973 matches
-
șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a băieților de la Școala de reeducare. De ce aperi, mă, de ce blochezi șuturile, dacă nu ai fost desemnat ca portar? îl interoga Cârnul pe Mops, strigându-i vorbe urâte, în tonuri de voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Să conducă Actorul? Viața nu e vodevil! Filozoful? Crede că știe tot: ar fi dictatorul cel mai periculos! Caravella? Darling? Eroul? Vreun meșteșugar analfabet? Cine să țină strâns, în dârlogi, gloaba asta miriapod? Cine să o cravașeze, să-i dea pinteni? Magistratul a fost providențial pentru Stațiune. Faraonic. A construit. A stabilit reguli. A stăpânit. E vremea să dispară. Nu de tot; din când în când, mulțimii trebuie să-i arăți pisica. Într-un moment de criză, va fi readus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă, cum strunește, cum rupe hamul! Pinteni, tataie, pinteni și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă, cum strunește, cum rupe hamul! Pinteni, tataie, pinteni și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc încoace, hodoronc încolo, carul se strică. Și-apoi vorba ceea: dă-ți, popă, pintenii, și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum să fac? Oricât aș trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât pe-aci să uit. Avea pinteni. — Pinteni? — Da, ca pentru a călări un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr, astfel încât arăta ca un corn de suflat la șoldul lui. Numai că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât pe-aci să uit. Avea pinteni. — Pinteni? — Da, ca pentru a călări un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr, astfel încât arăta ca un corn de suflat la șoldul lui. Numai că el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al vostru o să ne bage pe toți în război. Legea marțială a fost deja declarată în majoritatea districtelor SDP. — Bărbații trebuie să-și dea viața pentru lucrurile în care cred. Se sprijini de scaun și îl trase ca pe un pinten, scrijelind podeua camerei de interogatoriu. M-am ridicat, slăbindu-mi gulerul de la cămașă, și m-am îndepărtat de pata de lumină solară care strălucea prin fereastră. Era o zi caniculară. Mult prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am dat pinteni iepei ca să-l las în urmă și să nu-l mai am sub ochi. Abia îl depășisem, când nu știu ce inspirație m-a făcut să întorc capul spre el. Își luase pușca de pe umăr și o ridicase, îndreptând-o parcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i cetate, Rey. Sosit la poartă, le ceru lămuriri străjilor. — Aici este orașul Djay, i se răspunse. Nu Îndrăzni, așadar, nici măcar să intre, dădu ocol orașului și Își continuă drumul spre apus. Calul Îi era istovit, dar el Îi dădea pinteni fără milă. Curând se găsi, gâfâind, la porțile unei alte cetăți, mai impunătoare decât cea dintâi, dar de-abia ceva mai Întinsă decât orașul Rey. Întrebă un bătrân trecător. — Aici este Yahoudiyé, Orașul Evreiesc. — Există, așadar, atâția evrei În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. Și pe masa-mpărătească sare-un greer, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinten; El tușește, își încheie haina plină de șireturi: Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături". {EminescuOpI 88} STRIGOII I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ea să, te ații? Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse Și s-o vezi înconjurată de un roiu de pierde-vară, Cum zâmbește tuturora cu gândirea ei ușoară? S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
permițând astfel filmului să se poată deplasa ușor din caseta originală în lăcașul pentru păstrarea peliculei expuse. La aparatele de format îngust Leica (24×36 mm), transportul filmului se realizează și prin intermediul unui pinion cu două roți dințate, ai căror pinteni intră în striațiile standardizate de pe marginea peliculei. Odată ce filmul a fost expus, el trebuie tras înapoi în caseta protectoare, pentru a putea fi scos apoi din aparat. Acest lucru se realizează prin deblocarea pinionului cu roți dințate, permițând deplasarea filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică străluceau în lumina soarelui care coborâse până aproape de orizont. Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de cursul de apă. Câțiva pași mai încolo, se vedeau două șine așezate pe traverse de lemn care se opreau în apropierea jgheabului de spălare. Moș Calistrat ocoli stânca și se opri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o fâșie îngustă și înclinată pe care abia reușea să pună piciorul. Era ca și cum mergea pe lângă zidul unei cetăți medievale înconjurat de șanțul de apărare. Câțiva pinteni de stâncă se desprindeau din trupul muntelui ca niște contraforți naturali. Ca să treacă de ei, trebuia să îi escaladeze. Se abătu din drum, urcând pe lângă aceștia, căutând un loc pe unde să se poată cățăra pe deasupra. În sfârșit, peisajul începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea gura cavernei, ascunsă după pintenul de piatră de lângă intrare. Introduse mașina în viteză și trecu dincolo de pod. Înainta încet, cu ochii în patru, atent la orice mișcare. Ridicase geamul portierei, dintr-un reflex pe care nu și-l putea explica. Lui îi plăcea să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pătrunse din nou prin geamuri. Negura se retrăgea cu repeziciune. Acum se adunase din nou în fața peșterii. Sfera clocotitoare pulsa rar, mărindu-și și micșorându-și volumul. După o clipă, prinse a se rostogoli și se pierdu în viteză dincolo de pintenul de stâncă, spre podul de lemn. Răsuflă ușurat dar continuă să privească locul unde dispăruse bestia, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă apărând din nou. Și dacă era acolo, pândindu-l, așteptând numai să iasă din mașină? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întors în adăpostul familiei ei, văzându-și mai departe de treburile casei. După ce s-a despărțit de mama ei, Adela a ieșit în mijlocul hudiței și, după ce a încălecat, cu două degete în gură a fluierat după prietenele ei, a dat pinteni calului și a ieșit în fața adăposturilor unde s-au găsit toate odată. -Am sosit! a strigat Angela. -Sunt cu tine, prințeso, a strigat și Verona. Unde mergem? -În partea de răsărit, să învățăm a mânui arcul, a răspuns Adela. -Luăm
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lovesc ținta, hotărăște Adela. Fiecare avea agățată de bandulieră câte o traistă plină cu săgeți confecționate din stuf ca să nu se rănească. La semnalul Adelei trebuiau să-și aducă traista în față pentru a avea la îndemână săgețile, să dea pinteni cailor după care să înceapă a trage cu arcurile. La rândul ei, Adela și-a desfăcut broboada viu colorată de pe cap cu o mână și se pregătea să o fluture deasupra capului, iar cu două degete de la cealaltă mână a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Adevărul este că, deși locuiesc într-un castel apropiat de Sakamoto, n-am făcut nici o călătorie pe munte. Așadar, m-am gândit că azi ar fi o ocazie foarte bună să vizitez locurile. Ei bine, Genemon, ia-o înainte. Dând pinteni calului, Mitsuharu își continuă drumul pe lângă Mitsuhide, începând să converseze ca și cum s-ar fi temut ca Mitsuhide să nu se plictisească. Discută despre plantele și florile pe care le vedeau de-a lungul drumului, explica obiceiurile diverselor păsări, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât pe ce să-și răstoarne scaunul de campanie, sărind în picioare de bucurie. — Un cal! ceru el. Aduceți-mi un cal! Și, încălecând, se întoarse spre oamenii de la poartă și strigă: Plec să-l întâmpin pe Seniorul Nobutaka! Dând pinteni calului, porni spre Râul Yodo. Râul, lat, aproape că dădea pe dinafară. Pe mal, forțele lui Nobutaka erau împărțite în patru unități a câte patru și trei mii de oameni. — Unde-i Seniorul Nobutaka? răcni Hideyoshi, descălecând, în mijlocul soldaților transpirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
siguranță, nu este prea târziu ca să ajungeți acolo și să gândiți o strategie pentru pasul următor. Atâta vreme cât stăm aici, forțele inamice se vor apropia tot mai mult și totul se va sfârși chiar în acest loc. Ar trebui să dăm pinteni cailor și să pornim spre Shroyuji, cât putem de repede. Tatewaki nu mai întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase din corn și ordonase, imediat, retragerea spre miazănoapte. Yojiro și încă un vasal își abandonară caii și o luară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mâini de toată povestea; ultimele lui cuvinte fură însoțite de o expresie cam indignată. Nu-mi pot imagina ce va crede Seniorul Katsuie, dar am să-i transmit răspunsul dumitale. Și Joemon plecă repede, fără a mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]