1,304 matches
-
grad de oinfidențialitate”. Filosofia vieții și viziunea asupra epocii istorice este cea firească, a Omului sau a „cetățeanului de rînd”, cum Îi place să spună naratorului plin de vitalitate, dar pînă la urmă și stresat și sceptic. Eroul devenit, prin peripețiile biografiei, om de cultură, Își asumă, inconștient și conștient, rolul de apărător al vieții, al valorilor etice. Spiritul său pur, descoperirea antiumanului În lume se opune categoric regimului. Regimul apare În toată nuditatea sa, deghizat, În limbajul patetic și ipocrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sa avea pe cineva atât de credincios să o Îngrijească, eliberându-l pe el de ceea ce, altminteri, ar fi fost o responsabilitate strivitoare. Îndatorirea lui era, În principal, de a o Înveseli pe Alice cu vești din lumea largă și peripețiile lui prin ea. Un avantaj neașteptat al scufundării În apele necunoscute și mâloase ale teatrului era faptul că se dovedise a fi o sursă de interes și divertisment inepuizabilă pentru sora lui. Ea fusese primul cititor entuziast al textului complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
restituit vederea. Nu voi amâna revelația, mult iubite prietene Parodi: Ricardo și-a scuturat lenea somnului În brațele baronesei de Servus. Viața domniei voastre și viața mea, mai lenevoase, mai sedentare, poate mai reflexive, sunt, În consecință, lipsite de atari peripeții; dar ele forfotesc În viața lui Ricardo. Peste măsură de Întristat de moartea Pumitei, el o caută pe baroneasă. Gregorio Martínez Sierra al nostru a fost sever, dar cât se poate de drept, când a publicat chestia cu femeia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pronostic Încă nu s-a adeverit. Io sunt mereu atent la mersu pătăraniei, care o să ți-o zic În viitoarea. La cât mai multe dă văzut, Indianu VII Dragă Avelino, Ziua dă ieri a fost, pă bune, adevărat romanț dă peripeții, care au pus la Încercare călirea lu ierou lui (bănuiești d-acu cine ie), cu final bombă. Am Început c-un chilipir. La micu dejun, dă la masă la masă, șoricuțele au pus pă tapet paragrafu escursii. Am profitat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prevăzut cu o livrea Însăilată din pânză și nasturi de bronz. Artistul, nu mai puțin decât Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de duh și clovnerii (Madrid, 1934) a lui don Julio Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parcă de o arsură. Îi masă cu degetul mare și cel arătător, apoi Îi deschise. Beth și Harry erau așezați la masă, Împreună cu el, În camera de decompresie. Arătau obosiți și deprimați. Dar la ce te puteai aștepta, după atâtea peripeții? — Ce trei? repetă Norman. — Ah, făcu Harry, gândeam cu glas tare. Că am rămas doar trei. Beth oftă. Norman Îi văzu lacrimile din ochi. Ea scotoci În buzunar după o batistă. Își suflă nasul. N-aveți ce să vă reproșați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
limitare la 4 mandate În loc de două”. Mai bine-o propunere de limitare pe viață, ca-n Suedia. O Angela Băcescu mai subtilă este Marilena Tutilă de la România Mare care-o pornește spre Jilava și, pe drum, trece prin sumedenie de peripeții. Mai Întîi „m-a ajuns din urmă un grup de tineri deținuți”. Marilena observă cu ochiul ei vigil de reporter că ei cărau un furtun de irigații. N-are din păcate prea mult timp la dispoziție pentru a studia cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sus și pe urmă l-au dat afară ca să scape de el și să mușamalizeze totul, punându-i în vedere să-și țină și gura dacă nu vrea să fie scoase din sertare bine încuiate dosare vechi cu ascendența și peripețiile familiei lui; sau dacă el însuși participase la calcule și când și-a înțeles greșeala a fost prea târziu și nu se mai putea repara nimic și s-a produs explozia; sau să fi fost ceva și mai încurcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-ți faci griji și desfășurările să te marcheze. Facultatea și examenele. Nici astea nu sunt scutite de oarecari griji. Scandalul ăla de la revistă, care v-a marcat pe toți, nu numai pe tine. Firesc să te fi tulburat mult. Peripețiile cu casa, uite-o, nu e, stai în stradă. Toate astea s-au adunat, un om slab ar fi clacat, dar ai avut puterea să reziști. N-ai mai avut timp însă pentru altceva; poate nu timp, ci stare, voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
văzut în Păzea la stern? — Hai, las-o baltă, am jucat eu în ăsta! Crezi că n-aș fi ținut minte? Nu, știu unde-ai jucat! În Urmărește calul ăla! Ai fost unul din spioni! — Sau era în Hanul cu peripeții? — Sau în Viața a un circ? — Sau în Școala ticăloșilor? — Regret că trebuie să vă dezamăgesc, spuse Thomas ridicându-și mâna. Dar sunteți toți departe de a ghici. Mă tem că nu sunt actor. Când am spus că lucrez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acum Încolo. —Cât de mult? — Atâta timp cât ai tu nevoie de o mămică. —Cât de mult? — Până vei fi și tu mămică. Hai repede, Em. Închide ochii acum. —Maa-ma? Dormi, draga mea. Dormi acum. Mâine va fi o zi plină de peripeții. Ei bine, am făcut ce trebuia? Așa le spui? Oare? Duminică, 15.14: Împreună cu Emily În montagne russe, țipetele noastre mitraliindu-ne stomacurile. Închid ochii și fac o poză Polaroid pe care s-o păstrez amintire: mă simt bine alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tot bunul gust diplomatic posibil. Între timp schisma devenea din ce în ce mai ireparabilă: și cine va putea să salveze Biserica? Cine va salva lumea? Cine va salva tronurile care se osteneau să-și pregătească cele mai mari nenorociri și cele mai ciudate peripeții? Care din cele trei puteri va fi folosită de divina Providența pentru a mai sancționa încă o dată legea justiției și pentru a restitui Bisericii acea deplină libertate de existență care nu a fost niciodată atinsă de vreo mînă de muritor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se spălăciseră ele, detaliile, însă, unele resturi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe coapse și pe carâmbul ciubotei... Mircea se gândi la Cristina, pe care, cine știe dacă va mai avea, vreodată, ocazia să o conducă, prin cuprinsul acela de talmeș-balmeș și de colb cârmâziu, din care ieșise, inutil, după atâtea irepetabile peripeții. O revăzu, cum era, diafană și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Sa Domnul. Se vorbește de vitejia armatei, nicăiri însă că cu aceeași vitejie Domnul însuși s-au espus focului dușman și că ghiulele zburau împrejurul capului său. Republicanismul nu poate merge departe. A doua piesă, Ostenii noștri, consistă din următoarele peripeții și conflicte cumplit de dramatice. Un ofițer asupra însurătorii pleacă la război. Mai întîi ia adio de la tatăl său și plâng, apoi ia adio de la iubita sa și plâng, apoi de la mumă-sa și plâng, în fine de la tot personalul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Eco lipseau capitolele despre fabulă, iar prin Crohmălniceanu băgai pumnul și-l scoteai pe partea cealaltă. Studioși, tinerii ucenici literați xeroxau fasciculele, le ajutau să ajungă de la un an la altul, cu tot cu smângăleli și-adnotări, ca un roman haiducesc cu peripeții: Budulea Taichii trona în Grozăvești, poeziile lui Villon se găseau în „6 Martie“, scena cu Nadina și Petre Petre circula prin Regie, înțesată de sublinieri și comentarii. Pentru mine, traseul părea mai simplu. Odată ajuns la porțile mausoleului, mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și el printre ei, fiind singurul vesel. S-a întâmplat cum mi-am dorit eu! Păcat numai că, bietul de dumneavoastră, ați avut de suferit, șopti el cu zâmbetul cel mai simpatic. Aglaia plecă fără să-și ia rămas-bun. Însă peripețiile acestei seri încă nu se terminaseră; Lizaveta Prokofievna a fost nevoită să mai suporte o întâlnire neașteptată. Nici nu apucă să pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pîn'la 1879. Advocații cer în adevăr seamă, înfățișarea se fixează pentru ziua de 16 marte 1880, când, c-o săptămână înaintea înfățișării, d. Vasile Boerescu, numit ad interim ministru al instrucției, revoacă mandatul dat advocaților, amînîndu-se soluțiunea. Prin oricâte peripeții a trecut afacerea, fie ele întîmplătoare, ca epizodele din Odisee, fie corect conduse, ca firul novelelor spaniole, e evident că, odată ce presa întreagă, fără deosebire de partid, s-a ocupat cu ea, ni se datorește o rază de lumină în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
demnitate: "Asta nu-mi atinge prestigiul". [21 noiembrie 1881 ] ["MINE ARE A SE DESCOPERI... Mâne are a se descoperi cu toată sărbătorirea cuvenită statua lui Ioan Eliad. Cată să mărturisim că arareori s-a întîmplat cărturar să treacă prin atâtea peripeții intelectuale ca răposatul părinte al literaturii noastre. Sunt mulți, între cari d. Ion Ghica bunăoară, cari n-au avut nicicând o mare părere de Eliad, sunt alții cari l-au ridicat în ceruri și l-au urmat orbește; unora le-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sau în vederi politice, greșite după noi, sau în ambiție. Dar, ori una ori alta fie, oricine înțelege că, pentru a deveni cineva enamu che enasu cu Cariagdi, Carada, Giani etc., sufletul unui om bine născut cată să treacă prin peripeții aproape tragice, asemenea lui Timon din Atena, eroul unei drame de Shakespeare. În adevăr pentru ca un om atât de prietenos, primitor, generos cum e Timon în actul I să se prefacă într-un sălbatec mizantrop, un pustnic cum e Timon
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un om atât de prietenos, primitor, generos cum e Timon în actul I să se prefacă într-un sălbatec mizantrop, un pustnic cum e Timon în actul al Iv-lea, sufletul său cată să fi trecut prin o sumă de peripeții ce l-au aruncat dintr-un estrem într-altul, l-au prefăcut din alb în negru, din floare de crin în mătrăgună. Seria acelor peripeții, luată la un loc și designată c-o singură vorbă, am numi-o fenomonologia unui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în actul al Iv-lea, sufletul său cată să fi trecut prin o sumă de peripeții ce l-au aruncat dintr-un estrem într-altul, l-au prefăcut din alb în negru, din floare de crin în mătrăgună. Seria acelor peripeții, luată la un loc și designată c-o singură vorbă, am numi-o fenomonologia unui suflet bântuit de patimă. Se știe că pe sfârșitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca Moldovei crinii Casei de Valois. Marca era
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
veseliile, și toată lumea se bucura că le-a dat Dumnezeu un Împărat așa de viteaz, care făcuse atâtea isprăvi. a. Căutarea sortituluisortitei În basmul Petrișor, Făt Frumos, băiatul pleacă În căutarea celei sortite la naștere, Ileana Cosânzeana. În urma mai multor peripeții, căutarea se Încheie cu o reușită. Supărat că nu i se dă făgădașul de la naștere, eroul din basmul. Fata Îl roagă pe tatăl ei s-o lase măcar un ceas În lume. Împăratul, În cele din urmă, a fost de-
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mă ia de aici. Și cu acela nu-i de joacă, că-i tare. Sărutul pecetluiește această așteptare, conducând la recunoașterea celui sortit. Băiatul adoarme și, când se trezește, n-o mai găsește pe fată. Urmează un drum presărat cu peripeții, băiatul o recuperează pe fata nemuritoare. Și tatăl băiatului a Încercat, În tinerețe, s-o cucerească pe fată (vreo nouă ani de zile). Fata Îl Învie pe băiat; cei sortiți să fie Împreună depășesc toate Încurcăturile. O istorie mai ciudată
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
prin prezentarea unor instituții, a unor Îndeletniciri, a unor detalii materiale. În acest gen de narațiuni, căsătoria apare câte o dată În final și este expediată În câteva cuvinte. Mult mai importante sunt, În cazul de față, personajele pitorești, Întâmplările ciudate, peripețiile neverosimile, cazurile ieșite din comun. Forța destinului pare că se diminuează În aceste ultime exemple față de forța pe care același destin o avea În basmele cu fond arhaic. În povestirile pe care le analizează, propunând o viziune interdisciplinară, Cristina Călărașu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]