2,237 matches
-
editează mai multe periodice: „Aghiuță” (1863-1864), „Satyrul” (1866), „Traian” (1869-1870), „Columna lui Traian” (1870-1877, 1882-1883). Este director la „Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul”, „Familia”, „Sentinela română”, „Românul”, „Perseverența”, „Ghimpele” ș.a.). Chiar dacă treptat revistele lui H. vor fi orientate spre istorie, filologie, folcloristică, ele relevă un gazetar de o forță puțin obișnuită, conștient de nevoia depășirii diletantismului în publicistică și capabil să facă acest pas pe cont propriu. Spirit
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
cea mai exactă caracterizare a lui I. și a creației sale i se datorează lui Ștefan Aug. Doinaș: „Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai mare decât ecoul poeziei sale. Ce surprinzător e să constați cu câtă pudoare, cu câtă perseverență, cu câtă variată pasiune și cu ce admirabile rezultate acest poet lipsit de ostentație și-a alcătuit, și-a cultivat, și-a desăvârșit un mit al său, prin simpla dar sugestiva potențare a unei perspective tradiționale.” Pentru volumul Fragmente despre
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
pentru care a plătit cu viața. SCRIERI: Cântec în septembrie, Chișinău, 1966; Biografia copacilor, Chișinău, 1967; Cirli-lai, Chișinău, 1968; Apa. Descrieri și aspecte fizico-chimice, Chișinău, 1969; Ceașca de porțelan, Chișinău, 1971; Salcie albă, Chișinău, 1972; Din valea Răutului, Chișinău, 1973; Perseverență, Chișinău, 1975; Enigma „FP”, Chișinău, 1976; Adevărul și inima, Chișinău, 1977; Orașul de mărgean, Chișinău, 1977; Meșter și zburător, Chișinău, 1981; Semnele șarpelui, Chișinău, 1982; Clasa noastră, Chișinău, 1985; Sărbătoarea memoriei, Chișinău, 1986; Comandantul, Chișinău, 1987; Relație diagonală, Chișinău, 1988
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
pentru cultura română, fie tratând caracteristicile diverselor specii ori ocupându-se de muzica populară, de etnografie sau de folclorul altor popoare, scrise de Gr. Silași, Iosif Vulcan, V. Ranta-Buticescu, At.M. Marienescu, S. Mangiuca, Nicolae și Aron Densușianu. Cu o perseverență demnă de laudă, de asemenea în spiritul tradiției gazetelor lui Heliade, Kogălniceanu sau Barițiu, F. a urmărit discuțiile în jurul limbii literare și al sistemului ortografic. Poziția lui Vulcan s-a bazat întotdeauna pe principiul unificării limbii pe baza graiului viu
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
limpezimea, eleganța frazării, constante ale Criticelor, au făcut impresie de la primii „pași”; în posesia unui limbaj nuanțat, de remarcabilă ținută literară, L. a năzuit însă toată viața să fie beletrist. Peste cincisprezece volume și opuscule sub semnătura sa învederează o perseverență îndârjită. Inițial tentat de dramaturgie, dăduse texte fără nerv, nejucate vreodată: De peste prag, dramă în trei acte (1906), Cine era?, comedie într-un act (compusă în 1910) și douăsprezece Scenete și fantezii (1911). Inexpresive se dovedesc și nuvelele cu subiecte
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
îi trimiseseră două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin), în care criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosperus și Ilarie, un an mai târziu, Augustin trimite o a doua carte intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, ca și nașterea în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio. De correptione et gratia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Augustin), în care criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosperus și Ilarie, un an mai târziu, Augustin trimite o a doua carte intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, ca și nașterea în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio. De correptione et gratia. De praedestinatione sanctorum. De dono perseverantiae: J. Chéné, J. Pintard
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai e cunoscut ulterior decât ca prieten personal al lui Augustin și pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosperus, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici data nașterii lui), locuia la Marsilia și a rămas aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi (Pro Augustin responsiones ad excerpta Genuensium), adică răspunsuri privind unele pasaje extrase de doi presbiteri din Genova din Predestinarea sfinților și din Darul perseverenței. Apărându-l pe Augustin, Prosperus susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărârile sale în privința mântuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămân de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu meritele sau păcatele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
disponibilitatea lor de a-și asuma riscuri, de a acționa fără sprijinul sau protecția statului, de a adopta atitudini și convingeri liberale, și la capitalul social de care dispune. Conform ideologiei dominante, întreprinzătorul pornește de la nimic și, prin efort, îndemânare, perseverență și relații, reușește să devină capitalistul român, călit în a identifica oportunitățile pieței, ingenios în soluții financiare și tehnologice și activ și eficient în aplicarea lor. Această utopie a fost testată de sute de mii sau chiar milioane de mici
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
etc.), povestirea fantastică Cercetașul a lui Horia Petra-Petrescu, frumoasele „legende originale” cu subiect religios ale Augustei C. Rubenescu. Îndeajuns de consistente sunt și paginile rezervate criticii literare. Pe lângă cronicile și recenziile care, în rubrica intitulată „Cărți-reviste”, oglindesc prompt și cu perseverență fenomenul literar curent, se publică evocări, articole de sinteză, comentarii tematice despre scriitori clasici sau contemporani. O mențiune aparte merită aici Sabin Veselie, care, în numerele 2-4/1937, comentează pe larg poezia lui Lucian Blaga. Revista dedică un număr special
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
un poet format, un bun tehnician al versului. Influențe bacoviene și argheziene continuă să se regăsească nu numai la nivelul motivelor (spleenul, oboseala, moartea), ci și în imagini, în construcții sintactice, în versificație. Poezia socială este și ea frecventată cu perseverență, avându-și, desigur, punctul de plecare în condiția socială a poetului, dar și în observarea unor diferențe sociale supărătoare, însă fără notele protestatare din modelele pe care uneori le urma. Volumele publicate după 1960 - Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
moldovenești (în colaborare), I-II, Chișinău, 1986-1988. Antologii: Poezia moldovenească modernă la începuturile ei (1770-1840), Chișinău, 1976. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, „Studii de istorie literară”, „Nistru”, 1972, 8; Pavel Zavulan, „File vechi necunoscute...”, RLSL, 1982, 2; Vasile Ciocanu, Erudiție, pasiune, perseverență, RLSL, 1996, 4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 273. Vl.C.
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
au văzut vasta Întindere sălbatică americană ca pe o natură lăsată În paragină, gata să fie subjugată și recuperată pentru gloria Domnului. S-au văzut pe ei Înșiși ca emisari ai lui Dumnezeu, administratorii lui, care, prin forța credinței și perseverenței lor, vor domestici sălbăticia și vor crea un nou Eden - țara promisă În care să curgă lapte și miere. Noțiunea de popor ales a continuat să rezoneze de-a-lungul istoriei americane, devenind laitmotivul visului american. Cartea lui Herman Melville, White Jacket
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unei societăți puternic industrializate, urbane și suburbane. Motivul pentru care visul american este durabil Într-o atât de mare măsură, este faptul că implică cele mai importante dorințe umane - fericirea În lumea aceasta și salvarea În lumea cealaltă. Prima necesită perseverență, autoperfecționare și autosuficiență, iar cea de-a doua - o credință neabătută În Dumnezeu. Nici un alt vis anterior nu a oferit perspectiva a ce este mai bun din ambele lumi - cea a vieții acesteia și lumea de apoi. În timp ce credința religioasă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
larg despre teologia Reformației În capitolele 4 și 5.) Astăzi un număr crescând de tineri americani s-au dezbarat de etica muncii. Pentru ei, visul american se bazează mai mult pe noroc și Încredere În sine, decât pe credință și perseverență. Unul dintre cele mai interesante studii de opinie publică pe care le-am văzut În toți acești ani În care am urmărit astfel de studii, a chestionat tinerii sub 30 de ani dacă cred că vor deveni bogați. 55% dintre
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puțin probabil că va putea lăsa o moștenire apreciabilă - cel puțin nu suficient pentru cei 55% dintre tineri care cred că se vor Îmbogăți 46. Deci rămâne norocul. Toate aceste categorii - investiții, moștenire și noroc - nu necesită munca diligentă și perseverență, genul de calități pe care Franklin le consideră virtuți esențiale pentru a reuși În America. Bănuiala mea este ca mulți dintre tineri cred că vor fi norocoși. Bogăția va veni cumva, fără a trebui ca ei să muncească din greu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
diplomație cowboy”, au dreptate. Tradiția americană În politica externă urmează În linii mari visul american. Viziunea noastră despre americanul nobil este cea a unui om singur, Într-o lume ostilă și care nu poate fi prevăzută, care este capabil, prin perseverență și voință, să domine natura sălbatică, să controleze forțele răului și să transforme lumea Într-un loc sigur de trai. Fiecare nuvelă și film american western glorifică această poveste. Aceasta este ideea despre noi Înșine: oameni simpli, buni la suflet
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
însăși alegerea sau numirea presupune efort din partea individului în cauză, ocuparea unei poziții nefiind, în majoritatea situațiilor, o simplă constatare a unor calități potrivite, activitatea de conducere este un proces mult mai complex, incumbând o multitudine de abilități, susținute de perseverență, energie și dinamism pe termen lung; mai ușor, întrucât, spre deosebire de poziția pre-lider, exercitarea propriu-zisă a funcției înseamnă și putere și, prin urmare, resurse de menținere a poziției (recompense și sancțiuni subordonaților, servicii superiorilor și alte mecanisme). În societățile autentic democratice
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în care sunt corelate o biografie și cronica unei fabrici. Biografia e a unei tinere căsătorite cu un inginer care o părăsește în scurtă vreme, lăsând-o cu un copil. Contabilă la o fabrică de încălțăminte, femeia este iubită cu perseverență discretă de un fost coleg de liceu, ajuns medic. Îndrăgostită și ea, nemărturisit, de acesta, femeia merge totuși în căutarea soțului dezertor. Îl găsește, faptul rămâne însă fără urmări, iar cursul vieții își reia ritmul fără nici o schimbare. După ani
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
înduioșați, se opresc și aruncă un bănuț în cutie. Cele câteva cuvinte spun foarte simplu: „Este primăvară și eu nu pot să o văd”. Trebuie să remarcăm însă că acest efect poate fi și sursa multor bariere în comunicare; - Teoria perseverenței (când concluziile depășesc evidența). Dacă, spre exemplu, profesorul oferă o informație-suport elevilor despre un anumit fenomen, o demonstrație a informației respective, dar, când ajunge la capitolul concluzionărilor, le va relata că aceasta (informația inițială) era falsă, demonstrându-le acest lucru
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
îi trimiseseră două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie Augustin le trimite, un an mai tîrziu, o a doua carte, intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, asemenea nașterii în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio; De correptione et gratia; De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie Augustin le trimite, un an mai tîrziu, o a doua carte, intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, asemenea nașterii în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio; De correptione et gratia; De praedestinatione sanctorum; De dono perseverantiae: J. Chéné, J. Pintard); NBA
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e cunoscut ulterior decît ca prieten al lui Augustin, iar pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosper, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici data nașterii lui), locuia la Marsilia și a rămas aici pînă prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi (Pro Augustino responsiones ad excerpta Genuensium), adică răspunsuri privind unele pasaje extrase de doi prezbiteri din Genova din Predestinarea sfinților și din Darul perseverenței. Apărîndu-l pe Augustin, Prosper susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărîrile în privința mîntuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămîn de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu meritele sau păcatele, dar nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]