3,087 matches
-
partenerii la rișcă, dar nici ce riscuri îți asumi dacă ești prins cu cioara vopsită. În legătură cu ouăle, cine cunoștea un strungar, acesta le confecționa una două din lemn, dar se cunoșteau că erau mai ușoare ca celelalte și poroase la pipăit. Ați mâncat vreodată cartofi copți în spuză pe câmp, acolo în fața dumneavoastră? N-am gustat nimic mai delicios! Alergam după orice căruță care trecea prin dreptul nostru, ne urcam pe inimoiul ei și ne simțeam tare încântați de plimbrea gratuită
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
său gând nu putea fi altul decât să se ridice din pat spre a da piept cu noile provocări ale vieții. După orânduiala ce-i intrase în reflex în cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
îndrepta cu furie să-l întâmpine pe cel care înjura. Nu-i lua nimeni în seamă. Toți oamenii făcuseră cerc în jurul celui lovit și încercau să-l ajute. Unul dintre ei, mai curajos și cu pricepere în asemenea cazuri, îl pipăia atent pe bietul om, după ce se convinsese că respiră aproape normal. Trecuse cu degetele peste mâini și peste picioare și începuse să palpeze cu mare grijă trupul. Un altul suna la Poliție și salvare. Acel număr - 112 - era pronunțat pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
cerul pe neașteptate, dând senzația unei înserări grabnice. Un vârtej de praf ridicat din nimic îi închise perspectiva, lăsând locul vizibil la numai 5-10 m în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma să-l facă mai apoi „motorizat”. Măcar să dibuiască direcția! Dar întunericul nefiresc îl cuprinse din toate părțile. O amețeală îi luă în stăpânire mintea. Ca-ntr-un coșmar, frânturi de scene începură să i
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
podul-minune, se porni o vâltoare care-i amestecă barba cu straiul, până ce Nicodim căzu în genunchi, în căutare de sprijin... Se trezi pe celălalt mal. Era în mijlocul drumului, aerul se limpezise, mașina strălucea în soare dincolo, unde o lăsase... Își pipăi fața și realiză lipsa a ceva ce avusese doar în scurta sa viziune - barba deasă, veșmântul de călugăr sfânt... Se-ntoase la mașină socotind că mai avea doar vreo douăzeci de km până la Tismana. Urmărit de ochii unor bătrâni curioși ai
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
cu al meu parfum, parcă ochii-i nu-i mai erau de ajuns, mirosul nu-i era suficient, aveam nevoie amândoi de toate simțurile noastre, reunite, pentru a ne descifra trupurile învăluite în mreaja veșmintelor, care devenise inutile. Trebuia să pipăie și să guste, să audă vocea pe care o cunoștea, vorbind în șoaptă, cu tandrețe, despre vise și dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
intrare, îi lumină chipul un reflex de oglindă (oare când apăruse acolo, parcă ieri nu era?!). Se privi și rămase înmărmurită: cicatricea îi dispăruse, își recăpătase frumusețea chipului de dinainte de accident! Dar, cum?!... Speriată, intră în cameră, deschise valiza și pipăi portretul. Era la locul lui, purtând ca povară toată urâțenia pe care o greșală a destinului o aruncase pe chipul ei. Vru să alerge în parc, să-i mulțumească pictorului. Dar, zâmbind în sine, se răzgândi, rămânând să guste clipa
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
mi-a plăcut dezinvolturaei. Și nu era, măi, imaș, ci cărări umbroase de pădure, am fost la Gârboavele, nu pe lunca Dunării. - Am zis și eu metaforic, craiule. Hai..., intră în amănunte, dă din casă. S-a lăsat și ea pipăită pe ici pe colo prin părțile esențiale? făcu mai departe pe curiosul Andrei. - Ce pot să-ți spun decât că suntem pe drumul bun. Doar nu ai fi dorit să mă comport în așa fel încât să sperii vânatul. Eu
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
sau ale vastului domeniu al reginei Marie-Antoinette. Lângă orășelul Versailles. Seara nu mai e nebunia din cursul zilei. Dar și aglomerația are farmecul ei. Am avut vaga senzație că multe capodopere sunt replici. Prea sunt lăsate la îndemâna vizitatorilor. Prea le pipăie toți ! Toți pe Venus din Millo, de e marmura pe la poale de un gri slinos. Diana cu ... ciuta în mai multe versiuni, inclusiv negru-abanos, acceptă zâmbind părerile admiratorilor ! Se fotografiază în neștire, deși peste tot apare binecunoscuta interdicție, în cele
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
roua sufletului îți spăl vina, Te gust cu dor flămând și te pictez. Din magma visurilor te scot pură, Cu șoapte vii privirile-ți mângâi, Te-nveșmântez în soare și natură Și de declar iubirea mea dintâi. Dau să te pipăi neîndemânatic, Temându-mă să nu te risipesc... Mă ceartă inima că sunt zănatic Și că mai simplu e să te iubesc. Referință Bibliografică: CREAȚIE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de
CREAȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349940_a_351269]
-
mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > NEVĂZĂTOR Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului După orânduiala ce-i intrase în reflex în atât de mulți ani, se întinse pe marginea patului pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de atâția ani și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă încet până la ușă
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
că nu mai poate fi nimic între noi? - Și eu ți-am spus că așa nu se va termina cum vrei tu, după ce ai adus în sufletul meu tot iadul. În acest timp Viorel încerca să o sărute, să o pipăie pe sâni, apoi cu mâna infiltrată sub fusta fetei, încerca să-i dea chiloții jos. - Ajutor, striga fata, dar parcă glasul îi era sugrumat de teamă. Lasă-mă, criminalule! Chiar în acel moment nu mai simțea nicio atracție față de el
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
parcă începeau să-i amorțească picioarele. Se lăsă antrenată de primul sărut din viața ei și chiar dacă nu știa cum să procedeze, își deschise un pic gura și buzele sale răspundea la cele ale lui Claudiu. Flăcăul încercă să-i pipăie merișoarele. Ana îi luă mâna și o îndepărtă, dar Claudiu revenea de fiecare dată. Simți nevoia să scape de aceste furnicături despre care nu știa dacă îi plac sau nu și se ridică de pe bancă, îndreptându-se spre sala de
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
sala de dans. Claudiu dezamăgit de scurtimea acestei scene idilice, o însoțea la un metru în urmă. Era un prim pas făcut pentru amândoi. Pentru Ana era primul său sărut cu un băiat și primul care a încercat să-i pipăie sânii. Deci așa este când ești cu un băiat? se întreba fata. Nu-i chiar așa de rău, este chiar plăcut uneori. Era o satisfacție și pentru Claudiu că și-a găsit o prietenă pe timpul vacanței, bucurându-se că nu
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
umplea toată încăperea trei zile și trei nopți am muncit să-i fac un locaș confortabil o vizuină puțin decadentă într-o crăpătură din zid acum nu mai se ducea din pat în pat cumva interacționa cu durerile noastre le pipăia le mustra și le făcea albastre deja durerile noastre nu-i mai ajungeau deși noi ne străduiam să suferim mai mult mai intens tot degeaba din vizuina lui nu știu cum a început să se hrănească și din alte saloane deja nu
de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347624_a_348953]
-
explica în niciun fel. Poate de aceea refuzase din adolescență să mai aibă apropieri intime cu surorile sale și mai ales cu zurlia de Eleonora, care nu o lăsa în pace pe când erau încă eleve la școală și o mai pipăia printre picioare când dormeau împreună. Numai cu ghiontiri în coaste scăpa de ea. După duș, amândouă s-au îmbrăcat lejer doar în chiloți și câte o cămășuță transparentă și ușoară și au trecut imediat în lumea viselor, așa erau de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Și pentru că am mai vorbit despre suflet, unde crezi că ar fi locul lui în corpul nostru? Îmi amintesc că tânăr fiind, eram aproape sigur, fără să pot spune de ce, că el se află în locul de deasupra frunții, acolo unde pipăind creștetul unui copil, simți cutia lui craniană incomplet închisă. De parcă i s-ar transmite printr-un releu necunoscut, ultimele instrucțiuni privind pregătirea pentru viața în jungla noastră umană. Închei cu urarea de noapte bună, adresată tuturor copiilor cuminți din lume
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
când vor ei. Și când ne este dragostea mai dulce, noi, femeile, rămânem fără nimic în brațe. De aceea, vă avertizez că: înainte de a primi provocarea la dragoste a unui bărbat sau la luptă a unei femei, trebuie să-i pipăiți bine pântecele, fiindcă “morții electrici” nu mai acum buric...și care mai au, veți vedea că “micromegurile” lor arată acum ca vai de lume. Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu - Fecioară, Stăpâna Cerului și a îngerilor noștri, ne-a mai avertizat
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
cu ei. Tu, dragule, (și începu să-i mângâie mâinile și fața), vreau să-mi fii oaspete și să-mi cânți din clopoțeii aceștia drăguți. Începu să-i zgândăre clopoțeii de la cingătoare, pretext să-l strângă de mijloc. Apoi, îi pipăi picioarele ca să vadă cum sună clopoțeii de la glezne. - Vai, ce clopoței frumoși! Cum mai cântă! Ești delicios, drăgălașule! Dar de ce tremuri? Ți-e frig? Ți-e frică de mine? Nu-ți fie frică, dragul meu! Apoi îl îmbrățișă, strângându-l
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
să trăim pe pământ. Volumul debutează cu poemul ,,Tot ce vă spun,,- o mărtrisire a căii sale golgotice, un fel de destin inițiatic care îi perminte autoarei să pună degetul pe rana lumii-înconjurătoare, să spună că nimic din ceea ce vede, pipăie și apoi, scrie, nu este artificiu. ,,Am străbătut/ întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci (...)" Emoționantă singurătatea aceasta, a Poeta care se întreabă ,,Cine sunt?” Creatorul care este ea, își pune întrebarea pentru a da răspunsul în public, și
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
ca un apucat : - Știți... banii pe care mi i-ați dat în primire... - Nu îi mai ai pe toți ?! Era punctul slab al subofițerului. Mâna apucase să nimerească undeva spre mijlocul raniței, fundul ei scăpând de primejdia de a fi pipăit. Bert a răsuflat ușurat. Reușise să-i abată atenția de la conținutul raniței. A continuat precipitat : - Ba da ! Îi am. Am chiar mai mulți bani băgați în marfă. Nu aveam ce face cu banii primiți de acasă și am cumpărat de
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
se oprea în loc pentru a se convinge că el era singurul care tulbura liniștea. Era singur cu vietățile nopții. Până să se obișnuiască tresărea la cel mai mic zgomot făcut de acestea pregătit fiind să deschidă focul asupra eventualilor urmăritori. Pipăia câte un cocean de porumb. Uneori avea norocul să dea peste căte un știulete chircit, încă necopt pe deaîntregul, rămas necules. Despănușa coceanul de porumb și mesteca cele câteva boabe. Mai avea ceva apă în bidonul din dotare. Sorbea din
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
micul dejun. -Taleeeestriiii! strigă Diossippe vădit agitată. -Aici sunt mamă. De ce strigi? întrebă prințesa, ridicându-se de la masa rotundă la care stateau un grup de amazoane-fruntaș. Regina abia acum desluși silueta bine proporționată a fiicei. Se apropie de Talestri și, pipăindu-i cu brutalitate umerii acoperiți de zale, de parcă ar fi vrut să se asigure că e bine protejată, zise: -Burnesha, adu-mi cutia! Burnesha luă o cutie din lemn de pe masa reginei și se apropie de Diossippe. Regina o deschise
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]