1,038 matches
-
fiindcă ei îi dădeau zahăr și-l aruncau în sus, spre marea lui satisfacție. Rușii se purtau frumos, chiar când le făcea pozne păguboase. Avea vreo trei-patru ani când, desculț fiind, își oprise fuga exact în covata în care își plămădiseră aluatul pentru pâine. Răzbunarea a fost simbolică, unul dintre ei îl ridicase și-l lovise cu latul săbiei la fund, în glumă, să nu creadă cineva că nu-l pedepsise. Se-ntreba dacă mai erau copacii din livadă. Da, se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și mai puțin pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea polemică are ca punct de referință o realitate obiectivă (de pildă, statutul ideologic de lider carismatic al extremei drepte, public asumat de A.C. Cuza), subiectivizată prin intervenția literară a unui scriitor plămădit dintr-un aluat diferit: Toată activitatea dumneavoastră se rezumă în a hotărî că ce există nu este, și că este ceea ce nu există". Invocarea permanentă a argumentului ad hominem face din scrisoarea deschisă argheziană un teritoriu nu al refutației propriu-zise
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
complicatul aparat al criticii și al receptării operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
moment, de context și de dinamica acestora:411 "perceperea simbolului este în primul rând personală, nu numai fiindcă variază în funcție de subiect, ci și fiindcă purcede din întreaga personalitate. Or, această personalitate este deopotrivă dobândită și primită de-a gata, fiind plămădită din moștenirea bio-fizio-psihologică a unei omeniri de o mie de ori milenară, influențată la rândul ei de diferențierile culturale și sociale proprii mediului său imediat de dezvoltare; la toate acestea se adaugă nu numai roadele unei experiențe unice, ci și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa, cu sifoanele În mână, Îi tragi un șut năpraznic. În hârtie, Învelită cu grijă, o cărămidă. În mult frământata istorie de luptă a poporului nostru, ziua de 23 August a adunat În ea toate năzuințele de veacuri ale oamenilor plămădiți pe aceste meleaguri. Manifestările artistice Închinate zilei de 23 August sunt puse sub semnul marilor avânturi constructive ale poporului nostru iubitor de libertate și pace. Directorii căminelor culturale, instructorii artistici vor alege cele mai valoroase creații ale compozitorilor noștri inspirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea noastră, dacă vrei s-o numești așa, a fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și nu alta e soția mea, soția mea este, după cum ai văzut pesemne, o femeie grațioasă, poate frumoasă, mie însă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca o zdreanță fără preț pe locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească suferința. Acum el pictează capul copilandrului. Îi plămădește chipul din chinurile geloziei, cu cuțitul pe care i l-ai înfipt în inimă fără să-ți dai seama. Ai fost un instrument, de care el s-a servit pentru ca din durerile iubirii noastre să conceapă chipul lui Eros. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trecea panglici albastre. „Ce-o mai fi și asta, domnișoară”, ce legătură are chestia noastră cu pantalonii dumitale?” Și după ce și-a scos izmenuțele, ne-am culcat ca oamenii și ne-am văzut de treabă. De unde să fi știut că plămădim nenorocire?!... Și acum sunt aici la dumneata, mai spuse Zaharia, cu două dâre de spumă, scurgându-se din colțurile buzelor, - ca să-mi ușurez sufletul. Să ne sfătuim ce trebuie să facem de acum încolo. Băiatul n-a murit și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
primit un premiu mai mic, el a cumpărat îndată pentru iubita lui o fustă și pentru el un palton. De acum încolo credea că este poet. Și iată cum a continuat basmul: Poetul, care pe lângă asta era și sculptor și plămădea găini, păsări, pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă, unei chemări telegrafice care i-a fost trimisă în primăvară în locuința lui din pivnița unei vile în ruine. În grădina sălbăticită a vilei înflorea liliacul. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut cum ghioceii mai au sufletul plâns și toate florile pământului poartă doliu în ochii lor de sinceritate? Doamne, de ce mai poți ierta în nefericiri așazisele plecări în eternitatea flămândă a blestemului plămădit din seceta adevărului? 20-03-1997, orele 1330 ÎN IARNĂ în amintirea prof. Iancică Dobriță Sunt condamnată la singurătatea iernii. Fulgii îmi pedepsesc păcatele să nu mai am nimic, nici măcar regrete. Sunt obosită de atâta răutate de oameni. Ei sunt ghețuri mișcătoare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care ai plecat Ca un iubit de raze, prin lumi de întrebare Și-mi pare că trăiesc prin aerul sfidat De cei ce-mi calcă viața cu un ARGINT PE-O FLOARE. Eu nu ucid nici viața ce-ncet se plămădește Din ploile de iarnă ce-mi răcoresc gândirea Și-n azi mă plouă n suflet când clipa se ivește Pe un sărut de noapte în semn de întrebare. De unde vii tu înger de vrei a mă iubi, Când au murit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvinte la fel de artificiale ca florile artificiale, dar ceva mai grele, fără să bănuiască măcar o clipă cît de plictisitor e scriitorul serios. În genul unui bolnav care vorbește numai despre dificultățile sale gastrice. Spre deosebire de Faulkner, care nu prea era german. Plămădea ținuturi, urși, Yoknapatawpha, sanctuare, nu doar terase pe munți vrăjiți În care să-și expună părerile În privința tuberculozei ca să cadă-n transă tuberculoșii. În ultimă instanță, William crea timp. Am avut norocul să mă nasc cu Înclinare spre muzică, teatralitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se va Însura niciodată cu ea. Pentru un polițist de rang Înalt căsătoria cu o mexicancă Însemna sinucidere profesională. Iubirea lui se ținea În piuneze. Inez s-a Îndepărtat de el. Practic, se transformase Într-o amantă ocazională. Doi oameni plămădiți de evenimente extraordinare, cu o distribuție de excepție În jurul lor: morții de la Nite Owl și Bud White. Figura lui White În camera verde: ură nedisimulată În timp ce Dick Stensland era gazat. O privire aruncată spre Dicky Stens În timp ce murea, o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce decurge din starea ta, căci pentru creștin orice înseamnă același lucru, totul e ca să fii pe placul lui Dumnezeu pe care Îl regăsești în orice stare. 17. Această constanță și neschimbare a creștinului, din starea în care se găsește, plămădește oameni care-și cunosc pe de-a întregul starea, cărora le place aceasta și care știu să-și îndeplinească toate obligațiile; și acest lucru se potrivește atît de bine cu efemeritatea celor omenești! Motiv pentru care Sfîntul Pavel îi îndeamnă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni unui ceas. Copacii Însă urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când calme și Întortocheate, dar niciodată greoaie, mecanice, monotone fără de scăpare. Încă mă mai cuprinde acest sentiment În clipa În care intru În vreuna din nenumăratele pădurici tainice de la granița dintre Devon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să nu o întrebe: Copilul adus din deportare erai tu, Melanie, nu-i așa? Tăcând, se mulțumi să anticipeze ce i-ar fi răspuns, dacă ar fi descusut-o pe tema originii ei neobișnuite: Da, acolo, în prizonierat, am fost plămădită dintr-o mamă săsoaică și de un obscur tată rus, care o fi fost al nu se știe al câtelea mascul care a violat-o după o beție imensă, abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coarde nr. 2, subintitulat simbolic Sineion - în fapt, un nume inventat de către autor, din combinația între Sinele Ființei și ion-ul atomizat din fizică. În alți termeni, e vorba despre o privire introspectiv/contemplativă asupra variabilelor infinitesimale din care este plămădit sufletul nostru. Început cu un murmur de șoapte ale instrumentiștilor, ca ale unor spirite nevăzute, și totuși prezente în jurul nostru, cvartetul evoluează în direcția curbării spațiului prin sunete distorsionate și flageolete tensionate, oscilând permanent între concret-părelnic, real- fantasmatic. Spațiile astfel
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
în contemporaneitate? în anume cazuri. L-am regăsit firesc, temeinic instalat în conduita de acțiune a muzicienilor celor două orchestre ale Radiodifuziunii publice, formații conduse de dirijorul Horia Andreescu, cu parti-ci-parea solistică a pianistei Mihaela Ursuleasa. Am audiat creații importante plămădite în prag de secol, înainte și în primul deceniu de după anul 1800, creații semnate de Mozart, de Beethoven, mai apoi de Schubert, simfonii și muzică cu caracter concertant...; lucrări ce ne-au fost oferite - trebuie spus răspicat - "în haină nouă
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
întreaga existență. Ele reflectă și transfigurează atât experiența proprie, cât și experiența semenilor devenind, în cele din urmă anticipații, generalizări și optimizări ale proiectului existențial. Idealul nu reprezintă o simplă formulă cognitivă de viață, preluată necritic din afară ci este plămădită de individ în funcție de particularitățile lui proprii, astfel el integrându-se valorilor personalității, cu timpul devenind o valoare personală. În structura psihologică a idealului se includ trei elemente fundamentale: sensul și semnificația vieții (direcția spre care se orientează o persoană, definită
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
al cărui concert ideologic avea să inunde sonor filarmonica culturală a interbelicului românesc, în special sub bagheta doctrinară a lui Nichifor Crainic. Patria nu e, așadar, doar pământul pe care un popor îl ocupă din întâmplare, el trebuie să fie "plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri" (p. 7). Patria nu e nici limba, care poate fi doar un instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la picioarele noastre" (p. 56). Narcisismul eului național merge mână în mână cu pedagogia urii celuilalt antinațional. Programul educațional predat în școala militară a națiunii conține, dincolo de iubirea aproapelui național și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
DE LA IAȘI. Pe revers (fig. 25rv) o bandă reliefată, mărginită de cercuri liniare cu 24 legenda SF. IERARH PETRU MOVILĂ MITROPOLITUL KIEVULUI 1596-1645, încadrează efigia realizată după o cunoscută reprezentare iconografică a acestui înalt ierarh și mare om de cultură, plămădit din neamul românesc al Movileștilor. Medalia etalează aceeași predilecție pentru relieful înalt, cât și pentru inedit în realizarea efigiilor; Petru Movilă apare în premieră pe o medalie românească iar reliefarea edificiului este și mai pronunțată decât la medalia Mitropoliei, din
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
medaliei, care a adăpostit facultatea de științe, în 1960 ca și acum, folosită de Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Prin aceasta se comunica un subtil mesaj legat de rolul pe care clădirea l-a avut ca sediu în care s-au plămădit mai toate instituțiile de învățământ superior ca secții ale Vechii Universități. Tot subtil, prin efigia lui Kogălniceanu, acolată pe revers cu cea a lui Cuza (fig. 43rv), se făcea trimitere și la Academia Mihăileană, unde marele om de cultură în calitate de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de alte două rezalituri secundare. Corpurile clădirilor se desfășoară în jurul câtorva curți interioare”. Partea superioară la care se referă arhitectul Gh. Curinschi este parte structurantă a clădirii inițiale, după cum afirmam și mai sus, sediul de matcă în care s-au plămădit mai toate instituțiile de învățământ superior ieșean. Reluarea imaginii fațadei palatului fără rezalitul din partea superioară a pantei, pe aversul medaliei din 2010, modifică radical mesajul pe care îl transmitea imaginea integrală a acestuia de pe medaliile din 1897, 1911 și 1960
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]