3,249 matches
-
fragile, delicate Odată v-ați opri din drum Și-ați spune că nu se mai poate Dar știu și-acum și-n orice zi Cum știu că focul vrea scânteie Iubirea, lumea ar pieri De nu ai exista, FEMEIE IUBIREA PERPETUĂ La început te voi iubi doar ca o floare Și numai fiindcă ești cu mult mai delicată Decât aceast sublim simbol de primăvară Și de iubire mare și înflăcărată Apoi te voi iubi ca pe o ploaie blândă Ce mângâie
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
distanța și depărtarea asta Ce vrea să ne separe, s-omoare dragostea Te recompun din ape, din picături de ploaie Să fii mereu cu mine etern în viața mea. Marius BACIU California, SUA martie 2011 Referință Bibliografică: VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 97, Anul I, 07 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluențe Românești : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
a publicului de operă în ansamblu. O voce ca o curgere lină a timpului cosmic, pe acordurile căreia se odihnește la final Creatorul însuși, o ideogramă perfectă a abisului existențial - ce nu ține cont de absolut nimic în propensiunea ei perpetuă, nici de galaxia proximă Căii Lactee, Andromeda, nici de fuzionarea deja simulată a acestora în viitorul extrem de îndepărtat, nici de neînsemnatele fricțiuni ale măruntelor lumi terestre, cu atât mai puțin de “desfășurarea imagistică a spiritului contemporan” (Edgar Papu) -, o personalitate care
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
pentru că o consider un reper important pentru definirea Ființei umane în genere): „Toată viața noastră ar trebui să fie o lecție de modestie.” Într-o lume de măști golite continuu de sensurile profunde ale existenței în sine - scopul fundamental și perpetuu, de altfel, al timpului postmodern -, vocea baritonului Nicolae Herlea ni se înfățișează sufletului întocmai ca o pânză delicată de Lumină ce tremură plină de forță neumbrită de întuneric în miezul fiecărui microcosm ființial al Pământului. Este o parabolă ca un
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
nectarul din mine așteaptă pe taraba unui târg de suspine, fără promoții cu lume la rând și fără un loc la cineva-n gând, doar eu, iubito, numai eu mă sprijin de spada ruptă ca un aheu, să te păstrez perpetuu în sufletul meu... 28-03-11 La noi acasă plopii La noi acasă plopii, tot se duc mai în sus, În lacrimi ne ascund plecarea spre apus. Mi-am pus în geamantan visele frumoase, Și viscol întețit în carne și în oase
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
dar indubitabil, prin actul de cumpărare statutul juridic care decurge în mod necesar din propria sa opțiune. Curtea a apreciat că apartenența proprietarului la o colectivitate, relațiile de vecinătate pe care le implică, existența unor spații în proprietate comună și perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilități sunt elemente care impun constituirea unei structuri colective, organizată, care să acționeze în numele și pentru interesul comun. Acestea sunt rațiunile pentru care legiuitorul a impus constituirea asociațiilor de proprietari
DECIZIA nr. 382 din 17 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/293604]
-
mare tradiție pe teritoriul României este încondeiatul ouălor, închistrite și pictate, decorate cu ornamente, purtând simboluri geometrice, florale sau zoomorfe, reluate din motive românești strămoșești. Să nu uităm, că oul, folosit în practicile magice sau religioase, ca simbol al renașterii perpetue este și un însemn al acestei mari sărbători a Învierii lui Hristos. Majoritatea legendelor creștine consideră oul roșu simbol al sângelui vărsat de Mântuitor. TRADIȚII ROMÂNEȘTI Un ritual anume se găsește păstrat numai în unele sate, cum sunt cele din
TRADIŢII PASCALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358864_a_360193]
-
vampiri în povești, având ca teme: iubirea, spaima dar și sexualitatea (din nefericire atât de abordată în aceste vremi!), curiozitatea continuă față de nemurire. Sfârșitul aici este lupta clasică dintre bine și rău, lupta omului vis-a vis de necunoaștere, teme perpetue, profund umane, dacă stăm să ne gândim. Și totul este bine ... când se termină cu bine! Soliștii principali sunt după cum am spus din diferite țări, precum Timour Bourtasenkov (Prințul Prospero) din Moldova. Rolul lui Van Helsing este interpretat de Marin
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
lirismului deoarece uneori aglomerarea metaforică dă un iz de poezie compusă cu tot dinadinsul, cum ar fi Era ca o primavară (p.11). Poeme apocrife este cartea unui autor matur sedus de capcanele limbajului pe care le explorează cu un perpetuu sens al descoperirii inefabilului și al orchestrării unei ample varietăți de tonalități lirice originale." Silvia Jinga Referință Bibliografică: Silvia Jinga - Măștile poetului / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
delicat, măi strălucitor, măi suav, mai sus decât le-a primit, mai aproape cer și de Dumnezeire. Toate acestea le face, însă, printr-o extraordinară discreție și modestie! Eternul feminin - contribuție majoră la Planul Creației Eternul feminin menține astfel o perpetua armonie umană pe care, de multe ori, o trecem cu vederea. Întocmai, aceasta armonie divină rezultată din grația Eternului Feminin, devine atât obișnuită prin esență lucrurilor cotidiene încât este complet invizibilă, asemeni Gratiei Divine! Sigur, ceea ce vedem însă, este ca
FEMININ LA MASCULIN!(I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359382_a_360711]
-
lumii ce au generat opere nemuritoare cu dalta sau cu penelul lor. Fără o femeie frumoasă toate acestea nu puteau să apară.”, tot așa precum iubirea este intuită ca sens tumultuos dar și pozitiv al vieții, un rug ce trebuie perpetuu întreținut.”... ...” Din punctul nostru de vedere, lucrarea este încă o reușită - în arealul romanului de dragoste, iar Virgil Stan - un savuros cronicar al iubirii - ca sentiment unic, înălțător, universal valabil.” Gheorghe A. Stroia, Adjud - brumar Referindu-mă strict la roman
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
spuneam deseori. Iar el răspundea: «Să te înmormântezi într-un pământ străin e și mai rău. De unde știi că nu ne iau ăștia să ne arunce?». Deși nu se punea problema - mai mult, la monumentul sau funerar e un pelerinaj perpetuu -, n-a vrut sub nici o formă să lase prea multe urme fizice. Pe un pământ străin... nici n-avem bani prea multi...», mai ales că un loc de veci în acel cimitir select costă enorm. El a înclinat întotdeauna către
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
pe Eliade să ia o decizie foarte practică, poate unică de acest fel din viața lui: aceea de a fi incinerat și de a rămâne pe veci sub formă de cenușă în incinta cimitirului Universității de Chicago. Acest cimitir este „perpetuu”, adică va fi pentru eternitate. Placă funerară a lui Eliade este acolo pentru veșnicie. Este așezată la intrarea în cimitir, nu departe de plăcile funerare ale lui Enrico Fermi și a fostului primar al orașului Chicago, Harold Washington, negru și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
cele mai multe ori identificându-se în gândire și simțire și transmise fidel, urmașului de azi, pentru a-i reda demnitatea ce i se cuvine. O carte savuroasă ca o lacrimă care refuză să se prelingă pe relieful obrazului. Cu o uimire perpetuă care stârnește, nu numai curiozitatea și interesul, dar o teribilă și fascinantă atracție către lumea în care i-a fost dat să se nască, să trăiască o parte din viață și la care s-a reîntors mereu, total învins de
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
de la potență la act”, astfel: 4) „Într-adevăr, Aristotel se descurcă cam prost atunci când spune, împreună cu toți filozofii antici, că principiile trebuie să fie întotdeuna permanente; căci dacă, scormonind în teoriile lui, încercăm să aflăm unde își poate avea reședința perpetuă această formă naturală care plutește la suprafața materiei, nu o găsim nici în Stelele Fixe (n.n: din cel de-al IX-lea Cer, de pe Centura fotonică, din vecinătatea Cerului Empireu, unde locuiește însuși Dumnezeu și Sfânta Familie) - deoarece aceste
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
distrugerii forței samsonice? Vreau să spun a acelui erou, care, cu o falcă de măgar pe care o găsise, a devenit triumfătorul de neînvins al filistinilor? O femeie. - Cine a înfrînt la Capua avântul și forța marelui căpitan și dușman perpetuu al Republicii romane, Hanibal? O femeie! - Spune-mi, o, profet citared, care este oare cauza fragilității tale? - Tu, omul cel dintâi plăsmuit, pe când erai un grădinar al Paradisului și îngrijeai de Arborele Vieții, cum de ai fost vrăjit într-atât
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
devine ființă, plinul ia locul golului, armonia alungă pentru totdeauna haosul și negânditul îmbracă veșmintele gânditului. Și tot cu voia Marelui Arhitect, unii dintre muritori cunosc harul îndumnezeirii, acea stare de inspirație și revelație care in potentia se cheamă o perpetuă năzuință înspre perfecțiunea divină și a cărei dulceață poate fi savurată doar de sufletele ce-și toarnă nectarul credinței în cupele cuvintelor smulse din inimi, pe care mai apoi fără cusur le rânduiesc, precum scrierile de preț dintr-o bibliotecă
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
spectacolul unei lumi investite cu atributele feericului, precum într-un vis. Avem o percepție coloristică unde triumfă verdele, cu virtuți tonifiante și simbolizând vitalitatea („Coroana verdelui de iarbă”). Efuziuni ancestrale care sugerează compoziția unui ethos („Doină din fluier”) și o perpetuă sărbătoare a sufletului, indiferent de anotimp, când inima intră în rezonanță cu natura. Poate fi vorba și de un pact secret cu anii copilăriei, pentru că atunci obiectele dar și sentimentele aveau conotații speciale, de origine mitică. („Întâmplă-se”). În această
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
deschideri de arcuri de porți informaționale. Câte unul din semne își pierde intensitatea ca vizibilitate trecând în starea de fluid care ne curăță, ne vindecă pas cu pas vederea interioară, pentru a ne regăsi arcuri de curcubeu între aripile vulturului perpetuei dimineți a ființei. “dansul de umbre pierdut între îngeri” este un dans tăcut. Ecoul lui este iubirea de sine, mai târziu iubirea de Dumnezeu. Îngeri căzuți, oamenii care ne traversează secvențe de viață ne aduc mai aproape de propriul sine sau
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
insecte proiectându-se delicat spre înalturi, zdrăngănindu-și la multiplele lor piciorușe, imensele potcoave metalice. Timpul însă trecea, istoria se scria filă cu filă, iar viețile locuitorilor se derulau, zi după zi, an după an, veac după veac, sub semnul perpetuu al acelorași valori răsturnate. Dar, cum toate pe lumea asta au un început, ajung, la un moment dat și la un final, așa că, iată, și-n țara cu pricina, s-a întâmplat într-o bună zi ceva ce avea să
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
Minuscule cascade,pe rocă de granit, Șuvoi de apă vie,grăbită-ntr-o chemare Maternă spre oceanul de picuri infinit. În drumul lui prin meandre,o moară întâlnește Ce vrea hrăni asemeni umane așezări Precum pe tot parcursul și vegetal perpetuu Indubitabil însă,darwine-evoluări ... În lacuri adunate,domolitor spre vale, Înoată în tăcere popoarele de pești. Centrale implicite,trimit în lumea mare Fluidizând prin fire,lumină,ca-n povești! Majestuosul fluviu adună cu răceală Vasale unde calde,ce se supun tihnit
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
că o rimă despărțită de trei versuri nu mai are niciun efect. În ciuda acestor observații, T.Răpan rămâne un poet autentic, înzestrat cu o capacitate asociativă debordantă, cu o noblețe a expresiei și un exces de sensibilitate, aflat într-o perpetuă căutare a perfecțiunii, sfâșiat de nostalgia plenitudinilor spirituale, convins că numai dragostea poate să înfrângă moartea. De aceea, nu pot decât să fiu de acord cu George Astaloș care scrie pe coperta a patra a cărții: Dirijând timp de 30
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
Sunt... visez... rămân, într-o prezentare grafică de excepție, ilustrațiile și coperta purtând semnătura maestrului humoreștean RADU BERCEA. Despre stihurile cărții și-au exprimat opiniile critice mai multe personalități literare ale momentului, care au conchis că lucrarea este inovatoare, exprimând perpetua nevoie de reinventare a autorului. Iată câteva dintre aceste opinii: ELENA BUICĂ (Toronto, Canada): Ca și celelalte volume apărute până acum, prezentul volum este o incursiune lirică în spațiul său interior pe care o împărtășește și cititorilor. Poezia sa este
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ PURTÂND SEMNĂTURA GHEORGHE A. STROIA, LA EDITURA SINGUR DIN TÂRGOVIŞTE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359819_a_361148]
-
implementată cu forța la nivel global, toate statele și guvernele din lume sunt compuse din două mari părți: cei care au fost votați, adică senatorii și deputații, judecătorii și procurorii, cei din parlament și președintele, și, a doua parte - birocrația perpetuă de-a lungul timpului, cei care sunt în numeroasele agenții guvernamentale și în ONG-uri, inclusiv oamenii de cultură.Dacă democrația este bine echilibrată și funcționează cât de cât corect, există șansa ca partea votată de public să controleaze partea
CUM A AJUNS CULTURA ÎN SUBORDINA LUMII MATERIALE ŞI OAMENII DE CULTURĂ SUB TUTELA STATULUI. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A STATULUI DE DREPT ŞI NECESITATEA ÎNFIINŢĂRII NOILOR GUVERNĂMINTE MIXTE de CONSTA [Corola-blog/BlogPost/359866_a_361195]
-
Camerei Aulica pentru Monetării și Minerit - Ministerul Minelor - în anul 1854, în baza legii menționate, a așezat zăcămintele miniere sub principiul „res nullius”, care dădea statului dreptul să atribuie proprietatea minieră după sistemul regalian, celui ce descoperă zăcământul, gratuit și perpetuu. De asemenea, obligă micii întreprinzători să se unească în societăți miniere pe acțiuni și să treacă administrarea minelor în sarcina Ministerului de Finanțe și al căpităniilor miniere, sistem menținut și în perioada dualismului austro - ungar. În concluzie, se poate aprecia
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359973_a_361302]