1,170 matches
-
Și Gavrilcea sări pe geam. Încă două împușcături se auziră în direcția în care se îndreptă cel urmărit și nici o reacțiune din partea agenților. Trecu un timp, părând, din lipsa unei unități de măsură, nelimitat, fără nici o schimbare, și, de frig, Pica se zgribuli în mantoul devenit insuficient. Deodată, o fâșie de lumină mișcătoare pătrunse prin orificiul ușii, după aceea alta, în fine, chiar pe fereastră se iviră pete mobile de lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
traseră două focuri în ușă, spre a vedea dacă se reacționează. Cum nici o împușcătură nu urmă, bănuiră că Gavrilcea nu mai are gloanțe, nu fără a păstra precauție ca nu cumva asediatul să profite de apropiere spre a deschide focul. Pica mișcă cu dificultate lada din fața intrării și deschise ușa, care, zgâriind jos pavajul, scoase o scârțâitură sonoră. Amețită de diferența optică între întunericul dinăuntru și benzile oscilante de lumină de afară, precum și din incapacitatea de a-și imagina, în ciuda realității
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fata nu avea poșetă, nimic asupră-i, plecase numai cu mantoul pe ea, în grabă. Cadavrul fu transportat dimineață la Morgă și poliția făcu ipoteze. Siguranța avea informații despre legăturile lui Gavrilcea cu Pica, nu poseda însă fotografia acesteia, de vreme ce Pica nu era pusă personal sub observație, întrucît nu era amestecată în Mișcare. Atașamentul ei, de ordin strict emoțional, era îndreptat numai spre persoana lui Gavrilcea. După câteva investigații simple, identitatea fu stabilită și poliția așteptă ca familia să se intereseze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prinde un șnapan căruia îi intrase în cap să dea o lovitură politică. Moartea Pichii în această împrejurare îi părea ca un final ratat. Alimentat subconștient de alt soi de romantism, perimat în generația lui Tudorel, ar fi preferat ca Pica să se stingă în pat, între crizanteme, răpusă de o ftizie lentă. Cu toate acestea, tot ce se întîmplase la Bellu fusese adevărat și nicidecum jucat din perversiuni estetice. Romantismul era aspectul exterior involuntar al evenimentelor, decurgând din hotărâri pozitive
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
figurația cagularzilor, trăseseră, ca în Tosca, gloanțe adevărate. Carababă își atinsese ținta vieții sale: "jucase teatru adevărat". Ioanide concepu o antipatie specială împotriva lui Tudorel, aflând că el fusese acela care adusese pe Gavrilcea în casa Hergot. Fără această imprudență, Pica ar fi fost salvată. Toate tiradele doctrinale, citite de arhitect în memorialul lui Tudorel și care-i atrăsese atenția la lectură, îi apărură acum ca mizerii ale unei minți hrănite cu literatură proastă și pervertită în medii suspecte. Mania aceasta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin birou, unde se prefăcea că scoate o carte din raft atunci când era surprins. Tudorel căuta caietul pe care-l împrumutase Pichii, compromițător pentru el, deocamdată. Împrejurările făcuseră ca memoriul să rămână încă la Ioanide, în vreme ce Tudorel îl credea la Pica. După scotocirea prin odaia Pichii de acasă și ancheta la Hergoți, Tudorel constată dispariția caietului. Să întrebe de-a dreptul pe Ioanide nu îndrăznea. Bănui că Pica ar fi predat caietul tatălui său și încercă să caute în sertarele mesei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcuseră ca memoriul să rămână încă la Ioanide, în vreme ce Tudorel îl credea la Pica. După scotocirea prin odaia Pichii de acasă și ancheta la Hergoți, Tudorel constată dispariția caietului. Să întrebe de-a dreptul pe Ioanide nu îndrăznea. Bănui că Pica ar fi predat caietul tatălui său și încercă să caute în sertarele mesei de scris. Din nefericire, Ioanide nu mai ieșea aproape deloc din casă, absorbit în triste meditații și în planuri pentru campania viitoare. Totuși, când într-o după-amiază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domnule ministru de externe!strigă Ioanide exasperat, pălmuind pe Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată în ușa cavoului, jurnalul lui Hergot avea numai această notație: "Plesnit toate coardele de la violoncel". XXI La începutul lunii aprilie, nu mult după ocuparea Cehoslovaciei și a Memelului, Pomponescu fu cooptat în guvern, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două fronturi. Îl amenința acum cu sancțiuni, spre a-l intimida și a-i sufla ministerul. (Exact în acest moment, Ioanide, cu câinele Ștolț pe birou, studia, pe fotografii, mormintele de pe Via Appia, în căutarea unei idei de monument pentru Pica. Nu mai urmărea iarăși întîmplările politice și nu știa unde se află Memel.) - Dacă primesc o sugestie, zise Pomponescu întunecat,voi aviza! G. Călinescu - Vei primi, fii sigur! se bucură madam Pomponescu. . - Oameni ca tine nu se găsesc pe drumuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l ști afemeiat îi produse o altă impresie. Ioanide iubea femeia pe toate registrele, patern, conjugal și liber, era un om dedicat eternului feminin. Frenezia de la început a Sultanei se converti brusc în sentimentalism, voi să înlocuiască, în măsura în care putea, pe Pica. Frecventa pe madam Ioanide și o copleșea de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a Pichii, comandă prin Expertul un bust surprinzător de reușit, în care artistul, folosind mijloace simple, evoca mișcarea caracteristică a părului Pichii dintr-o parte într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sufletul lui n-avea această aptitudine, fiind educat pentru conceperea unei lumi exclusiv plastice. Pentru Ioanide, etern era echivalent cu geometric. Nu simțise însă moartea Pichii, de vreme ce nu-și văzuse fata moartă. Pe măsură ce intra în viața curentă, convingerea rațională că Pica murise era destrămată de imposibilitatea de a o vedea. Astfel, dacă am auzi că Veneția a fost complet înghițită de mare, ne-ar fi cu neputință s-o scoatem de pe hartă, am avea sentimentul, în cazul când am căuta-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi cu neputință s-o scoatem de pe hartă, am avea sentimentul, în cazul când am căuta-o pe teritoriul Italiei, că ne-am rătăcit. Se mai întîmpla și alt fenomen cu Ioanide. Absorbit în ocupațiile lui, n-o văzuse pe Pica decât fragmentar, nu asistase la creșterea ei zilnică, morală și fizică. Goluri mari existau în amintirea sa. Astfel, nu receptase suficient trecerea Pichii de la faza de elevă de școală la aceea de domnișoară. Fetița în uniformă nu se racorda bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fragmentar, nu asistase la creșterea ei zilnică, morală și fizică. Goluri mari existau în amintirea sa. Astfel, nu receptase suficient trecerea Pichii de la faza de elevă de școală la aceea de domnișoară. Fetița în uniformă nu se racorda bine cu Pica mândră și voluntară în sentimentele ei din ultima vreme. Erau două ființe deosebite. Ioanide amânase mereu colocviul strâns cu Pica, și acum, când ar fi dorit să stea de vorbă, să-și cunoască fata, aceasta era "absentă". Ioanide simți nevoia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecerea Pichii de la faza de elevă de școală la aceea de domnișoară. Fetița în uniformă nu se racorda bine cu Pica mândră și voluntară în sentimentele ei din ultima vreme. Erau două ființe deosebite. Ioanide amânase mereu colocviul strâns cu Pica, și acum, când ar fi dorit să stea de vorbă, să-și cunoască fata, aceasta era "absentă". Ioanide simți nevoia de a reconstitui pe Pica și recurse la anchetă. Întâi intră în odaia Pichii, care rămăsese intactă. Era o încăpere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sentimentele ei din ultima vreme. Erau două ființe deosebite. Ioanide amânase mereu colocviul strâns cu Pica, și acum, când ar fi dorit să stea de vorbă, să-și cunoască fata, aceasta era "absentă". Ioanide simți nevoia de a reconstitui pe Pica și recurse la anchetă. Întâi intră în odaia Pichii, care rămăsese intactă. Era o încăpere egală cu aceea a lui Tudorel, însă inversată, cam cu aceleași mobile, în plus un fotel de modă veche, capitonat. Dar ce deosebire! Se simțea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încăpere egală cu aceea a lui Tudorel, însă inversată, cam cu aceleași mobile, în plus un fotel de modă veche, capitonat. Dar ce deosebire! Se simțea prezența unei ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vechi costum al Pichii când era mică. În odaie pluteau două imagini ale defunctei. Ioanide luă rochița de umeri și o ridică în sus, având sentimentul că se întoarce cu zece ani înapoi, când mai ridica încă în brațe pe Pica. Apoi trecu la un taior foarte îngust pe talie, pe care nu-l văzuse niciodată. Când vreodată Pica ieșise pentru el în taior? Lângă pat descoperi și o pereche de pantofi cu tocuri înalte, alături de niște sandale tocite de dimensiuni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umeri și o ridică în sus, având sentimentul că se întoarce cu zece ani înapoi, când mai ridica încă în brațe pe Pica. Apoi trecu la un taior foarte îngust pe talie, pe care nu-l văzuse niciodată. Când vreodată Pica ieșise pentru el în taior? Lângă pat descoperi și o pereche de pantofi cu tocuri înalte, alături de niște sandale tocite de dimensiuni mai mici. Recunoscu sandalele ca fiind ale Pichii când era în liceu, dar pantofii nu se acordau cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu figura cunoscută a fetei. G. Călinescu Știa că are preferința pantofilor de șevro cu toc jos, care îi schimbau cadența mușchilor și a rochiilor. Ioanide consultă și fotografiile. Aci erau instantanee luate de cineva cu un aparat de amator: Pica la braț cu o fată brună de vârsta ei, Pica în uniformă de liceu într-un grup de fete, Pica în costum național și cu căciulă pe cap. lată evenimente și ținute ignorate de Ioanide. Nu știa când Pica se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preferința pantofilor de șevro cu toc jos, care îi schimbau cadența mușchilor și a rochiilor. Ioanide consultă și fotografiile. Aci erau instantanee luate de cineva cu un aparat de amator: Pica la braț cu o fată brună de vârsta ei, Pica în uniformă de liceu într-un grup de fete, Pica în costum național și cu căciulă pe cap. lată evenimente și ținute ignorate de Ioanide. Nu știa când Pica se îmbrăcase național, ghici că fusese vreo serbare la școală. Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cadența mușchilor și a rochiilor. Ioanide consultă și fotografiile. Aci erau instantanee luate de cineva cu un aparat de amator: Pica la braț cu o fată brună de vârsta ei, Pica în uniformă de liceu într-un grup de fete, Pica în costum național și cu căciulă pe cap. lată evenimente și ținute ignorate de Ioanide. Nu știa când Pica se îmbrăcase național, ghici că fusese vreo serbare la școală. Ce făcea Pica la liceu, ce colege avusese, ce gânduri închidea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amator: Pica la braț cu o fată brună de vârsta ei, Pica în uniformă de liceu într-un grup de fete, Pica în costum național și cu căciulă pe cap. lată evenimente și ținute ignorate de Ioanide. Nu știa când Pica se îmbrăcase național, ghici că fusese vreo serbare la școală. Ce făcea Pica la liceu, ce colege avusese, ce gânduri închidea în capul ei arhitectul habar n-avea. Răsfoi cărțile. Una era un manual de literatură franceză pentru curs superior
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mică parafă dedesubtul unei declarații puse după terminarea clasei: Această carte este a mea și numai a mea și nu voi da-o nimănui. 1903." Inscripția fusese continuată mai jos, cu o scriere asemănătoare, însă fină, descărnată: "rezervînd-o fiicei mele, Pica Ioanide. 1931", și urma apoi iscălitura Pichii. Deci la o distanță de aproape treizeci de ani, Ioanide și Pica se întîlniseră în colocviu ideal, într-un text de carte. Ioanide scrisese în 1903 pe marginea cărții, copiind probabil din opera
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu voi da-o nimănui. 1903." Inscripția fusese continuată mai jos, cu o scriere asemănătoare, însă fină, descărnată: "rezervînd-o fiicei mele, Pica Ioanide. 1931", și urma apoi iscălitura Pichii. Deci la o distanță de aproape treizeci de ani, Ioanide și Pica se întîlniseră în colocviu ideal, într-un text de carte. Ioanide scrisese în 1903 pe marginea cărții, copiind probabil din opera în volum a lui La Bruyére, în locul unde era alt extras din moralistul francez, următoarele: "Il y a d
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
à préparer a leurs enfants des raisons de se consoler de teur mort"1. Ioanide se miră de acest citat. Pentru ce îl scrisese? Trecuse atunci printr-o criză de inimiciție împotriva tatălui său? Posibil. Ioanide semăna cu mamă-sa. Pica scrisese cu câteva decenii mai încoace aceste rînduri: "Moi, au contraire, j'aime mon père, qui se sacrifie a tout le monde"2. Și aceasta era o observație ce-și pierduse semnificația. Ce o făcuse pe Pica să creadă că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]