1,052 matches
-
mai bune, acum vrea să ne căsătorim. S-o creadă el! Dacă mă iubește, se cheamă că justiția imanentă l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsă mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo că socoteam pe Mihaela plămădită din același aluat ca fetele dinaintea ei care, după ruptură, încercau să-mi schimbe hotărârea umilindu-se în fața mea, plângând (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-mă de reproșuri și ocări. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ți-ai pierdut mințile? Mi-am călcat pe inimă și am vândut pădurea să-ți fac rost de banii aceia pentru casă și acum te lipsești de ea cu atâta ușurință. Spune-mi și mie, din ce aluat ai fost plămădit? În ce lume trăiești? Îl priveam absent, pietrificat, cu gura cusută. Cum să mă apăr? Ce argumente ar fi putut să-mi. acopere fapta? Nici unul. Am făcut așa ― pentru că așa simțeam că trebuie să fac. Dar asta nu era o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu o strălucire aparte și bogăție rară, de o valoare inestimabilă. Dintotdeauna m-am uitat în urmă, deși energia ochilor cuplată cu a gândurilor a fost direcționată în vâltoarea necunoscută a viitorului. Nu am uitat aluatul din care am fost plămădit, cu modelarea ce continuă și la poarta viitorului pentru a-mi corecta evoluția spirituală cotidiană. Ori de câte ori pătrund în lumea necunoscutului din pădurile aflate împrejurul leagănului, mai ales în pădurea de fag, florile de ghiocel mă trimit în vremea din urmă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de gând, cu niciun preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de acest trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dai seama o dată în plus cât de importantă este conservarea speciei tale, de aceea pornești și mai hotărât înainte, către prințesa ta strălucitoare, care nu îți este rudă, și către patul ei așezat pe pământul grădinii suspendate, către dragostea care plămădește un pui, care să îți semene, să aibă fățuca ta și inima prințesei tale. nouă deasupra: înaintezi și intri în ținutul hoților-de-plăceri-din-memorie, acum este timpul să plătești pentru merele și corcodușele furate în copilărie, fii atent, mai ales la bandiții
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
introduce numeroase elemente satirice și de protest social, aspecte prin care corectează o viziune prea exaltată asupra lumii, oferind în schimb o concepție realistă despre umanitate, folosindu se de râsul sincer, popular, dar neiertător. Eroii săi sunt uriași pentru că sunt plămădiți din tradiția populară, dar mai cu seamă pentru că importanța ideilor pe care autorul are să ni le comunice cere personaje pe măsură. Oamenii săi enormi, “monștri blânzi” înzestrați cu bun simț și înțelepciune populară, dezvăluie sub aparența ficțiunii și a basmului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele clasice și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se elibera de gravitație”, adaugă exaltat Sorescu, remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de slavă: „Mulțumim, Traiane, că ne-ai eliberat/ Și-am ajuns cu toții, drept într-un rahat!”. Deci bucură te cât mai ai timp... De râsul curcilor Dumnezeule, încep să mă îngrozesc din ce în ce mai mult, când văd ce fel de generație se plămădește acum pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
femeie, se cheamă disperare! Un maestru într-ale scrisului este un symposion de idei... Fiecare poveste de dragoste este un unicat... Pentru unele din faptele tale nu-ți cere osândă! Are grijă de asta, cică, Bunul Dumnezeu! În „vâltoare”se plămădesc culorile vieții și se limpezesc întunecatele gânduri ale omului! Se întâmplă că, părtaș fiind ori lacom de multe revelații, te prăsește speranța, moment în care încep regretele, resentimentele, părerile de rău, „de ce” -urile, „dacă”, „de-ar fi fost”, ș.a.m.
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mai frumos poem despre patrie Patria, țărancă desculță Ne ține-n poală Ca pe niște ouă proaspete N-am să-i văd niciodată Mai sus de gleznă Dar mi-e o foame teribilă De miezul de pâine Din care este plămădit Trupul. Alt poem frumos despre Dumnezeu Poezia nu mă apără de moarte De răni nu mă vindecă O semăn în viața mea Crezând Că Dumnezeu va veni Pe furiș Ca ursul la zmeură Iar eu, pe furiș Îi voi săruta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a vieții care te răsfață cu un curcubeu adunat în priviri transparent de limpezi când ai puterea să te privești în ochi fără să ai vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele Îmi fug gândurile așa cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iar poveștile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lor. În copilărie, reușim să vedem și să-nțelegem partea frumoasă a lucrurilor ignorând-o cu multă ușurință pe cea urâtă. Credem în existența unui castel în care sunt plămădite toate visurile, aspirațiile, reușitele, prieteniile și iubirile adevărate. În universul copilăriei nu există nici spațiu și nici timp, totul se petrece numai în prezent, limitele imaginației se întind între plus și minus infinit, banalele jocuri se transformă în adevărate piese
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doreau copii care să-i semene noului-venit; iar adulții se amuzau copios văzîndu-i strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria! Lupino a crescut ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei l-a ajutat să-și uite neliniștile și frica. Nu avea familie, e adevărat, dar, mai tîrziu, după ce s-au născut puiuții lupoaicelor, Lupino i-a considerat verii lui, frații lui, aproape: îi supraveghea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că ne merităm soarta. E-adevărat, cu toate astea ar fi păcat ca voi să scăpați așa ușor, să vă îmbogățiți prin furt, să vă faceți o mulțime de partide doar de ochii lumii cînd noi știm că sînteți cu toții plămădiți din același aluat, că mințiți opinia publică cu nerușinare la fiecare apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni unui ceas. Copacii Însă urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când calme și Întortocheate, dar niciodată greoaie, mecanice, monotone fără de scăpare. Încă mă mai cuprinde acest sentiment În clipa În care intru În vreuna din nenumăratele pădurici tainice de la granița dintre Devon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcând-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri plămădindu-și creația, trebuie să recunosc că acolo și-a dat măsura adevărată. Văzând dunele de marmură inima mi-a bătut cu putere și mi s-a tăiat respirația. Fulgerau albe în lumină, deasupra ierburilor crescute pe peticele de pământ dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mândra ei putere Și acea socoteală măreață-mbărbătată A sufletului mândru o-ntunecă îndată. Prea dulce adormire în aer curge miere 10Și inima-ți bărbată devine de muiere, Iar mintea ta cu partea ei cea nălucitoare Nu încetează-n forme a plămădi, ușoare, Acele chipuri mândre în cântec înțelese: Cu chipuri pătimașe se umple ea adese. Când cântăreții nu-i vezi ș-a fi muieri se-ntîmplă, Atunci se bate-n tremur sângele tău sub tâmplă Și-n primitorii creeri îndată el încheagă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe Baudelaire: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă? E mai presus de orice o nevoie aprigă de a-și plămădi o originalitate, cuprinsă În limitele exterioare ale uzanțelor zilnice. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii ce-o poți afla În alții, În femeie, de pildă, ce poate supraviețui chiar la tot ceea ce numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În ghiața lor limpede și albastră toate gândurile și amintirile”. Această „foarte scurtă clipă” când s-a lăsat ispitit de ceea ce este omenesc ne lasă să Întrezărim, ca sub o subită lumină de fulger, fondul de disperare din care e plămădită Încrederea În sine a personajului. Este cu totul bizar faptul că Al. George, combătându-l pe Liviu Petrescu În ce privește accepțiunea cuvântului dandy, recurge, ca la o ultimă instanță, la dicționarul lui Littré, trecând cu vederea peste accepțiunea baudelairiană, singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În ochii acestei femei, avea să-mi spună mai târziu tata, ceea ce se petrecuse nu era numai victoria castilienilor; era, poate mai presus de orice, și revanșa rivalei sale. Fiică de sultan, soție de sultan, mamă de sultan, Fatima era plămădită din politică și uneltiri, mult mai mult decât Boabdil, care s-ar fi mulțumit ușor cu o viață de plăceri, fără ambiții și fără riscuri. Ea e cea care-și împinsese fiul spre putere, pentru a-și detrona propriul soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o zi stăpânul Constantinopolului“, spune-mi cuvintele astea, și-ți voi da ascultare. Dar voi pierde cheful de a mai trăi și a mai iubi. N-am spus nimic. Și-a întărit spusele: — Din ce fel de aluat ești plămădit ca să accepți să pierzi un oraș după altul, o patrie după alta, o femeie după alta, fără să te lupți niciodată, fără să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A lui virtuți mai multe ar fi meritat / Decât un sceptru dobândit prin crime. Ce straniu destin și ce bizară lege / Fac astfel că celor născuți coroana să poarte / Uzurpatorul să fie cel ce să le-arate / Pilda virtuții care plămădește un rege.“ * Trupul - iată singurul meu acolit care nu-și face iluzii. * În mitologia triburilor Basa, din nordul Camerunului, faptul de a fi părăsit Grota Fericirii coincide cu uitarea binelui comun. Discordia își face astfel repede apariția, apoi survin opresiunea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
meu este nimeni!“ Când rostea vorbele acestea, Ezra Pound era târât într-o cușcă pe străzi, ca un exemplar uman de disprețuit. Scriitorul român încă nu a înțeles sau ignoră faptul că numai o clasă nobiliară (elitele nu se pot plămădi „la birou“ sau în presă) poate crea o descendență aristocratică, în umbra căreia, abia, își va manifesta exploziile lumea contradictorie a literelor. Altminteri, idealul de a te ridica deasupra celorlalți are înălțimea unei ștachete pitice, nivelate de o democrație gre
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]