6,198 matches
-
grădina și aleea de lectici care o înconjoară. Acum însă se simte amețită. De ieri nu-i mai trece durerea de cap. De când nu i s-a permis s-o vadă pe Asinia... Cu un suspin, își sprijină spatele de plăcuțele emailate. Șipotul apei îmbie la meditație. Dar astăzi nu are timp. O așteaptă o zi lungă și grea, dedicată în întregime lecturii. Privește la drumul pe care-l mai are de parcurs până la auditorium și zâmbește șters. Cu mulți ani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să o atingă și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă impuls dorinței, o face mai acută, mai greu de stăpânit. Se joacă în treacăt cu plăcuțele prinse pe veșmânt, care poartă - brodat cu litere de aur - numele ei. Mariamne! Urcă pieziș către sâni și, dintr-odată, o simte fremătând de încordare. Înțelege că a ajuns la destinație și începe să apese. Ușurel la început, apoi cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce femeile îl folosesc pentru a se spăla și privesc cu silă ligheanele care nu sunt din acest metal, chiar dacă servesc doar la mâncare ori la alte nevoi vulgare. Când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strălucește mai ceva decât soarele de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit cu broderii felurite reprezentând animale fantastice, grifoni, cai înaripați, până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime s-a zbătut și a scăpat? se aude o voce înfundată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glumească puțin cu cei din jur: — Sunt sigur că însuși Marte m-a ținut să nu mă prăvălesc. Este semn că fumul sacrificiului a ajuns până la el și i-a plăcut. Îmbufnată, Marcia închide cu un pocnet scurt fereastra din plăcuțe de mică și trage țâfnoasă de perdelele încrucișate, pentru a le lăsa în jos. Scaunul purtat se pune primul în mișcare, cărat pe umerii celor opt vlăjgani. Îl precedă un singur lictor. Merge țan țoș înainte, ținând fasciile în mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl mai văzuse de multe ori până atunci. Avea un soi de interes familial față de el. Acum vreo nouă ani, taurul ăla Îl ucisese pe fratele său, cel care promitea dintre ei doi. Manuel Își aminti de ziua aia. O plăcuță de alamă era prinsă de scutul de lemn pe care era montat capul taurului. Nu știa să citească ce scrie, dar Își imagină că era ceva În memoria fratelui său. Ei, fusese un puști de treabă. Pe tăbliță scria așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
voce tare relatările legate de luptele din Shanghai. După ce terminarăm de mâncat, un chelner Îl conduse pe Guy spre un loc anume, care nu exista În restaurant, și eu m-am apucat să curăț cu o cârpă parbrizul, farurile și plăcuțele cu numărul mașinii. Când se-ntoarse Guy ieșirăm cu spatele și pornirăm. Chelnerul Îl traversase șoseaua și-l dusese Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși nu-s vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă ne ajunse din urmă. Trenul trecu și Guy porni motorul. — Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă ne ajunse din urmă. Trenul trecu și Guy porni motorul. — Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța e murdară doar pentru că străzile sunt În halu’-n care sunt. Nu-ți plac drumurile din Italia? — Sunt murdare. — Cincizeci de lire, spuse, scuipând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța e murdară doar pentru că străzile sunt În halu’-n care sunt. Nu-ți plac drumurile din Italia? — Sunt murdare. — Cincizeci de lire, spuse, scuipând pe jos. Mașina voastră e jegoasă și voi sunteți la fel de jegoși. — Bine, atunci. Dar să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Așa, și fă cincizeci și pe a ta. Îmi dărui un frumos zâmbet italienesc și scrise pe cotorul chitanțierului, ținându-l În așa fel Încât să nu pot vedea nimic. — Hai, dați-i drumu’ până nu vi se murdărește iar plăcuța. După căderea Întunericului, am mai condus două ore și am Înoptat la Mentone. Orașul avea un aer foarte vesel și curat, sănătos și adorabil. Conduseserăm din Ventimiglia până-n Pisa, apoi În Florența, prin Romagna până la Rimini, și apoi ne Întorseserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârful căreia se găsea o peșteră Înconjurată de tot felul de formațiuni stâncoase. Și-a croit drum prin pietrișul de la baza peretelui, a trecut peste un gard jos din sfoară și a Început ascensiunea. La baza stâncii se afla o plăcuță În chineză pe care scria: „Intrarea interzisă! Pericol!“. În curând toate crăpăturile de pe suprafața stâncii canionului se umplură cu apă, iar pe măsură ce ploaia se Întețea, Întreaga vale răsuna foarte puternic, zgomotul fiind un amestec Între șuieratul vântului și pietre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dat un nume. Poate chiar Marele Roșu. Uau, e incredibil... O surprinse pe Heidi privindu-l curioasă. Îi zâmbi. Dar dacă este o specie nouă, Îi pot da numele meu. Își trecu degetul peste suprafața plantei de parcă citea de pe o plăcuță: —Balanophora moffetti. O privi din nou pe Heidi. —Glumesc. Un om de știință va trebui să verifice mai Întâi dacă Într-adevăr este o specie nedescoperită și probabil apoi o va numi după el. Deși uneori Îi dau numele celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
centrele de informații medicale și ajungem la un caz de totipotență imediat ce apare măcar o bănuială că e-xistă un astfel de caz. Dar, să lăsăm asta. Miracolul meu a fost acesta: în timpul celei de-a doua faze am inventat două plăcuțe metalice care, fixate sub tălpile pantofilor, îmi permiteau să umblu pe apă. Nimeni dintre noi nu mai știe cum funcționează aceste lucruri. Presupun că am trecut printr-un mare pericol de a mă îneca, dar nu îmi aduc aminte nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pantofilor, îmi permiteau să umblu pe apă. Nimeni dintre noi nu mai știe cum funcționează aceste lucruri. Presupun că am trecut printr-un mare pericol de a mă îneca, dar nu îmi aduc aminte nici măcar asta. Nu putem să copiem plăcuțele, deși ele par construite din metale obișnuite care pot fi găsite la bordul oricărui vas. Asta este marea artă. Pe acest mare glob al nostru, cu puzderia lui de invenții, pare că este necesară doar o minte mai ascuțită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
spirit calm, serios; cute adânci pe față; buze strânse, care nu Îi dezveleau niciodată dinții; păr pieptănat cu cărare pe mijloc, care cobora ca o glugă până la urechi; un nas mare de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano, spuse Wallace, zâmbind. În lumina interiorului capitonat, gri, fața lui Wallace era punctată de barbă. Ochii mari, Întunecați, adânciți În orbite Îmbiau amabil la amuzament. Când te gândeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plat ca o foaie de hârtie oricât ai scrie nu poți ajunge la margine oricât ai trăi sunt prea puține litere pe care să pășești ba este rotund - o minge acoperită cu bucăți de oglindă din era disco în locul lor plăcuțe de lut viermuind de cuneiforme în uruk visele foșnesc cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
orbitor pe cerul cenușiu. Autobuzele treceau În ambele direcții, avînd destul de puțin loc, căci strada era foarte Îngustă. CÎnd am prins un moment prielnic, am traversat și m-am Îndreptat spre parcare. De sîrma ghimpată care o Împrejmuia atîrnau trei plăcuțe: PARCAREA - 70 YENI/ORA TARIF LUNAR SPECIAL Dedesubt era scris cu roșu un număr de telefon. Apoi un indicator pentru hotel, pe care era desenată o mînă de vreun metru: CHIAR AICI Și ca un fel de tendă pentru ghereta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu erau de nici un folos pietonilor. Trebuia să-mi mențin echilibrul prin Îndoirea și Întinderea picioarelor. Zidul protector, ce se mută acum În dreapta mea, devenea din ce În ce mai Înalt și jos, la poale, luminile fuseseră deja aprinse. Pe un stîlp prinseseră o plăcuță cu numele orașului: litere albe pe un fundal albastru. Aveam senzația că era numele la oare mă așteptam, dar nu mai aveam Încredere În mine. Drumul s-a lărgit brusc, ajungînd la o răspîntie unde se găseau și trotuare. Luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căreia nu i se putea împotrivi nici un obstacol, o forță absolută, irezistibilă și brutală. Curentul de aer îmi răscoli părul, o stare de bine, de răcoare în zăpușeala zilei de vară, un răsfăț, dar retrăgându-mă, ochii îmi căzură pe plăcuța avertizatoare de sub fereastră: „NE pas se pencher en dehors” - „Nu vă aplecați în afară”, apoi în italiană, germană, rusă. „Așa ceva, îmi spusei, trebuie ținut minte toată viața.” - Alo, domnu’! „apostrofă unul îmbrăcat orășenește, pe altul care părea localnic al câmpiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
exprimarea în forme juridice, în raporturile internaționale, a schimbărilor care au avut loc în România (notificarea către alte țări și către organizațiile internaționale a noilor orientări politice, a schimbării numelui țării, notificările de rigoare de către ambasade în fiecare țară, schimbarea plăcuțelor de pe ambasade și a antetului de pe documente, afirmând totodată continuitatea statului român, notificarea preluării conducerii statului de către noile autorități); apoi, am trecut la examinarea legilor în vigoare și la întocmirea propunerilor de abrogare sau amendare a celor care erau în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mazăre dulce. P.P.S. E adevărat că lui Joey îi place de Jacqui? Mi-a șoptit o păsărică (Luke) că a fost un oareșcare „viorrr“ la chestia de aseară de ziua ta. E adevărat că Joey i-a furat una din plăcuțele ei de „A“ de la scrabble și și-a băgat-o în pantaloni și i-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe unde s-o găsească? Nu știam dacă nu cumva Luke „mă ia în balon“. P.P.P.S. Era doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Scria întruna cuvinte ca „sex“ și „fierbinte“ pe tăbliță, apoi se uita cu subînțeles la Jacqui. De când a început să-i placă de ea? Nu știu. Habar n-am! E prea ciudat. Mama zice că și-a băgat una din plăcuțele cu „A“ ale lui Jacqui în chiloți. —Nu-i adevărat. Atunci de ce crede că...? — Era una din plăcuțele cu „J“. Care valorează opt puncte. —Și ce s-a întâmplat? I-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
început să-i placă de ea? Nu știu. Habar n-am! E prea ciudat. Mama zice că și-a băgat una din plăcuțele cu „A“ ale lui Jacqui în chiloți. —Nu-i adevărat. Atunci de ce crede că...? — Era una din plăcuțele cu „J“. Care valorează opt puncte. —Și ce s-a întâmplat? I-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe ce are de făcut, așa că, tot respectul, ea și-a suflecat mâneca, a pescuit-o și a scos-o afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]