3,204 matches
-
pe care ni le aducea, ba traduceam din română în franceză documente de partid, fiind evaluați în ultimele 10 minute ale orei. Profii de sport au fost coșmarul meu. Cel din gimnaziu, mă punea să fac de n ori pasul piticului tot terenul de fotbal (pentru că vorbeam în formație), iar cel din liceu voia să ieșim de la orele lui musai cu tricourile ude (de la efort !). Vreți s-ajungeți ca profa de română, să vă atârne șunca pe braț, când notați la
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
alunga tristețea, apăsarea adusă de cenușiul norilor apăruți pe neașteptate și prea aproape de pământ. Ne apropiam vertiginos de locul în care, Vulcanii noroioși străbătuseră timpul doar de ei știut. Peisajul prin care treceam mi se părea fantastic, miraculos. Vegetația puțină, pitică, predominând pășunea, dădea posibilitatea ca formațiunile muntoase să-și arate cu claritate formele, pentru mine nemaiântâlnite, și care-mi lăsau semne de întrebare. Însă, cei ce ar fi putut să-mi răspundă ar fi fost doar ei, munții. Ei și
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
lucrând cu zel și sârguință, cu hărnicie, într-o direcție în care te dirijează inima. Așa a și făcut, astfel că din același preaplin de dragoste au apărut în timp, volume de versuri precum „Singurătatea clipelor târzii”, „Noapte de iarnă”, „Piticul din ceașca de cafea”, „Îngerul scrie poemul” și de proză - „Jurnalul unei veri”, „Mai sunt bărbați buni”, „Jurnal american” sau „Ultima piruetă”. Vavila Popovici este în prezent, pensionară și locuiește în Statele Unite ale Americii. - „Poezia e aura unei piese a
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
public volumele pe cont propriu și le-am publicat pe rând, zece volume de poezie și opt de proză. - „Te-ai arătat în ceașca de cafea / dimineața, în balconul plin cu flori. / Soarele strălucea pe marginea ceștii / și tu erai piticul negru / din ceașca de cafea.” Stihurile dvs. m-au trimis cu gândul la mitologia scandinavă, dar și la literatura fantastică a evului mediu. În ce măsură se regăsesc aceste accente în volumul “Piticul din ceașca de cafea”, ca un “semn că sufletul
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
flori. / Soarele strălucea pe marginea ceștii / și tu erai piticul negru / din ceașca de cafea.” Stihurile dvs. m-au trimis cu gândul la mitologia scandinavă, dar și la literatura fantastică a evului mediu. În ce măsură se regăsesc aceste accente în volumul “Piticul din ceașca de cafea”, ca un “semn că sufletul nu cere odihnă”? - Un critic literar din Iași a scris despre această poezie: “Cine poate fi acest pitic din ceașca de cafea? Decât daimonul creației, care stăruie în mintea și sufletul
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
la literatura fantastică a evului mediu. În ce măsură se regăsesc aceste accente în volumul “Piticul din ceașca de cafea”, ca un “semn că sufletul nu cere odihnă”? - Un critic literar din Iași a scris despre această poezie: “Cine poate fi acest pitic din ceașca de cafea? Decât daimonul creației, care stăruie în mintea și sufletul creatorului....” Alt critic a scris: “Poemul „Piticul din ceașca de cafea”, care dă titlul volumului, are un efect aproape straniu, în care dorința de reînviere te duce
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
semn că sufletul nu cere odihnă”? - Un critic literar din Iași a scris despre această poezie: “Cine poate fi acest pitic din ceașca de cafea? Decât daimonul creației, care stăruie în mintea și sufletul creatorului....” Alt critic a scris: “Poemul „Piticul din ceașca de cafea”, care dă titlul volumului, are un efect aproape straniu, în care dorința de reînviere te duce la mitul lui Horus și totuși cea mai puternică realitate este cea din puterea visului, pentru că aceasta dezvoltă, transformă, educă
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste piept lăsată. În jur cutii, păpuși și ciocolată, Aprinsă, pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i învelesc. Povestea
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349709_a_351038]
-
dictate către țările membre care le-au și pus imediat în practică. Iată dragi cititori cum o floare romaneasca este violată și pântecărită de o mafie de lupi pofticioși la resursele terestre și intelectuale ale patriei noastre. Printre cei șapte pitici care o deposedează permanent pe Albă ca Zăpada-România- se află și mass-media, controlată de magnați ai petrolului, industriei etc. Televiziunea în general, reconstruiește realitatea, generează noi percepții, configurează un nou mediu de existență și de conștiință pentru omul modern, un
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
văzut, dragi copii, că eu, printr-un cânt, descânt, pot să ascund în gând, o poveste, un basm, multe aventuri și peripeții, împletite pentru voi copii într-un curcubeu sublim, înmănuncheate într-un film! Toată lumea-ncape aici, cu eroi pentru pitici, munți și câmpii și tot ce avem se desfac curgând ca dintr-un ghem râzând”. Personajele folosite de autoare sunt: REC, Becul, Blitz-ul, Trepiedul, Luna... Apoi, alte personaje: Ardetot, Crăiasa Jucăriilor, Calul Troian din lemn de Tisa, Păpușa Credo
AVENTURILE LUI BOBIŢĂ CINEASTUL, DE MARIA MÂNZALĂ, CRONICĂ DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349017_a_350346]
-
revelație divină și cunoaștere interioară. Să respirăm cu multă grijă, moleculă de lângă noi e vitală în golurile de aer prin care trecem. Nimic deosebit în jurul nostru, doar reușeam să ascult zgomotul motorului și să zăresc respirația ușoară și regulată a piticului meu. De zece mii de ani vânătorii trăiesc prin vânătul lor, își construiesc armele și pornesc dis- de-dimineață, folosindu-și puterea și inteligența nativă, să recreeze mitul cosmogonic al apei primordiale din care s-au născut toate. „La început, Dumnezeu
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
pomi, frate! Ce însemna asta, am înțeles abia când, o perdea lăptoasă ne înghiți cu totul. Hristoase! Nu vedeam la un pas! Dacă până atunci urmasem o cărare, după o porțiune de drum, mușchii alunecoși pe care călcam și arbuștii pitici care abia se mai vedeau ca niște umbre, nu mai puteau oferi semnele după care se orientau noii mei prieteni. O angoasă rece, mă paraliză de-a dreptul, din creștet până în tălpi. -- Vedeți ceva? -- Nu mai striga, îmi șopti glasul
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
caldă sau e rece. Se spune că amestecul de plante din apă tămăduiește orice boală, mai puțin dragostea (love sickness). Mă uitam la femeile japoneze, parcă urmau un ritual. Erau tăcute. Își făceau dușul în oglindă, șezând jos pe scăunelele pitice. Se ridicau în picioare și le vedeai frumoase. Micuțe și delicate, cu o piele translucidă, fină. Deși suple, aveau și ele curbe, părând mici statui vii. La intrarea în bazin încearcă să-și acopere goliciunea cu micul prosop folosit în
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > AI TOATĂ VIAȚA ÎNAINTE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1353 din 14 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ai toată viața înainte Ai toată viața înainte, centaure rănit, Găsește piatra filosofală, iubirea, Piticul roșu o ascunde, el nu cunoaște iubirea, Cutia neagră ce a rămas pe fundul mării Ne va spune cândva adevărul. Din labirintul înghețat iese regina, Bătrânul gringo vine s-o salute, Deși nu-l lasă măscăricii, Soarele-i gol, spune
AI TOATĂ VIAŢA ÎNAINTE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349965_a_351294]
-
Oamenii-fulgi-de-nea serafici și plăpânzi, Cu cât mai mici cu-atât mai mari, mai tari, mai rari... Abia îi observăm și-i luăm în seamă, poate, Când se chircesc făcându-se din mici mai mici Să treacă ei giganții semeți printre pitici Ce riscă să ia-n creștet și în spinare coate... Abia dacă le dăm de sus mâna în silă Atunci când îndrăznesc să ne întindă mâna Plecându-se firavi precum la soare luna, Postură de timidă umbră și umilă... Abia dacă
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
prorocirile lui. Chiar se repezeau la el să-l atingă cu coada greblei. Băiatul fugea mai încolo, unde nu contenea să cheme ploaia. De ciudă, uncheșul îl ocăra: - Să dea Domnul să nu se aleagă nimic de tine!... să rămâi pitic! Asta a fost odată, dar, în general, noi ajutam din toată inima pe uncheșul și mătușa. Și ei ne lăudau pentru hărnicie, ne mai dădeau câte un cinci lei.. Ceea ce ne bucura mult de tot. Toamna, când venea uncheșul cu
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
mai privit-o. Dar nici nu a mai vorbit până la mașină. Fănel a insistat să stea el cu copiii pe canapeaua din spate, spre surprinderea părinților acestora. Nu le venea să creadă că el poate fi atât de apropiat de "piticii" familiei, chiar dacă se mai întâlniseră când aceștia erau și mai micuți. Nu se jucase cu ei nici în timpul vizitelor reciproce. - Vreți să vă spun ceva să râdeți, i-a întrebat el privindu-i atent și zâmbindu-le larg, în timp ce mașina
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
astfel, e omniprezentă - ca Ciuvică pe Antene. Unde te duci, dai de ea și te însoțește de cînd te-a făcut mămica ta și până cînd îți cîntă popa prohodul: se dă la maternitate, la grădinița copilului, la antrenorul de la pitici, la secretara liceului, pentru studiile cele înalte(celebra de-acum șpaga cum laude), lui dom' doctor cînd ești bolnav (mai sînt, vai, niște excentrici și lunatici, de care ți-e milă, care nu iau plicul sau baxul), la intrarea în
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
viața. Uneori spiralele, liniile ei rămân goale, pentru a se umple iar și iar. Goliciune evident aparentă. Pauze, praguri, liniști înainte de furtuni, Domnul știe ce și cum este fiecare și cum sunt toate laolaltă. Voi continua să aștept al nouălea pitic să-mi răspundă de ce m-am născut și până când mă mai nasc... dintr-un semn de întrebare naște visul legănare legănare-n legănare porți deschise sunt prea rare când în mine-i cer deschis semnul viului proscris iar transpare crește
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
sau să moară vecinul să-i luăm Capra cu trei iezi... Să vedeți atunci Scufițe Roșii pe toate drumurile și coridoarele din New York până în Uniunea Europeană...Albe ca zăpada neagră din Moscova “țarului” Vladimir Putin...vreo cinci sute de milioane de Pitici cu pantalonii pe vene sub scara Puterii bruxelleze din cele 28 de state așa-zis “unite și integrate” în UE și o Bătălie de proporții universale, cu intervenții ale Armatei de Sunete și alte zeități în mijlocul zbaterilor omenești, cu “frecvența
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
Spuneți vă rog. - Dumneavoastră cunoașteți desigur povestea, nu? - Cum să nu doamnă, doar am crescut cu ea, ca și dumneavoastră de altfel. - Atunci veți înțelege probabil când o să vă spun că personajul principal va fi însoțit și de cei șapte pitici. Costul fiecăruia dintre ei este la ofertă, adică jumătate din cel al Albei ca Zăpada. În plus ar mai fi doar consumația celor opt personaje. - Vai doamnă, dar nu știu dacă voi face față financiar unei povești atât de complexe
ALBĂ CA ZĂPADA ŞI... de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350172_a_351501]
-
patruzeci de hoți, sau dacă, doamne ferește și-ar fi dorit să-i puneți în scenă de ziua ei 101 dalmațieni? Eu cred că nu este chiar atât de complicat să o luați pe Albă ca Zăpada împreună cu cei șapte pitici. - Stimată doamnă. Înțeleg să o iau pe Albă ca Zăpada și aș fi dispus să-i aduc la petrecere și pe Înțeleptul și Bucurosul. Dar să dau bani pentru Rușinosul, ca să-mi inhibe copii, pentru Somnorosul, ca să-mi adoarmă toată
ALBĂ CA ZĂPADA ŞI... de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350172_a_351501]
-
și mercur în pletele de foc ale dragonului meu, cântă întoarceri, răsuciri în vulcanii nestinși, ascunși adânc în trupul neștiutor... și... mă ridic... genunchii înroșiți, înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt, o rugă blândă neîmblânzind nici fărâma de ochi circular rostogolit în tainele lor. nimic nu
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
noi loc de joacă și o lingură de borș ori iahnie de fasole. Dar mai ales, tomogei, zdrențe de făină fierte în lapte, cu zahăr pe deasupra. Se băteau turcii la gura noastră, la micuța masă rotundă, moromețiană, cu scaune pentru pitici și cu linguri de lemn și o strachină încăpătoare în mijlocul mesei. Poate că nimic nu mi-a rămas în minte mai clar din copilărie, decât atunci când Zonia Grecu, mama mea de-a doua, răsturna mămăliga uriașă, vârtoasă, aburindă, pe masă
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]