3,250 matches
-
fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul meu s-a oprit./ De aseară până azi minutare au dispărut cu totul./ Apoi orele./ Un cerc ca un laț/ în care mi-am vârât de
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
fi secretar literar la Teatrul „Ion Vasilescu” din București, apoi redactor la Editura Eminescu. Va funcționa aici până în 1992. După 1989 devine și directoarea editurilor Olimp, Universalia și DU Style. Debutează cu versuri în 1966 la „Contemporanul”, iar editorial cu placheta Vindecările, în 1976. Mai colaborează cu poezii, studii, eseuri, articole și cronici la „România literară”, „Viața românească”, „Scânteia tineretului”, „Amfiteatru”, „Neue Literatur”, „Luceafărul” (episodic va deține o rubrică de recenzii), „Criterion”, „Dreptatea”, „Lumea nouă” (membră în comitetul de redacție), „Steaua
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
din Cluj și începe să frecventeze cenaclul literar condus de Ioanichie Olteanu și A. E. Baconsky. Debutează în 1948, cu poezii, în suplimentul literar al ziarului „Lupta Ardealului” (unde lucrează și ca redactor în 1948-1949), iar editorial în 1955 cu placheta Chemări, urmată în 1961 de Versuri (Premiul „G. Coșbuc” al Academiei Române). În 1949 este trimis la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, pe care îl va termina în 1954. Revenit în țară, e repartizat la Secția de cultură și
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
Istorie Recentă din București (din 2002). Este fondator și realizator al publicației web „Tiuk!”, împreună cu fratele său, Alexandru Vakulovski, cu graficianul Dan Perjovschi și cu Viorel Ciama. Debutează în 1995 la revista „Știința” din Chișinău, și editorial în 1997 cu placheta Nemuritor în păpușoi (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). Este prezent cu eseuri, proză, poezie, interviuri, critică literară și traduceri în „Contrafort”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Interval” (Brașov), „Familia”, „Apostrof”, „Echinox”, „Timpul”, „Argeș”, „Tomis”, „Fracturi”, „Arca” (Arad), „Bucovina literară” (Suceava
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
1923 și 1924 de peste treizeci de ori. De altfel, în Istoria literaturii române contemporane, comentând meritele revistei „Viața literară” de a descoperi talente noi, de a trezi „energii noi”, criticul îl trece printre scriitorii pe care Sburătorul i-a consacrat. Placheta de debut, Caravanele tăcerii (1923; Premiul Academiei Române), în care poemele, orânduite în cicluri coagulate în jurul unei imagini generice (Miragii exotice, Hohotele licuriciului, Pagodele nopții etc.), relevă un poet cu vocație de peisagist și cu o înclinație evidentă către detaliul pitoresc
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
mulți confrați de generație, V. a parcurs o lungă pauză a dezmeticirii după decembrie 1989. Revenirea sa - după mai bine de un deceniu și jumătate - nu s-a putut realiza decât prin renunțarea la vechile unelte de prozator. Apariția unei plachete cu șaptezeci și șapte de sonete intitulate livresc La steaua singurătății (2003) se vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
V-V Press General Consulting, iar după 2001 este profesor asociat la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” și la cea de Filosofie-Sociologie a Universității „Avram Iancu”. Debutează cu poezii la „Steaua” în 1963, iar editorial în 1969 cu placheta Cenușa verde, urmată de un lung șir de alte culegeri de poezii și poeme: Marginea lacrimei (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Cetăți și călătorii (1977), Templul de sticlă (1979), Extaze (1983), Brocarturi și pănură (1988), Pod în Balcani (1999
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă
VASILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
lucrarea Viața și activitatea literară a lui Alecu Russo. Lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Chișinău. A debutat precoce, în 1936, cu versuri la „Cuvântul liber”. În 1943 își închegase chiar o plachetă, dar cenzura i-a interzis editarea. A mai colaborat la ziarele „Moldova socialistă” și „Țăranul sovietic”, la „Cultura Moldovei” ș.a., cicluri de versuri fiindu-i incluse în antologiile colective Glasuri tinere și Moldova tânără. Preocupările lui V., îndreptate mai ales
VASILENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290450_a_291779]
-
Dragomir, ulterior în „Gazeta literară” și în „România literară”, cu prezentări de Geo Dumitrescu. Tot acum începe o corespondență desfășurată peste două decenii cu autorul Libertății de a trage cu pușca. Mai scrie la „Tribuna”, „Steaua”, „Axioma”. Debutează editorial cu placheta Fiul rispitor (1994) și e inclus în culegeri literare editate la Ploiești. A mai semnat T.N. Vasile. Trei decenii despart debutul lui V. în presa literară de cel editorial. Întârzierea se explică în primul rând prin biografia accidentată a poetului
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
contemplăm dezastrul/ și, poate,/nici chiar ei” (Prăbușirea în timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri în arta travestiului”, adoptă mereu „sfânta cale de mijloc” (Scrisoare de acasă). Următoarele plachete, cu titluri la fel de sugestive ca primele, pun în antiteză realitățile și „fantasmele” din țara de proveniență cu cele din „lumea cealaltă”, a exilului. Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme (1997) aduce în prim-plan un moralist contrariat de stereotipurile
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
Andersen” (1974). A mai fost recompensat cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1980), Premiul de Stat al URSS (1988), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1996) și cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România (2002). V. debutează în 1962 cu placheta de miniaturi În țara fluturilor, urmată de culegerile de povestiri Soarele (1963), Băiețelul din Coliba Albastră (1964), Pe lume (1964) și de volumul Balade (1966), în care configurează o lume aparte: Coliba Albastră sau Țara Fluturilor este universul și, în
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
general de redacție la revista „Cartea”, editată de Fundația Nemira, din 1997 muzeograf la Muzeul Literaturii Române din București, redactor-șef la revistele „Câinele meu” (1998-2001) și „Descoperă” (2003). Ca poet, a debutat în 1988 la „Amfiteatru”, iar editorial cu placheta Evenimentul zilei - un poem văzut de Lucian Vasilescu, apărută în 1995 și distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. A mai publicat în „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Tineretului liber»”, „Dreptatea literară”, „Contrapunct”, „Arc”, „Nouăzeci”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Poesis”, „artPanorama
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
Civice, este, între 1990 și 1992, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, iar începând din 1996 profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza”. A debutat în 1968 la „Cronica”, și editorial în 1970 cu placheta Inel cu enigmă. Versuri, articole, studii i-au mai fost publicate în „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Poesis”, „Agora” (Philadelphia), „Limite” (Paris), „Mele” (Honolulu), „Observator” (München) ș.a. I s-au decernat Premiul „Mihai Eminescu” (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
instructor-metodist la Casa de Cultură Municipală, iar din 1995 ca bibliotecar la Biblioteca Municipală, fiind, în urma unor cursuri de specialitate (1996 și 1997), și director al instituției (1998-2001). Debutează la revista „Cronica” în 1973 cu poezia Poem, iar editorial cu placheta Fotografie după un original pierdut, apărută în 1990. A mai colaborat cu versuri, articole, reportaje, interviuri, eseuri, recenzii la „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Familia”, „Argeș”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Orizont”, „Hyperion”, „Poesis”, „Transilvania”, „Poezia”, „Dacia literară”, „Biblioteca Bucureștilor”, „Bibliotheca
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
Română a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, dar în 1973 se transferă la aceeași facultate în București. Ulterior studiază aici și doi ani la Institutul Politehnic. Debutează cu poezii în 1969 la ziarul „Năzuința” din Sălaj, iar editorial în 1971 cu placheta Trecere. Colaborează la „Flacăra”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Trecere are toate caracteristicile unei cărți de debut, dezvăluind în V. un poet în căutarea stilului personal. În acest sens ea poate reprezenta o „trecere”, caracterizată de prezența unor teme și motive
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
fiul, „vechi nomad”, să se purifice: „Mamă, spală-mi sufletul [...] Și cântarea-mi rogu-te s-o speli” (Motiv de baladă). Altă temă o reprezintă creația (O strângere de suflet și instrumentul său), a cărei forță este dată de logos. Placheta Fericit cel care (1978) are un moto preluat din Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie: „Iar acum, fătul mieu, eu te las să fii gard grădinii mele și să o păzești cum am păzitu și eu”, iar „personajul
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
revistei „Glasul” („Glasul națiunii”), primul periodic tipărit cu alfabet latin la Chișinău după o întrerupere de aproape o jumătate de secol, și din 1991 a fost redactor-șef al revistei „Columna”. Debutează cu versuri în timpul studiilor universitare, iar editorial cu placheta Primii fulgi (1962). Publică mai multe volume de poezie: Monologuri (1964), Liniștea cuvintelor (1971) ș.a., culegeri de publicistică și eseuri: Viața cuvântului (1980), A vedea cu inima (1984), cărți pentru copii: Aventurile lui Atomică (1966), Teiul (1980) ș.a. A tradus
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Editura Fundației Culturale Române. Debutează în 1968 cu critică literară la „Amfiteatru” și cu poezie la „Luceafărul”. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Argeș”, „Cronica”, „Munca”, „Revue roumaine” ș.a. Prima carte de autor, placheta Fiord imaginar (1978), e urmată de studiul Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări (1980), după care V. revine susținut și precumpănitor la poezie, cu Gardienii luminii (1982), Amintiri dintr-o popicărie (1983), Ucide-mă, fericire (1984), Haltă în paradis
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
Limba română”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Cuget clar”, „Făt-Frumos”, „Jurnalul” (Craiova), „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Sfarmă-Piatră”, „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Preocupări literare”, „Țara” (Sibiu), „Cronicar” (Cernăuți), „Transilvania”, „Foaia poporului” (Sibiu) ș.a. Peisajul literar al anului 1937 înregistrează și Cartea sonetelor, placheta lui V. Alegerea poeziei cu formă fixă și a unui pseudonim, Aurel V. Sânger, denotă timiditatea autorului, care, ținând seama de reacțiile critice condescendente, lasă să treacă ceva timp până la apariția cărții următoare, Melopei (1943), însă voința de originalitate care
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat de tranzacții bursiere și de agricultură. A debutat la paisprezece ani în „Urzica” cu epigrame și epitafuri, iar editorial cu placheta În general, triumful pădurilor (1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF), literatură pentru copii (inclusiv o piesă de teatru, Vitejii cetății Bade-Bade, reprezentată scenic în 1987), fiind remarcat de la
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic, datorită comprimării spectaculoase a timpului, în maniera nuvelei La țigănci de Mircea Eliade. Placheta Poeme (1989) este un experiment exercitat asupra ideii de text: autorul conservă specificul narativ al discursului în paralel cu încercarea de dizolvare a caracterului denotativ al comunicării. Imaginile converg în conturarea personajului Mozart (compozitorul), lăsând impresia unui film mental, în
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
în 1957. Urmează școala primară la Sângeorz-Băi (1931-1935), liceul la Bistrița (1935-1938), Cluj (1938-1940) și la Brașov (1940-1943), unde își trece bacalaureatul. În 1939 debutează la ziarul „Tribuna” cu un poem dedicat poetului Ion Moldoveanu, iar editorial în 1941 cu placheta Mătănii pentru fata ardeleană. În 1942-1944 lucrează ca redactor la „Gazeta Transilvaniei” și în 1945-1946 ca profesor la Năsăud. În 1943 se înscrie la Facultatea de Drept din București, dar e încorporat și trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
obținut totuși o mențiune favorabilă din partea lui E. Lovinescu, dispus a recunoaște că, „în banalitatea uniformă a epocii”, „pare” să conțină câteodată „o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă [...] și o familiaritate nu lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic”. Amabilitatea criticilor e de înțeles. În pofida tradiționalismului desuet, clișeizat, a reminiscențelor uneori
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
aici ca bibliotecar la Biblioteca Institutului Politehnic „Gh. Asachi” (1976-1980), muzeograf (1980-1989), iar din 1990 ca director la Muzeul Literaturii Române și redactor la revista „Dacia literară”. Debutează cu versuri în 1973 la „Convorbiri literare”, iar editorial în 1981 cu placheta Mona-Monada (Premiul Uniunii Scriitorilor). Mai colaborează la „Apostrof”, „Dialog”, „Echinox”, „Euphorion”, „Opinia studențească”, „Steaua” „Unu” (Oradea), „Viața românească” ș.a., uneori cu pseudonimele L.V. Delapogor, Luca Vasile, Lucian Bârlădeanu, Junimist. Chiar de la debutul cu versurile adunate în Mona-Monada, V. își manifestă
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]