96,681 matches
-
lipsă de sens cu neatenția și aceasta mă zăpăcește cu presupunerea că aș fi pierdut ceva esențial aproape foarte important distrugându-mă cu incertitudinea de a nu ști ce anume și cu reversul acesteia - că de fapt nu aș fi pierdut nimic și prin urmare totul e în ordine bătrâne dă-i drumul mai departe ține-o tot așa între neatenție și indiferență viața fiindu-ți din abundență din de profundis clamavi ad te Domine - doar atât din psalm cunoscând în
Situație poate chiar stare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3871_a_5196]
-
își schimbă pielea și tac o pană de pasăre căzută pe-asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
cineva merge pe tocuri prin cer când îl așteaptă pe El cel plecat cu erele, cu iubirea, ura, plictiseala să încheie păci și războaie să încheie odată cu jocul de zaruri numit Pământ cineva merge pe tocuri prin cer până își pierde răbdarea *** bătrânul stă în spatele tejghelei fără să-mi răspundă la salut nu-i pasă nici măcar că un procent din cafeina și tutunul pe care i le cumpăr intră în buzunarul lui să-și cumpere unguent pentru umflăturile de la picioare mă
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
Alexandru Mușina Am deschis mobilul. Apoi Agenda telefonică. Am selectat: ALEXANDRU MUȘINA Era un număr vechi, de pe vremea Când aveam câte 2-3 mobile și mereu Le rătăceam, le pierdeam, le-ncurcam. Am dat: DELETE. M-am simțit îngrozitor.
Sâmbătă dimineața by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4028_a_5353]
-
cap stîlpii credinței, Și-aproape-s prăbușit peste icoane Cu sufletul umplut de o dulceață Ce nu mi-a fost dată nicicînd în viață De miezul copt și plin al unei poame Anume atîrnată să-mi dezmierde Visul ce, uite,-ncet-încet se pierde...
Ciudat, nu m-am uitat la șoldul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4397_a_5722]
-
doar nainte-aveau căderea lină, Alunecau pe lîngă trupurile noastre, Ferindu-se plăcerea să ne-o-ncurce În legănarea lor atît de dulce, Încît chiar Domnul, dintre perne-albastre, Se apleca să ne privească-ncolăcirea Ce ne-o dădea, nostalgică, Iubirea... Cum se pierd visele avute-n zori... Cum se pierd visele avute-n zori! Pe la amiază-abia de mai ții minte Cît de frumoasă, albă și fierbinte E-adîncitura unei subsuori! Și chiar de-ai căuta cu lumînarea, Nu mai găsești mersul cu pașii mici
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
trupurile noastre, Ferindu-se plăcerea să ne-o-ncurce În legănarea lor atît de dulce, Încît chiar Domnul, dintre perne-albastre, Se apleca să ne privească-ncolăcirea Ce ne-o dădea, nostalgică, Iubirea... Cum se pierd visele avute-n zori... Cum se pierd visele avute-n zori! Pe la amiază-abia de mai ții minte Cît de frumoasă, albă și fierbinte E-adîncitura unei subsuori! Și chiar de-ai căuta cu lumînarea, Nu mai găsești mersul cu pașii mici A celeia ce-și uită dezmierdarea Cum
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
Gellu Dorian Un milion de ochi cad peste mine ca mărgelele, numai ochii ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
care însăși ea Le-a iscat. Scrisoare Un măr mușcat Uitat Pe un caiet de poezii. Atât e viața mea acum Să știi... Comparație Acum, când beau ceai și citesc Despre Troțki, cel ce a spus Că puterea n-o pierzi Ca pe un obiect Pe care-l scapi din mână. Când ceilalți nu mai cred în tine Îmi permit un surâs oarecum arogant Când știu că tu prin despărțire ai înțeles Doar o distanță fizică de mine... La mâna valurilor
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
reîntorc să închid gura sobei, cu un retez mai bun, unul care să nu mai ruginească niciodată; guma de șters bucuria poeții nu mai au timp să se apere cu nimic, strada lor e plină de metafore negre, de ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept armurile tari, spada salvatoare îi cade din mână; până
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
floare, simpla ei frumusețe să-mi sature foamea, sorbit de magie, să pot uita materia, știind ce înseamnă cercul hranei, îmi amintesc prea bine. Bătrânii-și urmau drumul prin urbe, din strada Puțul de piatră până la strada Cuțitul de argint, pierduți într-o convorbire fără capăt, neocolind nicio uliță sau șosea, îndurând vorbe de cantori și cuțite de țigani. Îi urmam, să văd cum cântăresc aerul, cum scot din straițe bezele, musaca, tzatziki, la nesfârșit. Îmi făceau semn să m-apropii
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
adânc cerul înalt Doar speranța rămâne În ochiul tău cel care-mi trimite paiul și surâsul Vei fi salvat îmi spune pescărușul și mi se așează pe cap. Pândesc peștișorul de aur care-mi taie drumul. Încetează - îi răspund. îmi pierd răsuflarea, Pasăre. Zbor Sunt flămând, da, destul de de flămând iar stele bune de mâncat nu văd la orizont Trebuie să le înghit pe cele necunoscute despre care nimic nu știu atât sunt de luminoase Dar dacă or fi veninoase Nu
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
Liviu Georgescu acela care trece nu știe de ce trece și de ce malul se pierde în ceață și nu poate fi ajuns oricât de mult ar merge, până la capătul puterii, până la capătul veacurilor, nu-i e dat să știe de ce fumul se ridică: poate cineva a murit, poate că e un sacrificiu, ori o stea
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
Ciprian Macesaru *** îmbătrânesc și-n jurul meu sunt tot mai multe femei frumoase. îmbătrânesc și visurile mele suferă de reumatism. îmi scriu scrisori lungi și vesele la care îmi permit să nu răspund niciodată. *** plămânii mei au pierdut amintirea strigătului. vecinii îmi bat în calorifere, îi deranjez, nu le place liniștea mea. *** am scris cândva: „sunt tânăr, rup foile din calendar cu nerăbdare”. îi furam Morții bicicleta și pedalam îndrăcit până sărea lanțul. *** eram tineri și ne convenea
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
comp. Alexandru Mușina Cordilio Cordilio avea nasul mare. Dar cîți nu au Nasul prea mare, sau laba picioarelor, Sau urechile, gura...? Trecea prin oraș În scaunul lui cu rotile, nichelat, cu o pancartă Pe care scria: „Nike. Cu noi nu pierzi niciodată.” Noi nu voiam să pierdem (așa fusesem educați) Și ne adunam în spatele lui, în coloane, Mărșăluind, în tăcere prin oraș. Geronax Geronax se învinețea groaznic la față Cînd prietenii lui cîștigau: la loto, la pronosport... Sume mici, dar - oricum
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
nasul mare. Dar cîți nu au Nasul prea mare, sau laba picioarelor, Sau urechile, gura...? Trecea prin oraș În scaunul lui cu rotile, nichelat, cu o pancartă Pe care scria: „Nike. Cu noi nu pierzi niciodată.” Noi nu voiam să pierdem (așa fusesem educați) Și ne adunam în spatele lui, în coloane, Mărșăluind, în tăcere prin oraș. Geronax Geronax se învinețea groaznic la față Cînd prietenii lui cîștigau: la loto, la pronosport... Sume mici, dar - oricum - cîștigau. Deschidea gura, ca un pește
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
n-ai spirit critic, nu-ți pasă de semeni. Dacones Dacones e scurt și gros, cu păr în nas și urechi, Cu platfus și mîinile mari. Cînd te strînge în brațe - Și-o face adesea - simți că nu-i totul pierdut Pentru rasa umană. Bibinia Bibinia mereu veselă: pentru ea totul e un „lai, lai...” Și viața îi dă dreptate. Cîntă și totul se rezolvă cumva. Risipește Și banii se-ntorc la ea. Nu prea mulți: cît să mănînce bine, să
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
Constantin Iftime În fața zidului casei mele unde-am primit toate rănile umilitoare, Trădător am rămas. Cinic și flămând. Simt sângele cum îmi golește toate formele spre calma adâncire, . Mi-am pierdut carnea, umorile abundente, și Părul- Un tigru din cărțile vechi înotând pe firul gălbui al unui păr împietrit văd. Aș vrea să fiu și mai musculos. De fapt, erudiția e un exercițiu necesar de absorbție, Împrospătează mintea, Lărgește inima. Cu
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
trăsuri fanfară militară bodegi și chiar și catedrala cu îngerii ei androgini Cuibăriți sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor din Alexandria până ajunserăm în câmpul cu greieri unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe nesimțite căzu seara și când nemărginirea plată fu scrisă în întregul ei printr-un efort considerabil îmi îndreptai demonstrația
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
Florența. Păcat De n-ar avea poemul o rană incontestabilă ca ordinul de vânătoare al Dianei în pădurile Traciei Splendoarea mea moartea mea te-aș părăsi în clipa asta de uimire Ce păcat ce păcat am iubit și n-am pierdut. Și deodată În vremuri de ciumă scotea cariul din lemnul bibliotecii și-l băga într-un măr verde Scotea viermele din mărul roșu și-l băga într-o floare așteptând fluturele Și deodată nu izbucnea fluturele. Era vorba Pentru a
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
cărăbușii din vânt iubește pentru a fi primit în peșteră taci pentru a vorbi de unul singur Nu trebuie decât să ierți ca să menții proaspăt trandafirul cu ghimpi crează un labirint pentru a jindui ieșirea Ține aproape ca să nu-ți pierzi îngerul Nu trebuie decât să spinteci pepenele roșu ca să afli adevărul de pe buzele muribundului Era vorba să cadă meteoritul și-n orășelul nostru gri era vorba să nu mai dormim. Amfiteatru roman la Siracuza Pe unde s-au sfâșiat leii
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
apropie! Hălăduiri Supus unor stăruitoare preocupări agreste, Ajung prin cartiere democrate uneori, Ca în literatura cu lozinci și manifeste În care pentru un ideal erai pregătit să și mori. Cum să ies, îmi spun, din conturul acestei provincii, Să mă pierd în fiori metafizici, prin coduri ale lumii moderne, În enigmele lui Nostradamus, Edgar Poe ori da Vinci, Cu știința neantului, cu nălucirea vieții eterne? Pe urmele lui Dumnezeu, prin cosmice infinituri, Să mă întreb de ce-l caut, Dumnezeu e în
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
nicăiri, cum în zărania continitului Așteptam norii cu ploaia prin pustietățile senine. De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
a lucrurilor noi zicem că trăim frumos singura viață care ne-a fost dată pe pământ la care ei nu mai au nimic de grăit acel astrolog cercetând prin lentilele lui acel astrolog va afla importantul mister: cum se poate pierde în neguri o stea de pe cer dar cercetând prin oricâte lentile el nu va afla cum se poate pierde un om de sine de șinele lui care înseamnă cer: ce mister fără mister!
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
nu mai au nimic de grăit acel astrolog cercetând prin lentilele lui acel astrolog va afla importantul mister: cum se poate pierde în neguri o stea de pe cer dar cercetând prin oricâte lentile el nu va afla cum se poate pierde un om de sine de șinele lui care înseamnă cer: ce mister fără mister!
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]