2,096 matches
-
după„jefuirea” vieții pe care o aveau din cuvânt (Luca 10, 30). Mormântuldevine pentru ei „izvor de înviere”. Iubirea lor pentru El din „sla-va” Lui era ca o intrare în „cămara de nuntă”. Avusese loc sfințirea Numelui defăimat cândva spre pieirea oamenilor, dar „sfințit” acumspre „învierea” lor cu duhul. Este intrarea „Mirelui” în stăpânirea fă-găduită: „Toiagul stăpânirii Ți-l va da Domnul din Sion” (Psalm 109,2); „Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinților Tăi” (Psalm
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu au putut împiedica înfrîngerea de către forțele superioare ale lui Filip Macedoneanul în anul 322 î.H. și nici secolele de dominație străină care au urmat. Odată ce statul național centralizat a început să ia ființă, orașele-state rămase au fost sortite pieirii. Ultimul mare oraș-stat republican, Veneția, a căzut fără rezistență în fața armatelor lui Napoleon Bonaparte, în 1797 și nu și-a mai recîștigat niciodată independența. În ultimele secole, mai ales în secolul al XX-lea, resursele limitate ale unităților cu auto-guvernare
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de o eră de deteriorare și declin democratic. De-a lungul secolului al XX-lea țările democratice nu au dus niciodată lipsă de critici care anunțau cu convingere faptul că democrația era în criză, în pericol iminent, sau chiar sortită pieirii. Ei bine, probabil a fost în pericol la un moment dat. Dar pînă la urmă nu a fost condamnată la moarte. S-a dovedit că pesimiștii erau dispuși să renunțe la democrație. Contrazicîndu-le prezicerile dezastruoase, experiența a demonstrat că, odată ce
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
imaginației, prin faptul că o aplatizează într-un regim hibrid, că o aservește unei domesticiri a istoriei. Veritabilă formă reziduală, utopia, în amplitudinea sa extremă, înnămolește imaginarul într-o retorică înghețată ori într-un activism intemperant, care îl condamnă la pieirea simbolurilor, la îngustarea afectivității." Utopia sau criza imaginarului, pp. 7-9. 287 Lucian Boia, Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit, p. 231. 288 Georges Gusdorf, op, cit., p. 253. 289 Ibidem, p. 256. 290 Ibid., pp. 257-258. 291 Viziunea mitului drept
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era tatăl ei adevărat, iar mama ei murise în timpul războiului, de dorul bărbatului socotit pierdut prin stepele rusești. Consternată de tot ceea ce i se dezvăluise, Mariana se înfurie, dar, cu timpul, își dădu seama că noua familie o salvaseră de la pieire, dându-i o nouă șansă în viață. Se lăsă antrenată în noile îndeletniciri ale vieții de dascăl, își întemeie o familie, născu doi copii, își îngropă părinții adoptivi, dar nu uită, niciodată, că, aproape de Hîrlău, pe drumul spre Lespezi, pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de sfârșitul secolelor aztece, când, la fiecare 52 de ani, focurile erau stinse și toată lumea aștepta, înfrigurată, să apară pe boltă steaua Aldebaran. Ce coincidență, să vin în Mexic chiar în pragul acestei vîrste! Tresar, amintindu-mi că aztecii prevedeau pieirea lumii actuale prin cutremure. Nu prea demult, în martie, a avut loc un cutremur devastator în România. Numai o întîmplare a făcut să nu fiu și eu în blocul unde a murit sub dărâmături cel mai bun prieten, poetul Baconsky
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
prea târziu sau prea devreme, că nu m-am născut în timpul meu! Pentru asta am venit până aici?! Să aflu această stupizenie de doi bani prin care tu ai impresia că-mi întinzi o mână de ajutor salvându-mă de la pieire?! Nu poate fi asta, mai spune-mi ceva inteligent, nu mă lăsa în băltoaca asta de dezamăgire! Aud?! Taci, nu-i așa? Nu ești în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
În afara cazului în care aș fi reușit să mănânc de unul singur opt fursecuri înainte de a ajunge acasă la sfârșitul zilei, eram nevoit să le arunc și, cum aveam senzația că nu voi mai putea mânca nimic, sigur erau sortite pieirii. Chiar când deschisesem gura ca să-ntreb ca din întâmplare pe unde se află Stacey, m-am gândit să prind pachetele exact înainte să ajungă la mâna întinsă a fetei și să le schimb pe ceva mai util: ce fascinant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
moartea și nici veșnicia ca atare, ci doar o cheie. Un algoritm. Căci fiecare caută moartea optimă pentru eternizare și doar melancolicii, indiferent de calitatea vieții, sînt fără perspectivă vulnerați de faptul că trăiesc. Un credincios adevărat vede ca sănătoasă pieirea, menită să-l ajute. Sînt oamenii crini, cei cu suflet nădăjduitor. Fără putere. Doar subordonare față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tînăr. Îngrozit de ce-am putut să fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze propria-i pieire ca să se bucure ca un regizor diabolic de perfecțiunea tragediei sale sau chiar să-și bată joc de ea. Să ia în bășcălie chipul din oglindă. Să rîdă de inutilitatea propriei sale zbateri care, altminteri, l-ar face să vomite
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu-l schimbă pe om coșmarul. Starea de vis e prima dovadă a existenței îngerului iar științele sînt, de aceea, simple ordonări onirice. Vînează fantasme în certitudine. Sărmane himere trăind în viitor. Singurul lucru cert e că acolo-i doar pieirea. Speranța umană străvede într-un viitor, propriul neant.” „-Uite ce ciudățenie!”-exclamă Doctorul. „-Știi ce-ai spus acum atît de patetic? Că toți ne dăm seama că vom muri. Chiar mă întrebam, cu cîteva momente înainte, de ce se tem toți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
panică vreo câteva clipe și pe urmă coboară peste mine o liniște nemaipomenită. Atunci sunt convinsă, absolut convinsă că el trăiește în continuare, într-alt fel, într-o altă stare, orice mi-ar spune oricine și oricât aș citi despre pieirea trupului și a sufletului împreună și despre legile materialiste și toate chestiile astea.“ „Și asta nu-i totul.“ „Da, așa e. Uneori mă trezesc umblând prin dulapul care era al lui și mă trezesc în fața ochilor cu cămășile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oamenilor care s-ar așeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere și o falsă „veșnicie” născută la sat, banca de lemn și omul (aparent absent). Șerban Codrin 45Miracolul naturii rămâne mereu surprinzător, chiar când totul e în pragul pieirii: Teiul bătrân - pe singura creangă vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreției observației, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
m-am ivit lîngă tine, În noua mea consistență, asemănătoare celei lumești, căci te iubeam nesfîrșit; aveam de la Început rădăcinile În tine, simțisem asta de mult. Și tu Însuți știai ca și acum că era scris În sîngele nostru, deasupra pieirii lui, certitudinea reîntîlnirii ca o lege universală”. Își ridică fruntea, și În clipa următoare se prinse cu mîinile după gîtul meu, mă aplecă pe dormeza lată, În lumina vagă a felinarului de pe bulevard, ce străbătea În odaie, stăturăm muți Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sînt fericită că te-am văzut, ce-a trebuit să fie n-a fost, pulberea s-a ales de toate pînă și de cîmpia asta a Bărăganului, binecuvîntată, blestemată de Dumnezeu, În care Încă de pe vremea sciților roadele erau date pieirii, și sciții au tot continuat să vină, din răsărit, din apus, din toate părțile lumii. Dimineața mă Înalț În vîrful picioarelor pe prispă, mă uit de-a lungul drumului spre deschiderea cîmpiei dar nu te zăresc, mă gîndesc că vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca-ntr-o casă străină, neștiind de unde să Începem. Dar pînă la urmă tot ne vom vindeca. Adevărul e singurul medicament. Numai că asta nu se știe cînd va fi, dar va fi, căci tot ce e nefiresc e sortit pieirii. Pelerina-i albă, puțin trișată În lumina roșiatică a apusului, Îi atîrna pe umeri asemeni cavalerilor de Malta, simbolizînd pentru el puritatea, permanenta Întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
poruncească; "degradarea și tâmpirea națiunii merge", după dânșii, până a o face să se supuie chiar când cel care este la guvern o trămite la moarte și încă nu numai la moartea cu arma în mână, dar și la o pieire generală și ilegală (? ); căci ei susțin că națiunea se pierde în întregul ei prin acest răzbel, fără voia ei făcut. Și dacă ei, iluștrii bărbați politici, spun Europei, chiar printr-o programă, că mama lor este atât de "tîmpită" și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
s-o susție; acuzarea ce ni se face c-am fi reacționari e neadevărată și cade de sine. Elementele pe cari un neadevăr le conglomerează pentru un moment se îndreptează unul contra altuia și se mănâncă între sine, aducîndu-și reciproc pieirea pe când elementele cari sânt ținute la un loc printr-o idee adevărată se țin la un loc fără silințe personale. Conglomerată prin neadevăruri, coalițiunea de la Mazar Pașa s-a fărmăturit în sine, ca toate coalițiunile unde nu interese generale, ci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bătălii, Alecsandri poate scrie versuri {EminescuOpX 156} nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sângelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii. [9 decembrie 1878] STUDII EXEGETICE ASUPRA UNEI PARABOLE CARE LIPSEȘTE ÎN SFÎNTA-SCRIPTURĂ Odată Afganistanul juca un rol cu desăvîșirea preponderant în primii București ale unei foi oarecari, iar Emirul Șir-Ali, relațiile cu nenorocitul om și fiul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scrie versuri {EminescuOpX 156} nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sângelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii. [9 decembrie 1878] STUDII EXEGETICE ASUPRA UNEI PARABOLE CARE LIPSEȘTE ÎN SFÎNTA-SCRIPTURĂ Odată Afganistanul juca un rol cu desăvîșirea preponderant în primii București ale unei foi oarecari, iar Emirul Șir-Ali, relațiile cu nenorocitul om și fiul neascultător, Iacub-Han, era
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
curent o disertație înaintea unui public foarte numeros din Bremen din care reproducem și noi după "Voss. Ztg. " următoarele: După ce schițează observațiunile indienilor, parților, grecilor, romanilor și vechilor germani asupra originei lumei și finitul ei, oratorul expune ipotezele cristianismului asupra pieirei lumei, așa-numită ultima judecată, ipoteze ce au mișcat {EminescuOpX 220} până în ultimii secoli spiritele lumei creștine și cari au determinat finitul lumei la un număr hotărât de ani; aceste ipoteze și profeții s-au arătat în același timp ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a asigurat și durabilitatea stărei genului uman. Dar nici științele naturale nu s-au putut sustrage de la opinia că Pământul, suspendat în gol și învîrtitor într-un zbor repede în giurul Soarelui, ar fi supus într-un mod oarecare pericolului pieirei. Laplace văzu un atare pericol în ciocni rea Pământului cu un comet, o frică pe care noi nu o mai avem astăzi deoarece știm că Pământul are dese ciocniri cu comeți și că substanța comeților are o densitate mult mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în cestiunea izraelită. Dacă cu efectele produse de domnia libertății se va combina apoi și libertatea deplină de daraveri a evreilor, rezultatul final va veni atât de curând încît chiar d. Brătianu ar ajunge să-și vaza faptele mînilor sale, pieirea României. Tuturor acelora însă, tineri sau bătrâni fie, cari jură în numele libertății, egalității și fraternității, le repetăm că aceste bunuri sânt întotdauna rezultatul unei înalte dezvoltări economice si că, fără de aceasta, sistemul liberal e un aparat și scump și rău
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]