1,115 matches
-
o fereastră, se deschide o fereastră. Le e frică. Și totuși nu e nimeni”. E doar amenințarea unui invizibil care nu s-a întrupat într-o fantomă și a unei morți a cărei înfățișare rămâne necunoscută. La sfârșitul piesei, pe pervazul aceleiași ferestre prin care de data asta pătrund razele soarelui cântă un cocoș. În timp ce în odaie domnesc moartea și nebunia (moartea lui Maleine, a ucigașei sale și a celui ce o răzbunase și nebunia regelui), fereastra e scăldată în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bucătăria este teritoriul nostru. Noi hotărâm cine s-o folosească. — Nu mai pot de curiozitate să asist la cheful dat de corpul auxiliar, mormăi disprețuitor Ignatius, îndreptându-se greoi spre ușă. Când să iasă, o cutie goală de bere atinse pervazul ușii în dreptul urechii sale. Ce te-a făcut să pângărești mișcarea noastră invitându-le pe mitocancele astea? N-am avut încotro, explică Dorian. Chiar dacă nu le inviți la o petrecere, dau buzna peste tine și se poartă și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Logan. — O țigară? Logan refuză și ea-i zâmbi din nou. — Nu? Mda, ai dreptate: e-un obicei al naibii de scârbos. Scoase o țigaretă din pachet și o aprinse de la cea pe care Încă o fuma, Înainte să strivească mucul pe pervaz. — Ce pot face pentru tine, domnule Erou al Poliției? Îl Întrebă, lăsându-se pe spate, cu capul Învăluit În fum proaspăt de țigară. — „Plutitorul“ dumneavoastră: Domnul Fără Rotule. Steel ridică o sprânceană. — Ascult. Cred că e George „Geordie“ Stephenson. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mână de gospodină: fața de masă schimbată, cana cu apă proaspătă și paharul, fiecare așezate pe farfurioară, iar pe prichiciul sobei mă aștepta lampa cu sticla ștearsă și chibriturile alături. Câteva gutui aurii răspândind parfum de toamnă puse pe pervazul ferestrei. Un șervet proaspăt spălat atârna în cuiul de lângă blidar. Am stat minute în șir, să mă pătrund de toate noutățile aflate în jurul meu... Îmi imaginam o casă liniștită la margine de pădure unde să trăiesc alături de... Nu mi-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a fir-a-păr problemele școlii și atunci s-a inventat termenul „pișicher“. — Ai tutun? a șoptit Rahill Într-o seară, vârându-și capul pe ușă la cinci minute după stingere. — Bineînțeles. — Atunci intru. — Ia-ți două perne și Întinde-te pe pervaz, bine? Amory s-a ridicat În capul oaselor În pat și și-a aprins o țigară, În timp ce Rahill s-a instalat comod, În vederea conversației care urma. Subiectul favorit al lui Rahill erau viitoarele cariere ale elevilor din clasa a șasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a lăsat primul trimestru să treacă, oscilând Între invidia față de succesele sale embrionare și o aprinsă discuție În contradictoriu cu Kerry despre motivele din care nu fuseseră imediat primiți În elita anului de studii. Au petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de acolo, observând cum sateliții gravitează În jurul celor mai importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită a grupurilor formate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mari. Dar se mai putea baza, ca de obicei, pe noroc. Căscând, și-a scris mottoul de onoare pe prima pagină a lucrării și a ieșit agale din sală. — Dacă nu iei examenul, a declarat abia-sositul Alec când ședeau pe pervazul din camera lui Amory și reflectau la un model de decorație murală, ești cel mai mare tâmpit din lume. Acțiunile tale la club și În campus, adică În general, vor coborî ca un ascensor. Știu și eu, ce dracu’! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Am pășit, astfel, cu mai puțină teamă pentru a primi Sfintele Taine, dar sunt conștient că nevrednicia mea Încă atârnă ca o stâncă, nu ca un bolovan. Nu mai departe, am primit observație că nu am lăsat aseară telefonul pe pervazul din holul stăreției și am intrat În pământ de rușine, deși nu Îl folosisem decât pe post de deșteptător. E un semn de neascultare, pe care nu-l mărturisisem și nu-i exclus să fie și altele, pe care inconștientul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe pervaz. Se prăbuși peste o găleată întoarsă cu gura în jos la perete. Când își dădu seama că nu era mort și că vălul negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a unei școli dărăpănate din cartierul Katamon 2, printre băncile cu vopseaua scorojită și formulele matematice scrijelite cu creta pe tablă. El se va așeza, Îmbrăcat Într-o haină simplă, muncitorească, și niște pantaloni uzați, nu la catedră, ci pe pervazul ferestrei. Le va prezenta fără menajamente situația reală. Îi va șoca pe miniștrii săi, arătându-le catastrofa iminentă. Spre dimineață va obține adoptarea cu majoritate de voturi a deciziei de-a retrage toate trupele noastre din Fâșia Gaza, chiar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase Într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima Îl prinse cu atenție Între degetul mare și arătător, de parcă ar fi fost contagios, și Îl aruncă În găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se rostogoli și reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și văzu o singură lumină galbenă În spatele geamului Închis al ultimei ferestre de la etajul doi. Și-l imagină pe Itzhak Șamir plimbându-se Înainte și Înapoi, de la fereastră la ușă, cu mâinile la spate, Îngrijorat din cauza unei telegrame puse pe pervaz, la care nu știa ce să răspundă, probabil simțind În spate și În umeri durerile bătrâneții și ale iernii. La urma urmei nu mai era nici el tânăr. Trecuseră și peste el ani revoluționari de ilegalitate. Poate ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită cu perdele În culori țipătoare. Pe pervazuri se vedeau borcane de sticlă În care erau puși la murat castraveți În sare, cu usturoi și frunze de mărar și pătrunjel. Fima avu deodată sentimentul că locurile acelea guturale, construite În jurul unor curți interioare cu puțuri străvechi de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar solidă și rentabilă. Și al apartamentului În care se născuse și crescuse și În care muriseră ambii săi părinți la diferență de peste patruzeci de ani unul de celălalt. Era un apartament mare, cu cinci camere spațioase și geamuri cu pervazuri late, la etajul al doilea, Într-o zonă liniștită, foarte bine cotată, bogat mobilat, În stilul vechi, sobru și elegant al Europei Centrale. Mai primea tot felul de acțiuni, un teren de construcții În cartierul Talpiot, conturi declarate și secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un pumn de țărână și l-a împins lui Ellis în palmă. Haide, i-a zis ea. Termină cu suferința. Apoi Helena a dus-o pe Alice înapoi, în cabană, și i-a dat un ceai. 13 Până dimineață, pe pervazul ferestrei se adunase un strat subțire de cenușă. În aerul din cabană era puțin fum, așa cum se întâmpla și acasă atunci când mama lui Danny uita să deschidă aerisirea de la șemineu, dar aici nu casa nu era plină de zgomote panicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Polonia În 1940. Răposata lui soție. Răposata mătușă a văduvei. Oriunde te uitai sau Încercai să te uiți, dădeai de răposați. Îți lua ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă. Cât de deosebit de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-i deretice-n cameră. El trebuia să stea cu bereta și cu haina pe el, căci ea avea nevoie de aer curat. Venea cu materiale de curățenie În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își smulse privirea dinspre curte și reveni la voievod. Apoi făcu un pas Înapoi și spuse: - Nu... Voievodul ridică mâna Încercând să spună ceva, dar Erina Îl Întrerupse, repetând: - Nu... Nu Cosmin... Poate altcineva... Oricine... Nu Cosmin... Se sprijini de pervazul ferestrei, văzu ochii lui Pietro Îndreptați În sus, spre ea, și abia atunci Își dădu seama că totul e adevărat și că nimeni nu găsește cuvintele care pot dezvălui acest adevăr. Și țipătul ei străbătu coridoarele, lovindu-se de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintâi, ningea iarăși, fulgii zburătăceau În jur până ce se așterneau la picioarele copiilor rămași nemișcați. Adam avea să petreacă ore de-a rândul privind lumea aceea miniaturală și Învârtind globul ba Într-o parte, ba Într-alta. Îl așeza pe pervaz și contempla razele refractate ale soarelui, care Îi scăldau pe copii În culorile curcubeului. Nu fi prost, Îi zicea Johan, nu-i cu putință să fie totodată și zăpadă, și soare. Lui Adam nu-i păsa. Tu crezi că noi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și mâneca bufantă de pe antebrațul drept au dungi ce sar atât de tare în ochi? Ce anume îl face să fie atât de sigur de sine? Și de ce vârsta lui - are abia douăzeci și șase de ani - e scrisă sub pervazul ferestrei pictate? Astăzi știu că un serviciu din Hamburg-Bahrenfeld pentru poze destinate cumpărătorilor de țigări livrase acele minunate reproduceri în schimbul unor bonuri valorice și, la comandă, albume pătrate. De când toate trei îmi stau din nou la dispoziție datorită galeristului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei se adunau în teancuri cărțile și albumele în care lipeam pozele din cutiile de țigări. Acolo își aveau locul bulgărele de plastilină pentru primele figurine, blocul de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trusa de pictură cu douăsprezece culori, timbrele adunate mai degrabă la întâmplare, o grămadă de mărunțișuri de tot felul și caietele mele secrete. Sunt puține obiectele pe care, retroactiv, le văd atât de concret și de limpede precum nișa de sub pervazul ferestrei care, timp de ani buni, a trebuit să fie refugiul meu; surorii mele Waltraut, cu trei ani mai mică decât mine, îi revenea nișa din stânga. Căci atât mai pot să spun ca circumstanță atenuantă: nu am fost doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lenorei erau fixați pe fereastră, căutând poarta cea mare de intrare. Acolo era concentrată și privirea lui Mini. O strămuta numai câte puțin pe ceea ce se petrecea împrejur. Se uita acum la cele două fete, Elena și Nory, rezemate de pervazul vitrajului dinspre terasă. Nici Nory nu se ocupa de Mini. Nu-i arunca priviri sarcastice despre întîrziere, sau pointe spirituale asupra ,,petrecerei la țară". Lui Nory îi plăceau vizitele la Hallipa: Elena, fata cea mare a casei, era prietena ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la gheață cu pesmeți fragezi care o aștepta. Nory și Elena, cari avuseseră timp pentru toate confidențele, tăceau acum. Stau alături ca și cum s-ar fi sprijinit una de alta prin umerii legați, prin apropierea capetelor serioase și triste, rezemate de pervazul vitrajului, cu fața spre odaie. La un căpătâi al mesei mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]