1,077 matches
-
pus la punct, a expresiilor "se fură ca în vremea lui Caragea"sau "a prinde negustorul cu ocaua mică." Fără a uita psihoza colectivă. Scenele răspândirii ciumei, care nu au nimic din Defoe, Manzoni ori Boccaccio, nu cunosc mila sau pietatea, iar macabrul furiei înavuțirii atinge simbolic frenezia nunților, de după agresivitatea morții. În această inventivă retrospectivă, Ion Ghica scrie cu simplitate, cu multă mișcare și varietate de atitudini, dar fără stări sufletești. Și, curios, creează un cromatism al locurilor, al vestimentației
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la o anulare a principiului moral, ci, dimpotrivă, la o potențare a sa. Scoțîndu-l de sub jurisdicția unei pietăți cultivate în plenitudinea ei mai mult sau mai puțin convențională, fără nici o umbră de incertitudine, neezitînd a-l trece prin vămi analitice, a-l testa dintr-o mare varietate de unghiuri, Ana Blandiana îl umanizează, grație harului poetic, îi acordă
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
mă tem că de la anul încolo, o să-i spunem...A lu' Vanghelie... Cei ce avură norocul să primească în dar fastuosul album și care nu schițară până acum nici un semn, ar fi bine să mediteze la această... metastază bucureșteană. Din pietate, în amintirea artistului, încredințez României literare reluarea textului apărut în Almanahul literar din anul 1990 al Asociației Scriitorilor din Buucrești: Pe tatăl său (mecanicul) nu l-am cunoscut niciodată... Adorația lui Alin se îndrepta spre modestia, spre liniștea, ordinea și
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
doar, cum s-a afirmat, cea testată de îndoială, Paul Aretzu confirmă o atare observație prin umanizarea partiturii sale care se umple de semne profane. E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Liviu Dănceanu O biserică bicompartimentată cu subtilitate și eficiență printr-un perete interior ca o lentilă armonios ornamentată, ce reflectă bidimensional un spațiu generos în ordinea pietății, a comunicării, dar și a rezonanței fizice ori metafizice. O orchestră bicentenară, pe care timpul nu numai că a cruțat-o, absolvind-o să trăiască doar din amintiri, ci a și vitalizat-o, investind-o cu acea înțelepciune de a
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
considerat un intrus. Pentru doamna Thaw și prietenele ei, biserica fusese un loc de întîlnire. Duminica mergeau la slujbă, iar joia la un club social care ținea de biserică, dar nici una dintre ele n-ar fi putut fi acuzate de pietate. Doamna Thaw rămăsese șocată, atunci cînd, cu ani în urmă, Thaw se autointitulase ateu, dar și mai mult după aceea, cînd, la scurt timp, zisese că-i creștin și începuse să întoarcă obrazul celălalt în timpul certurilor cu Ruth. îi reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nou și pe neașteptate îl arată "Romînul" pentru stările de lucruri de dincolo de munți va avea un caracter cu totul platonic, de vreme ce toată viața politică a roșiilor ne dovedește incapacitatea lor înnăscută de-a înțelege ideea naționalității și lipsa de pietate pentru toate elementele cîte-o constituie. [14 august 1882] [""NAȚIUNEA" NE CAM IA... "] "Națiunea" ne cam ia a nume de rău că am reprodus din ziarele germane impresia pe care actualul ministru de esterne o face asupra sferelor dominante din Viena
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe când trăia încă sub turci. Aceeași lipsă de respect pentru orice element tradițional al vieții publice pe care evreii o arată în aproape toate țările au fost și zestrea politică a roșiilor la noi în țară. Și acestei lipse de pietate pentru elementele moștenite ale vieței noastre naționale, acestui daltonism oarecum față cu calitățile și natura poporului nostru, îi datoresc succesele lor de pîn' acum. [24 octombrie 1882] ["DE CÎTE ORI AM SPUS PUBLICULUI... De câte ori am spus publicului cititor că societatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu butoaie, ancorate la țărm, păreau alcătuite din aceeași coajă de sticlă fumurie ca și clădirile ornamentate dement, și cu sculpturile cele mai patetic de expresive pe care fierea neagră le-ar putea vreodată închipui: ură, extaz, viclenie, imbecilitate, iluminare, pietate creștinească, dispreț... agresivitate endogenă, declanșată grotesc, ca a maimuței cu electrozi pe țeastă, când i se stimulează hipocampul... Palate ale nebuniei și ale înțelepciunii ieșind, verticale, fragile, din oceanul verde, fără limite. Și nicăieri vreo ființă omenească... În colțul din dreapta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nul general Fillitti. Au fost prezenți atașați militari ai misiunilor militare germane, italiene și franceze. Alături de invitații oficiali au venit să salute pentru ultima oară pe marele ostaș numeroși prieteni și admiratori, dornici să se încline la mormânt cu aceeași pietate ca și sutele de țărani ce soseau necontenit în număr impresionant pe drumurile armonioaselor coline moldovenești. Au fost prezenți d-l prof. Horia Hulubei, rectorul Universității din București, d-l prof. Constantin David, rectorul Universității din Iași, Constantin Capră, primarul
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când vorbește. Mama nu se poate recunoaște deloc în fiică. Mama repetă străvechea poveste a lui Cima-Qinhua, fata curajoasă care și-a salvat mama dintr-o revoltă sângeroasă. Modelul pietății. Nah ascultă, dar nu dă nici-un răspuns. Apoi plânge și zice că ea nu e ca mama ei. Nu poate face lucrurile pe care ea le face. Și că nu ar trebui să i se ceară să îndeplinească o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doză enormă de wishful thinking însoțea fiecare teorie de acest fel. Romani și născuți creștini, iată o imagine într-adevăr flatantă pentru micul popor dunărean, dar nu îndeajuns de flatantă, a socotit istoricul Nicolae Iorga, care și-a pus, cu pietate patriotică, la contribuție imensa erudiție ca să arate că sîntem și urmașii unui alt mare imperiu, cel bizantin, căci, nu-i așa, domnitorii valahi și moldoveni din secolul al XVII-lea reînviaseră la curtea lor splendoarea și fastul vechiului Bizanț, transformîndu-și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
neașteptate, care trebuia să-l omoare în câteva zile, el și-a pus mașetele pe masa de toaletă din iatac și acolo au rămas de atunci, la fel, puțin murdare, mirosind puțin a trup. Și nu numai în semn de pietate nu le-a luat nimeni, dar și din obiceiul casei de a nu schimba nimic.” Salonul, cu portretele regelui Carol si reginei Elisabeta, nu a suferit nici o modificare de la moartea bunicului. Obiectele și obiceiurile rămân neschimbate, bătrânii dorindu-și să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
noi. Pentru asta însă trebuie să ne-ntrunim, să ne-înțelegem. Și nu poate fi o zi mai aptă pentru această întrunirea decât o serbare întru memoria eroului celui mai mare și mai conștint de misiunea sa. Un pelerinagiu de pietate cătră trecut, un congres al inteligențelor din respect* cătră viitor - iată în două cuvinte scopul serbărei noastre. Dar fără concursul vostru și al nostru, al tuturor, serbarea e imposibilă. De-aceea, asemenea ca noi, scumpi și iubiți confrați, să formați
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un amestec de tradiție al confucianismului și al taoismului, în vederea trecerii mai ușoare a spiritului în lumea morților. Confucius, care s-a născut la jumătatea secolului al VI-lea î.e.n. în provincia Shandong, propovăduia că singurul sacrilegiu este încălcarea regulii pietății față de familie, șef, patrie sau împărat. Tradiția taoistă, veche de peste 5.000 de ani, este un cumul de tradiții și practici magico-religioase, care se respectă și astăzi. În ambele tradiții părinții trebuie respectați și după moarte. O nouă variantă este
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a pierdut, de la o vreme a jucat pe datorie, iar acum, au diable ! Se grăbește cu medalionul spre Muntele de Pietate, să rezolve și pe urmă să uite neplăcuta poveste ! Se cunoaște prea bine pe sine pentru a fi sigur că va fi în stare să îngroape foarte adânc amintirea micului dezmăț și niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
firește să crească cu valoarea opului de arte ce e a se reprezenta. Un op clasic cere în interesul artei, al artistului și al publicului conștiinciozitatea cea mai necondiționată în activitatea pregătitoare; pentru că artistul se respectă pe sine însuși prin pietate, pentru că publicul devine prin asta părtaș a impresiilor celor mai nobile și mai curate, pentru că în fine dintr-o abandonare temeinică față cu un adevărat op de arte se răsfrânge asupra actorului o putere cari influințează asupra întregii sale culturi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care nu știe să asiste decât decent; un personaj fără ambiții, care nu se caută și nu se găsește, simplu subiect al unei admirații care nu-i lasă decât libertatea consemnării. În schimb, în paginile acestea există o dublă mișcare: pietatea, care este o formă a supunerii fără condiții și care deplasează accentele de pe tine pe celălalt, se retrage treptat, făcând loc unei căutări care reorientează întregul scenariu și transformă imitația și admirația într-o diversiune menită să ducă la instaurarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
făcut profesorat. Însă prelegerile lui Heidegger, cu diluția lor, m-au liniștit. E straniu să vezi de câtă limbuție este capabil cel care a certat omenirea pentru lipsă de măsură în folosirea limbii. Mă sperie apoi să văd cu câtă pietate și-a păstrat prelegerile. Ne-am fi așteptat ca din sertarele lui să iasă la iveală partea a doua a lui Sein und Zeit, de pildă, despre care lăsase să se înțeleagă că nu a tipărit-o pentru a pedepsi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-a pregătit intrarea legîndu-și discret înainte o băsmăluță în jurul gîtului), în cel mai magnific decor al gândirii și lectura pe care o face ― cu glasul nesigur, grăbit, pentru că are acea rușine juvenilă în fața produsului propriu ― este un gest de pietate, este o scurtă rugăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură și ceilalți o ascultă în tăcere. Care a fost brânciul ontologic pe care i l-a dat Aristotel lui Heidegger? Răspunsul e neașteptat de simplu și greu de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Paternitate veselă, lucrarea tipărită la Lyon În 1941, anul nașterii mele, și aceasta este una dintre frazele lui care m-a impresionat cînd am citit-o, tînăr fiind. Îi consultam frecvent cărțile, cu un respect În care se amesteca o pietate filială pe măsura pietății fervente pe care o rezervam lui Dumnezeu și bisericii Sale și care - astăzi o Înțeleg - avea pentru mine mai multă importanță. Căutam În cărțile tatălui meu Învățăminte despre viață care să fie mai profunde, mai durabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la Lyon În 1941, anul nașterii mele, și aceasta este una dintre frazele lui care m-a impresionat cînd am citit-o, tînăr fiind. Îi consultam frecvent cărțile, cu un respect În care se amesteca o pietate filială pe măsura pietății fervente pe care o rezervam lui Dumnezeu și bisericii Sale și care - astăzi o Înțeleg - avea pentru mine mai multă importanță. Căutam În cărțile tatălui meu Învățăminte despre viață care să fie mai profunde, mai durabile, poate și mai credibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și Oedip, Sofocle include trepte majore ale neîncetatei evoluții care e istoria umanității și istoria spiritului (p. 172). Ultimul capitol al monografiei lui Zoe Dumitrescu- Bușulenga subliniază caracterul modern și complexitatea operei lui Sofocle. Fără a îmbrățișa răspunsul exclusiv al pietății, sau pe cel al explicației raționale (p. 174), dramaturgul nu decide cine are dreptate dintre oamenii care urmează propria direcție a determinării (p. 175). Unii se pleacă înaintea zeilor convinși că toate încercările vin de sus, alții fac propriile alegeri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fericirii tihnite, sublime. Și într-adevăr: la noi dându-și examenul cu rezultate modeste și văzându-și de serviciu treizeci și cinci de ani, cine nu putea ajunge, în cele din urmă, general, agonisind o anumită sumă de bani la muntele de pietate? Astfel, rusul, aproape fără efort, ajungea în cele din urmă la renumele de om priceput și practic. De fapt, la noi general nu putea ajunge numai omul original, cu alte cuvinte, cel agitat. Poate că va fi existând aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]