58,806 matches
-
uite: o mașină a salubrității orașului târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Aurel Pantea Se instalează în mine un om bătrîn, ocupă treptat toate cotloanele, deocamdată conviețuim, avem aceleași vicii, ne plac aceleași femei, dar el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente, cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră, Dumnezeului meu îi e foame, Dumnezeul meu se droghează, Dumnezeul meu înjură
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
sub pantof și cade în golul celor patru etaje proaspăt zugrăvite. În mijlocul camerei, nu ma așteaptă decît ea, aricioaica. Botul ei umed îmi atinge gleznă. Se gudura pe lîngă mine: de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
Tăia. Păpuși de silicon, profesioniste ale sexului, în poziții acrobatice, horoscop pentru animale de casă, copii plimbați în lesă, grădinari care aspiră iarbă, femei cu pielea prinsă în ace, oameni unși cu toate alifiile. În mod sigur nu ți-ar plăcea. Dar măcar am avea ce povești împreună, așezate pe pătuiagul de sub cireși. încet, în surdina, să nu trezim cîinele negru, de apă. *** Am urcat din greșeală în 301 și am ajuns la Băneasa. După ce treci de Herăstrău, te întîmpină altă
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
Bogdan Ghiu Dragă Prietene Se mai produc Se mai comercializează pe la voi acele pixuri absolut senzaționale cu care la nevoie ai putea chiar omorî măcar tortura oricum apăra? Tare mi-ar mai plăcea să mai scriu la fel ca în tinerețea noastră cu unul. Dacă găsești trimite-mi pe Fluviu. Să scrii în româna vorbită de Țigani în unele filme Europene. Ai rude țigani (Si un pix greu, prețios, de Metal: dintr-un
Distrugere și Repetare by Bogdan Ghiu () [Corola-journal/Imaginative/6492_a_7817]
-
xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale -aruncă pietre și ascultă cu urechea ecoul din adâncuri xxx minte cu aerul că spune adevărul și
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
sînt niște mulaje. Și românii, ca și franțuzoaicele (sîc!), se înnebunesc după mulaje. Sînt obținute, cum ar spune tehnologii, prin presare la rece. Îți lași un mulaj dentar după toate regulile artei. Urma dinților mei în carnea ta. Și îmi place să mă contemplu acolo. Să mă bucur de fiecare fir al lumii. De fiecare dinte. Mușcă-mă adînc, pînă ai să dai de mine însumi. Femeile franceze sînt superficiale. Superficiale? Nu toate. Superficie înseamnă și spuma zilelor. Spuma mării. Spuma
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
numele simte și cere să-i adaug carnație. Bine, fie: Olga. Olga stă, undeva, la periferia Galaților. Acolo unde e o rîpă și o buză a rîpei. Coborîm pe ea. Ne plimbăm. În fața noastră e un lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu și de floarea-soarelui. Îmi place nebunește să alerg, o-ho!, pe acolo. Îmi place, ce mai! Și ea, Olga, e în fața mea. Mă zgîndără, mă ațîță. Are un baticuț înflorat. Un bariș. Pe care
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Olga stă, undeva, la periferia Galaților. Acolo unde e o rîpă și o buză a rîpei. Coborîm pe ea. Ne plimbăm. În fața noastră e un lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu și de floarea-soarelui. Îmi place nebunește să alerg, o-ho!, pe acolo. Îmi place, ce mai! Și ea, Olga, e în fața mea. Mă zgîndără, mă ațîță. Are un baticuț înflorat. Un bariș. Pe care și l-a scos de pe cap. Și și-a rătăcit, prin
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
o rîpă și o buză a rîpei. Coborîm pe ea. Ne plimbăm. În fața noastră e un lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu și de floarea-soarelui. Îmi place nebunește să alerg, o-ho!, pe acolo. Îmi place, ce mai! Și ea, Olga, e în fața mea. Mă zgîndără, mă ațîță. Are un baticuț înflorat. Un bariș. Pe care și l-a scos de pe cap. Și și-a rătăcit, prin aer, zulufii. Și i-a răsfirat. Este un bariș
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
de provincie romană. Supărat peste măsură de lucrurile grave auzite, latinul renunță la ideea de a-l ierta pe făptaș. Mai ales că arăta ca un african zbîrcit. Decise despărțirea lui de femeia care era atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus. De asemeni hotărî amendarea individului și rămînerea la soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze în nelegiuiri, amenință Tiberius, avea să fie legat de o lance (curia) și
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Di Grandi de care ți-am mai vorbit și care a murit ieri ce naiba o mai fi și cu garofițele astea sălbatice le-am cultivat 70 de ani și tocmai acum le-a apucat anorexia 28 ianuarie Câteodată mi-au plăcut amneziile seara erau acolo dulci ascunzișuri naivități veninuri pe care nu le știa nimeni doar eu și mierla de tufiș în umbra verde a copilăriei. 1 februarie În poezie ești întotdeauna singur îmi spunea betiana astăzi la ora șapte de
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
era tot mai frumos și-l uram tot mai mult cu atât îl înțelegeam mai puțin până nu l-am mai înțeles de loc devenise Nimicul Absența Pură mireasma nimănui 24 iunie Cu toate că sunt atât de bolnav și obosit îmi place realul Anselmus ce naiba o fi în el ? probabil ceva care vine din lumile în care nu vom fi niciodată
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
mic chef să stau cu mama pe nici o punte de vapor... Nu avea însă nici un chef să îi spună de ce lui tanti Adina, de ce să o supere, avea să aibă destul de suferit oricum, și, apoi, știa că tanti nu îl place pe Florin..., iar cât despre mama...auzi, mama... Mama e un cuvânt care are înțeles pentru alții, nu și pentru ea... Eu ți-am spus, Violeta, fată, că a fost alegerea ta și că fetița asta minunată n-o să te
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
eu ei, când o luam de la școală, când mă întreba cu ochișorii ei de veveriță trecând prin mine ca lama de cuțit: -Tu de ce nu ești tânără, tanti Adina? Mămicile toate sunt tinere, dar matale ești mai bătrână.... Nu-i plăcea deloc și încerca să se îmbrace tinerește, să arate cât de cât bine, să se machieze, ruj de buze întotdeauna, ba se și vopsise roșcată o dată, doar-doar asta mică o s-o scutească de privirea aia involuntar critică. Nu e deloc
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
maximum două perechi, îngustă, pietroasă, cum sunt plajele pe-aici, în Liguria. Da, altceva e faleza spre Nervi, eleganta, ce te scoate, după ce ai lăsat grădini terasate, după ce a-i depășit muzeul Luxor, la magazine de lux.. Dar mie-mi place să vin cu tine în acest punct din univers, unde, aproape de mare, pe o limbă de pământ ca un antic, marinăresc mormânt, privesc tulburat, iar și iar, ca-n prima zi, un desen primar, din pietre. O roză a vânturilor
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
vremea dinozaurilor, care scot fum tot timpul. Să facă o mămăliguță și o ciorbiță de pui, să pună la fiert laptele muls de dimineață. Trăiesc și ele. Bărbații lor, bunicii noștri, au murit de mult, că erau bețivi. Îi cam plăcea, săracul, să tragă la măsea. Dumnezeu să-l odihnească!" Așa zic toate. Apoi ies să caute ouă de prin cuibarele din tufele din curte; să ne dea ceva la pachet. Sunt tare darnice bunicile astea le noastre. Și tare singure
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
capăt al mesei, iar el atârna în ramă pe peretele lateral, echidistant între mine și ea. Mi-am început raportul cu o laudă la conducător, josnică și normală, întrebându-mă ce simțea ea când auzea adulări despre tatăl ei, îi plăceau, nu-i plăceau? Dacă el, plutind înrămat deasupra adunării, ar fi fost Atila, regele hunilor, și activiștii de la masă huni tineri, plesnind de hormoni, gata să se omoare între ei pentru mâna fiicei lui Atila, ce-ar fi apreciat mai
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
iar el atârna în ramă pe peretele lateral, echidistant între mine și ea. Mi-am început raportul cu o laudă la conducător, josnică și normală, întrebându-mă ce simțea ea când auzea adulări despre tatăl ei, îi plăceau, nu-i plăceau? Dacă el, plutind înrămat deasupra adunării, ar fi fost Atila, regele hunilor, și activiștii de la masă huni tineri, plesnind de hormoni, gata să se omoare între ei pentru mâna fiicei lui Atila, ce-ar fi apreciat mai mult fiica lui
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și cel mai rău dușman al tău, te are-n buzunar! Conform întelepciunii lui Marcel, îmi fac loc in buzunarul Zoiei, mă instalez cât pot mai confortabil în buzunarul Zoiei, și ciripesc aproape: Imi pare bine... Ce anume v-a plăcut? Nu-i nevoie să-mi spui dumneavoastră. Mi-a plăcut... Se gândește o clipă. Mi-a plăcut c-am citit-o foarte repede. Și povestea era foarte tragică și intuitivă. Știi, eu n-am intuiție, de-aia sunt bună la
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
buzunar! Conform întelepciunii lui Marcel, îmi fac loc in buzunarul Zoiei, mă instalez cât pot mai confortabil în buzunarul Zoiei, și ciripesc aproape: Imi pare bine... Ce anume v-a plăcut? Nu-i nevoie să-mi spui dumneavoastră. Mi-a plăcut... Se gândește o clipă. Mi-a plăcut c-am citit-o foarte repede. Și povestea era foarte tragică și intuitivă. Știi, eu n-am intuiție, de-aia sunt bună la matematică. Dar îmi place dacă ceva e scris cu intuiție
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
loc in buzunarul Zoiei, mă instalez cât pot mai confortabil în buzunarul Zoiei, și ciripesc aproape: Imi pare bine... Ce anume v-a plăcut? Nu-i nevoie să-mi spui dumneavoastră. Mi-a plăcut... Se gândește o clipă. Mi-a plăcut c-am citit-o foarte repede. Și povestea era foarte tragică și intuitivă. Știi, eu n-am intuiție, de-aia sunt bună la matematică. Dar îmi place dacă ceva e scris cu intuiție. De ce nu scrii ceva despre tine? E
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
să-mi spui dumneavoastră. Mi-a plăcut... Se gândește o clipă. Mi-a plăcut c-am citit-o foarte repede. Și povestea era foarte tragică și intuitivă. Știi, eu n-am intuiție, de-aia sunt bună la matematică. Dar îmi place dacă ceva e scris cu intuiție. De ce nu scrii ceva despre tine? E despre mine, răspund eu. Cititoarea mea pare amuzată. Povestea e o parabolă, explic eu, prin care sugerez cancerul întregii noastre vieți. Zoia se uită la mine, nepărând
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Imi dați voie?, întreabă hindusul. Se apleacă spre noi, ținând două pahare înalte de coca-cola. Mi-l întinde pe al meu, și-mi spune: coca-cola asta e amestecată cu un rom cum n-ați băut niciodată. Dar dacă nu vă place, vă fac alta fără rom. Mersi. Iau paharul și sorb. Amestecat cu zahărul și cafeina, simt un tăiș de alcool cald, bine distilat, parfumat, delicios (ia uite ce beau ei, ia uite cum trăiesc ei!). Hindusul zâmbește de lipsa mea
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ură. Sînt o fată de 15 ani. Mai semăn doar foarte puțin cu un băiat de 15. Dar ai putea să-mi vorbești, ai putea să mă iei în serios, aș putea să aflu, aș putea să te-ascult. Îmi plac oamenii puternici care știu să mă-învețe, iar eu învăț repede. Urechile mele așteaptă s-audă, mîinile mele să mîngîie, sînii mei demult înmuguriți înțeapă aerul de dimineață pînă seara și-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă în așternuturi
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]