2,737 matches
-
toate gradele, fâstâciți, se grăbeau să arunce undițele. Însă, chiar dacă observa, Hideyoshi nu făcea altceva decât să treacă mai departe, zâmbind. Adevărul este că, dacă n-ar fi fost în acel loc anume, și lui i-ar fi plăcut să pescuiască și să umble desculț. În unele privințe, încă mai era un băiețandru, în adâncul sufletului, iar asemenea scene îi aminteau de plăcerile din copilărie. Peste râu, începea pământul provinciei Owari. Sub soarele de toamnă, mirosul pământului din ținutul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în steaua vieții am pornit împreună să cucerim viața, această redută inexpugnabilă ce nu poate fi subjugată și dominată decât de oamenii puternici cu caractere puternice”. Nu uită să pescuiască stele și luceferi și chiar luna, pentru iubită, pentru soție. Pentru autor fericirea este un elixir al celor care știu să se bucure de cel mai prețios dar - viața, iar „amintirile sunt spirit și gând și simțire - cenușă a sentimentelor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Din banii mei! Am aruncat o privire prin cămăruță. Ce dărăpănătură! Disperată, m-am trântit pe pat, uitând de sticla de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț se lipea la loc. Eram frustrată, dezamăgită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a răspuns ea uimită. Eu, de exemplu. Nu, vorbesc de cineva care... să conteze, știi tu. Luke m-a sunat. Normal că m-a sunat. Cei care voiam eu să mă sune nu mă căutau niciodată. Probabil că după ce plecasem pescuise ghemotocul de hârtie mototolită din coșul de gunoi. Brigit a fost cea care a răspuns la telefon. — Cine sunteți, vă rog? A pus întrebarea asta pe un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de la stația de metrou Christopher Street. În ultimii cinci ani, am locuit în aceeași garsonieră micuță și în același cartier - și, cu toate că strada mea era plină de pungași și suprasaturată de sex shop-uri perverse, eu mă simțeam acasă. Am pescuit cartea de vizită pe care Randall mi-o dăduse cu o seară înainte și am tras adânc aer în piept. Nu mai am optsprezece ani, mi-am reamintit singură, străduindu-mă să mă calmez. N-ar trebui să am asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am gândit la sărutul nostru și-am simțit cum încep să mă înroșesc, din vârful degetelor de la picioare și până în creștet. Mă întâlneam cu Randall Cox. Mi-am pescuit mobilul din geantă, am sunat-o pe Bea și i-am dat raportul, din spatele palmei cu care-mi acopeream gura... nu mai puteam să țin secretul nici măcar preț de câteva străzi. Freddy auzea, de pe scaunul șoferului, urletele de fericire ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adăstat îndelung în atmosfera înghețată. Dintr-o dată, mi-am adus aminte de ceva - uitasem totalmente să-l sun înapoi pe Luke Mayville. Mă sunase în dimineața aia, dar se scursese toată ziua, iar eu nu-l căutasem înapoi. Mi-am pescuit telefonul mobil, chiar dacă era mult prea târziu ca să-l mai sun. Luke a răspuns după al doilea apel. — Salut, sunt Claire. Iartă-mă că te sun la ora asta, numai că toată ziua n-am avut nici o secundă liberă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pișatul ăsta care se bea în societatea noastră multilateral dezvoltată. Dacă veștile sunt serioase, adică rele, primești o cafea super. Super, direct din cazanul lui Allah. Se și rotise prin harababura cotețului, printre cărți, cravate, caiete, sacoșe.a un scamator, pescuise deja din aer termosul și ceașca. Cafeaua, iat-o! O ceașcă mare, verde, plină, pe măsuța metalică dintre cele două scaune. — Numai pentru mine? — Eu am băut o cisternă, pistoanele mele au luat-o deja razna. Soarbe în tihnă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai e cel mai credincios prieten al tatei. Când tata s-a apucat de pescuit, a cheltuit o avere pe ultimul răcnet în materie de echipament și a cumpărat momeli viu colorate ca să atragă peștii. Apoi s-a dus să pescuiască în Connemara, împreună cu un alt domn ieșit la pensie. Din păcate, un pește foarte mare i-a luat momeala scumpă, prea colorată și a plecat cu ea. Mi-a părut rău de el atunci. În toți anii în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Deodată îmi aduc aminte că am o scrisoare la mine. Mi-a fost lăsată în cutia poștală și am îndesat-o pur și simplu în geantă. Acum mi se pare un moment cât se poate de bun să o citesc. Pescuiesc plicul boțit din geantă. E scrisă de mână. Mă întreb dacă e de la un fan. Știu că poate sună ciudat, dar din când în când noi, stewardesele, primim scrisori de la pasageri care se întâmplă să țină minte ecusoanele noastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pahar de vodcă - pe urmă, cu vodca-n nas, pot pleca la spital, cu ambulanța chemată de salvatorii mei. Aici mi-a revenit îndată pofta de vorbă, în timp ce un doctor mai bătrân mă examina: Dumneavoastră, zic, nu vă place să pescuiți? Ba da, domn’e, zâmbește fin omul în alb, da’ nu la copcă! Trei zile cât am stat în spital, iarăși fără nici un tratament special, doar cu tensiunea luată zilnic și cu o mâncare infernală fără sare, m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e una dintre verișoarele ciudățele și aristrocate ale lui Suze, din Scoția. Doar că trebuie să recunosc, parcă nu mai e chiar așa ciudată de la o vreme. Era la fel e bizară ca frate‑său Tarquin, toată ziua călăreau și pescuiau, sau ce mai făceau ei acolo. Dar de curând s‑a mutat la Londra și s‑a angajat la o galerie de artă, iar acum se duce doar la petreceri. Suze deschide ușa de la intrare și aud vocea stridentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
făcea iluzii că acesta i-ar acorda o cât de mică atenție, așa că zăcea, cuminte și teribil de indispus, pe covorul din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amiralului Pavel Ciciagov... Despre zvonurile legate de semnarea tratatului de pace. Multă animație, dar și neliniște, pentru că încă nu se știe ce va aduce această pace atât de mult așteptată. Ce frumos a formulat asta! Uite! Uite că a mai pescuit și evenimentul zilei: plecarea mitropolitului Ignatie, care se credea instalat pe viață aici, în țara Românească, de către curtea Rusiei. După trei ani, așa, peste noapte, a primit ucazul de numire undeva, în Crimeea. Trebuie să fie un coteț tare neprimitor, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ți le pregătești lăsându-te ispitit. Gândurile și delirul se împleteau și se legănau în aerul însorit. E bine, e bine și o să fie din ce în ce mai bine, de la o zi la alta, tot mai bine... Era destul de departe de locul unde pescuia moșul care-l porcăise la prima oră a dimineții. Buna dispoziție, destul de fragilă de altfel, era gata să fie risipită de zgomotul tot mai puternic al traficului de pe șosea, iar după o vreme, auzi glasul bătrânului conversând cu tipul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am zis, coborând. Nu te superi dacă o șterg Înăuntru? E foarte multă umezeală aici. N-am mai așteptat să aud ce avea de zis. Am trântit pur și simplu portiera și-am țâșnit În sus pe scările de la intrare, pescuindu-mi cheile din buzunar. Simțeam o nevoie copleșitoare de singurătate, chiar dacă asta nu avea să-mi priască. Am descuiat a treia yală, am dat un brânci ușii și-am intrat, Închizând-o apoi cu piciorul. Dar ușa nu se Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bine ai bea ceva, Îi spune. Ce facem, ieșim? mă Întreabă apoi pe mine. — Asta dumneavoastră hotărÎți. — Cum se-anunță ziua? — Cam ca ieri. Poate ceva mai bine. Atunci să ieșim. — Bine, doar să vină tipu’ cu momeala. Gagiu’ Ăsta pescuia cu noi de trei săptămÎni și Încă nu văzusem vreun ban de la el, În afară de o sută de dolari pe care mi-i dăduse ca să-l plătesc pe consul, să n-avem probleme, și cu care să mai iau niște viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zi și negru’ o ținea-ntr-un chef În fiecare noapte. Îl vedeam deja că i se face somn. — Avem nevoie de el, i-am spus. Trecuserăm deja de vasele mici ancorate În față la Cabañas și de schifurile care pescuiau mihalți În adînc pe lîngă Morro, și am Îndreptat vasul spre marginea Îngustă și Întunecată a golfului. Eddy a scos două muște, iar negrul prinsese deja momeli În trei undițe. Curentul era din ce În ce mai repede și, cum ne apropiam de margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de manevră cînd mușcă. Dacă mușcă și te prinde cu piedica pusă, te aruncă de pe punte. Zilnic trebuia să-i spun aceleași lucruri, dar nu mă deranja. Din cincizeci de clienți nu prinzi decît unul care să știe cum să pescuiască. Și chiar atunci cînd știu, tot sînt aiuriți de cele mai multe ori și vor să folosească gută prea subțire ca să țină ceva mare. — Cum ți se pare c-o să fie ziua asta? — Mai bine de-atît nu se poate, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dacă mă uitam Înapoi vedeam Havana, frumoasă În lumina soarelui, și o navă care tocmai ieșea din port, dincolo de Morro. Cred că-i posibil să vă luptați cu unu’ mare azi, domnule Johnson. — Ar fi și timpul. De cît timp pescuim? — Azi se fac trei săptămÎni. — Asta chiar că-i mult. SÎnt niște pești mai ciudați. Nu dai de ei pînĂ n-apar. Da’ cînd vin, vin cu grămada. Și n-a fost dată să nu fi apărut. Dacă n-apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
c-o desfăcuse. Nu-mi plăcea cum ținea undița, dar nici să-l cicălesc Întruna nu-mi făcea plăcere. Și, pe lîngă asta, fărĂ piedică firul putea să se tot ducă, așa că nu era nici un pericol. Dar nu așa se pescuiește ca lumea. Eram la timonă și trăgeam pe marginea curentului Înspre fabrica aia veche de ciment unde apa se adîncește atît de aproape de mal și face un fel de vîrtej, unde găsești momeală cu duiumul. Și-atunci s-a Înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unu’ singur, Îi zic. Eram destul de enervat. — SÎnt prea mari, spune el. Ar fi un chin. — Ascultă-mă, Îi zic. Un pește ca Ăsta te-ar omorî. — Da’ sînt tipi care Îi prind. Da, tipii care Îi prind știu să pescuiască. Da’ să nu crezi că nu-i un chin și pentru ei. Am văzut odată o fotografie cu o fată care prinsese unul. — Sigur. Pescuind de pe loc. A Înghițit momeala, așa că au tras de el pînĂ i-au scos stomacu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar omorî. — Da’ sînt tipi care Îi prind. Da, tipii care Îi prind știu să pescuiască. Da’ să nu crezi că nu-i un chin și pentru ei. Am văzut odată o fotografie cu o fată care prinsese unul. — Sigur. Pescuind de pe loc. A Înghițit momeala, așa că au tras de el pînĂ i-au scos stomacu’ și l-au făcut să iasă la suprafață și să moară. Eu vorbeam de cum e să te lupți cu ei și să-i plimbi, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Johnson cu alta. — CĂpitane, Îmi zice Johnson după un timp, ești drăguț să-mi faci un highball? I-am făcut fărĂ să comentez și pe urmă mi-am făcut și mie unu’ ca lumea. MĂ gîndeam că Johnson Ăsta pescuia de cinșpe zile, ajunge În cele din urmă să agațe un pește pe care un pescar l-ar urmări și un an de zile, Îl pierde, Îmi pierde uneltele, se face de rîs și pe urmă stă și bea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se face de rîs și pe urmă stă și bea cu un bețiv, complet mulțumit de sine. CÎnd am ajuns la docuri și am văzut că negrul aștepta, am Întrebat: — Ieșim mîine? — Nu cred, răspunde Johnson. M-am săturat de pescuitu’ Ăsta. — PĂi, să-l plătești pe negru și să-i dăm drumu’? — CÎt trebuie să-i dau? — Un dolar. Dacă vrei, poți să-i lași și un bacșiș. Așa că Johnson i-a dat un dolar și patruj’ de cenți cubanezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]