acum aici, fără să aștept o răsplată în altă parte. E ceea ce am putea numi idealul oamenilor care s-au perindat, năzuind spre ceva mai bun. Pe morminte cresc florile vieții. —Ești poet, am murmurat eu cu o strângere de inimă. —Sunt urmaș al asirienilor și egiptenilor, a suspinat el, cu un accent pe care nu-l voi uita niciodată. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unchiului meu, care i-a strâns îndelung mâna, cedându-i apoi locul de pe divanul înalt, singurul din casă. Oamenii din suita lui rămăseseră în picioare. Bunica murise în cursul nopții și, încă din zori, granadinii din Fès începuseră să se perinde cu toții. Boabdil sosise fără să fie anunțat, cu mult înainte de rugăciunea de la amiază. Nici unul dintre cei de față nu avea o părere prea bună despre el, însă titlurile lui, fie ele și fictive, încă mai impuneau respect foștilor săi supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe nopți, nu mai avusesem parte de alt acoperiș decât bolta înstelată. Abia mă așezasem că prin camera mea începură să se perinde cele mai mari averi din ținut. Un negustor bogat veni să-mi propună să-mi dea opt sute de burnuzuri în schimbul celor patru sute de săbii ale mele. Eram gata să primesc, dar un alt neguțător, țâșnind lângă urechea mea, îmi propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
repezi la el. Vitellius căzu de pe tricliniu. Nu apucă să se întrebe de ce nimeni nu-l oprea pe nebunul acela; simți mâinile lui Valerius în jurul gâtului, căutând scobitura traheii, apăsând. Simți cum gâtul îi ia foc; prin fața ochilor i se perindau lumini orbitoare. Înțelese că avea să moară și încercă să se apere. Fu salvat. Se rostogoli, respirând cu mare greutate, în timp ce Valerius, ajutat de cine știe ce zeu, se elibera din strânsoarea gărzilor. Se întoarse, smulse pumnalul de la șoldul lui Antonius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o rodie) și i-am spus destul de amabil: — Scoală-te, javră leneșă. Am trecut mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pe tarabă. Toate erau datate joi. Nu înțelegeam ce se întâmplase. Dar, într-o fracțiune de secundă, m-a umplut o imensă frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o simt pregătindu-se să plece spre mine. Într-o astfel de după-amiază, în tramvaiul venind de la cimitirul lui, am început să îmi amintesc povestirea lui pierdută. Priveam absent pe fereastra vagonului și simțeam cum în mine începe să se perinde, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de demnitate pe cît eram de lipsit de un pardesiu pe potriva temperaturii Înghețate, m-am adăpostit de vînt Într-un portal, de cealaltă parte a străzii, și am rămas acolo vreo jumătate de oră, străjuind ferestrele și văzînd cum se perindau siluetele domnului Aguilar și soției sale. Era aproape miezul nopții cînd m-am Întors acasă, tremurînd de frig și cu universul În cîrcă. O să sune mîine, mi-am repetat de o mie de ori În timp ce Încercam să ațipesc. Bea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig. Vilele sumbre se perindau alene Înapoia geamurilor acoperite de gheață. Controlorul se uita la mine cu acel amestec de neîncredere și de sfidare pe care frigul părea să i-l fi congelat pe chip. — Numărul treizeci și doi, tinere. M-am Întors și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l enerveze. Dacă ar fi avut putere, s-ar fi sculat din pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își Îndreptă pașii spre dulap. Ajuns În dreptul lui, Noimann Își aduse aminte că fusese bântuit În timpul nopții de alte viziuni, la fel stranii. Se făcea că nimerise, nu se știe cum, la o clinică de obstetrică și ginecologie, unde se perindau o groază de halate albe, circulând dintr-un salon În altul. Halatele vorbeau Între ele În germană și unele recitau chiar pasaje din Faust-ul lui Goethe. Noimann Încerca să le dea o replică pe măsură, dar cuvintele nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de amorul artei, ca s-o amuze pe Lilith. Și totuși, imaginea bărbaților, unii goi, alții Îmbrăcați În costume, persista În mintea lui. De atâtea ori le auzise glasul șușotind prin unghere. De atâtea ori le ascultase pașii cum se perindau pe vârfuri, trecând dintr-o cameră În alta. Poate că totul nu era decât o halucinație. O halucinație de care făcea haz Lilith, stând În pat picior peste picior, Înconjurată de cărți de tarot. Urmărind-i mișcările grațioase, Noimann Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
provocase Satanovski. Își amintea apoi și de havuzul În care se bălăcise vreme Îndelungată, dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după descinderea sa la cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ușor crizele existențiale, Îmbrăcând mereu alte haine și schimbându-ne mereu Înfățișarea... Dar noi”, Își spuse Noimann, „suntem cu totul robiți propriei noastre piei În care, odată intrați, n-o părăsim decât o singură dată și pe totdeauna...” Gândurile se perindau cu repeziciune prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer se perindau câțiva nori sinilii, ba acoperind, ba descoperind pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În lat terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inimă. Oare unde era Mathilda? Unde dispăruse? De ce venise Noimann s-o caute tocmai În acest tren? Încotro pornise? Unde voia să ajungă? Și ce Însemna destinația finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]