1,034 matches
-
într-o pisanie-cronică recentă. Aceasta începe cu momentul de răscruce de la 1889: "„Această sfântă biserică cu hramul Sfântul Dumitru, s-a zidit de locuitorii comunei Mădulari-Beica la anul 1889, în zilele pr[eotului] Sandu Marinescu și a cântărețului Ion Drăgușin”" Pisania continuă cu informații despre o reparație care a avut loc în anul 1950: "„S-a sfințit în ziua de 10 sept[embrie] 1950 în zilele pr[eotului] Alex[andru] Marinescu și a cântărețului Constantin I. Drăgușin.”" În a treia parte
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
p. s. dr. Irineu episcop al Râmnicului, protoereu de Drăgășani fiind p.c. pr[eotul] Florescu Ion, sub păstoria pr[eotului] paroh Pungă Ion, pictor Paraschiva M. Gheorghe, com. Mădulari-Beica, sat Bălșoara, jud. Vâlcea”". Înoirile din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice de la 1889. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea pot păstra datele
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
părintelui paroh ... Pictura în frescă s-a executat de către pictorul Roman Valeriu, ajutat de Faur Mihai și s-a sfințit azi 29 iunie 1997, de către p.s. Gherasim, episcopul Râmnicului”". Biserica a fost așadar ridicată în anul 1822, fapt susținut de pisania veche, copiată cu multă vreme în urmă, și care avea următorul conținut: "„Această sfântă și dumnezăiască biserică, ce să prăznuește hramul Sfinților Voivozi s-au făcut la l[ea]t 1822, de Vasile Tecioiu și Boieri Radu, ajutorând și ceilalți
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
ajutorând și ceilalți lăcuitori ...”". În forma prezentă, biserica a fost modelată la sfârșitul secolului 19, inspirată de modelul fixat la biserica de lemn din Măgureni în 1887, care imită bisericile de zid din zonă. Evenimentele din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice, de la 1896. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea păstrează mai degrabă
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
dijmelor papale din anii 1315 și 1332. În privința stratului de pictură de la 1331, deși prezintă numeroase tangențe cu arta bisericească de tradiție bizantină, s-a susținut că stilul acestuia nu ar fi impropriu nici artei occidentale. Prezența elementelor arhitectonice romano-gotice, pisania latină și istoricul localității în care se găsește biserica - strâns legat de comunitatea maghiară colonizată aici, pusă, încă de la sfărșitul sec al XIII-lea în slujba cetății, respectiv a curții regale din Hațegul învecinat - ar conduce la concluzia că, la
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
astăzi"". În semn de mulțumire pentru victoria sa, Ștefan cel Mare a înălțat între 8 iunie și 13 noiembrie 1487 o biserică cu hramul "Sf. Procopie" în satul Bădeuți (astăzi parte componentă a orașului Milișăuți) din apropiere de orașul Rădăuți. Pisania bisericii se afla încastrată în zid în dreapta intrării de pe fațada sudică a pronaosului și consemnează următoarele: ""În anul 6989 (=1481), luna iulie, 8, în ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
întru numele Sfântului Mare Mucenic Procopie, în anul 6995 (=1487); și s-a început în luna iunie, 8; și s-a sfârșit în același an, în luna noiembrie, 13"". O traducere asemănătoare a făcut și istoricul Gheorghe Balș în 1925. Pisania vechii biserici a fost păstrată la biserica de lemn din cimitirul satului , iar astăzi se află în lapidariumul Muzeului Național de Istorie al României. În anul 1775, partea de nord a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic, noul
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
sursă de cunoaștere a bisericii. Biserica "Sf. Procopie" din Bădeuți a fost distrusă cu dinamită de armata austro-ungară în anul 1916 , în urma unui atac austriac din timpul Primului Război Mondial asupra unor zone din Bucovina, pe atunci încă teritoriu al Imperiului Austro-Ungar. Pisania a scăpat însă aproape nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar ""un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
doua jumătate a secolului al XVIII-lea, perioadă din care au rămas câteva icoane și ușile împărătești atribuite lui Constantin zugravul. În 1810 s-a înnoit pictura murală, realizându-se un program iconografic bine compus, de o certă valoare. Potrivit pisaniei, autorul picturii a fost zugravul M. Borsos. Programul iconografic este compus și distribuit dupa o anumită schemă. În naos, pe boltă, chipurile Mariei și al lui Isus Hristos , înscrise în cerc; registrul de jos cuprinde, între compozițiile cu evangheliști, scene din
Biserica de lemn din Basarabasa () [Corola-website/Science/316859_a_318188]
-
La poalele bolții zugravul a redat „Patimile lui Iisus”, scene dominate de culoarea verde, preferință a pictorului. Peretele vestic al naosului are ca temă centrală „Învierea morților” pentru Judecata de Apoi. La capătul de jos al peretului se poate citi pisania lăsată de pictor: „ Această sfântă biserică a Fânațului sau zugrăvit din cheltuiala sfintei biserici și din ajutorul satului, fiind birău Sabo Nat și chitor Boc Petru. Eu zugravul Micula (Mihail) din Mociar, octombrie 30 zile 1832”. În biserică se găsesc
Biserica de lemn din Fânațe () [Corola-website/Science/316863_a_318192]
-
deasupra pronaosului are două ferestruici pe fiecare latură și este împodobit cu un bulb de inspirație barocă. Pictura veche se mai păstrează doar în altar și pe bolta naosului. Ea a fost realizată de pictorul bănățean Gheorghe Diaconovici, după cum arată pisania din naos, scrisă în alfabet chirilic: „Zugrăvitu-sa aciastă Biserică în zilele împăratului Iosif alu ... cu blagoslovenia .. . Sfinției Sale Sofronie a Timișorii fiind protopreviter Petru Petrovici a lu Sarazului și a împodobit cu cheltuiala dumnealui Mihai Vasiescu și Jrateso Ianăș Vasiescu
Biserica de lemn din Bătești () [Corola-website/Science/316870_a_318199]
-
la 12 iulie 2008. Dacă pictura pronaosului a dispărut sub tencuiala aplicată la sfârșitul secolului al XIX-lea, cea din naos a fost alterată de mâna unui pictor mai puțin priceput. Mai bine păstrate sunt fragmentele din altar, datate, potrivit pisaniei fragmentare de pe spatele tâmplei, în 1820; execuția a fost precedată de amplificarea în lungime a spațiului interior, prin introducerea unei travei. Numele pictorilor s-au pierdut. În anul 1974 biserica a fost supusă altui șantier de renovare, care a inclus
Biserica de lemn din Brădățel () [Corola-website/Science/316916_a_318245]
-
al XIX-lea, prilej cu care s-a procedat și la o alungire a spațiului interior, corespunzătoare pronaosului actual. Zestrea picturală originară, de factură postbrâncovenească, a fost executată după mijlocul secolului al XVIII-lea, finanțatorii acesteia fiind enumerați, parțial, în pisania peretelui nordic al altarului. Registrul împărătesc al tâmplei, datat, pe baza inscripției unei icoane a „Maicii Domnului cu Pruncul”, la 1699 de 15 februarie”, a fost reîmprospătat, la sfărșitul secolului al XIX-lea, de zugravul Dionisie Iuga din Nicula (jud.
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
la 2/15 noiembrie 1903 de către Vladimir de Repta, arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Cu acest prilej, în stânga intrării a fost amplasată o placă de marmură cu următoarea pisanie: ""Aceasta sântă biserică cu chramul m.m. George, care a fost a sântei Mitropolii a Sucevei dela fericitul intru pomenire ctitor Jo Alexandru V.V. Domn țerii Moldovei (a.1401), apoi fiind prada focurilor și a vrășmașilor a fost lăsată în părăsire
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Viena. Ți se strânge inima când intri în lăcașul de minunată, răbdătoare și costisitoare parodie, din care au fost gonite amintirile”". Istoricul Orest Tafrali se situa și el printre critici, scriind că: "„Din nenorocire, cea mai veche, Mirăuți, a cărei pisanie din pridvor pomenește pe Alexandru cel Bun, pe vremea căruia biserica era catedrala Mitropoliei, este cu desăvârșire mutilată de restaurarea lui Römstorfer. Nu s-a mai păstrat decât planul treflat al bisericilor moldovenești și zidurile”". Acustica deosebită a bisericii Mirăuți
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
medievală actuală. El este înscris pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava sub codul SV-I-s-B-05444, fiind format din două obiective: În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna sa Maria, fiica lui Radu Voievod și cu preaiubitul
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
casa (hramul) aceasta întru numele înălțării cinstitei și de viață dătătoare cruci; și s-a început în anul 7008 (=1500) și s-a sfârșit în anul 7010 (=1502), iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14"". Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea insripției. Biserica a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
pietre de mormânt anterioare anului de construcție al lăcașului de cult (1494, 1506 și 1521) reprezintă o dovadă a faptului că logofătul Trotușan a zidit biserica sa în locul alteia mai vechi. Deasupra intrării în pridvorul bisericii se află fixată o pisanie în limba slavonă, cu următorul text: ""† Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, robul lui Dumnezeu, Pan Gavriil Trotușan, logofăt, a zidit această biserică în numele Tuturor Sfinților, care au strălucit în toată lumea, pentru mântuirea sa și a
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
cu tablă. Nu se cunoaște meșterul care a zidit-o și nici arhiereul care a sfințit-o, deoarece în 1795-1801, când a fost dată în folosință, scaunul arhieresc din Ardeal a fost vacant. În interiorul bisericii, deasupra ușii se află o pisanie, din care reiese că a fost pictată în anul 1801 de către zugravul Vasile Muntean din Laz. În exterior, are o pictură sub streașină, un brâu. În interior pictura se păstrează în întregime, a fost restaurată în anii 1988-1989 de către Stinghe
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
Biserica „Sf. Enoh, Ilie și Ioan Teologul” - Dragomirna Mică este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1602, după cum scrie în pisania în limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare, în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Inițial, acest mic locaș de cult era biserica schitului de lemn, fiind înconjurat
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Crimca a zidit o biserică mică, din piatră, în cadrul schitului mai vechi, din lemn. Biserica avea hramul Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Evanghelistul și a fost sfințită în anul 1602. Deasupra ușii de intrare în naosul bisericii se află următoarea pisanie în limba slavonă: ""În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
spălată de pictorii frații Profeta. Exteriorul este realizat în stil clasicist, fațadele longitudinale fiind tratate îngrijit, cu arcade oarbe. Pictura a fot restaurată între anii 2000-2002 de pictorul profesor Tudor Popescu, respectându-se pictura inițială. În pronaos, deasupra ușii, este pisania. Scrisă cu litere chirilice, este o adevărată cronică privind edificarea monumentului: „La anul 1782, în zilele preaînălțatului Iosif al II-lea, s-au zidit această sfântă biserică din temelie, cu toată cheltuiala și ajutorul satului, fiind ocârmuitor și ajutor, jupânul
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
din piatră și cărămidă în anul 1669 o biserică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de cult a fost reparat în 1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele”, după cum scrie și în pisania bisericii. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni, unde îl va găzdui pe domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733), cu prilejul primei logodne a fiului său cel mare
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
a executat între anii 1648-1654, timp de 6 ani, și a rămas până în zilele noastre o veritabilă capodoperă a picturii și sculpturii românești. Pictura bisericii în interior a fost executată de către Grigorie zugravul și fiul său Ioan, în anii 1756-1757. Pisania picturală se află scrisă în penel deasupra intrării în naos: „Această sfântă biserică a fost zidită din temelie de către Dumitru Filișanul, mare pitariu, în zilele marelui voievod Matei Basarab, fiind egumen la această mănăstire Vartolomeu, fiul popei Ioan Hotinescu din
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
județul Suceava) și este în lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare LMI SV-II-m-A-05674. În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna să Maria, fiica lui Radu Voievod și cu preaiubitul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]