1,060 matches
-
care nu poate admite o pluralitate de cauze transcendente ale creaturilor. Cauza unică a tuturor lucrurilor din cosmos e Dumnezeu. Și cum Dumnezeu e atotștiutor, ideea fiecărui lucru din lume se află în atotștiința divină. Considerată sub acest raport, doctrina Ideilor platonice apare ca o preînchipuire articulată aproximativ a ideii de atotștiința a Creatorului lumii. Dacă Platon le imagina ca fiind cauze transcendente ale lucrurilor, cugetarea creștină le convertește și le adună în Dumnezeu care, în calitate de cauză unică, conține din eternitate ideile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
către frumusețile relative, pe când în teologie frumusețea absolută fiind Dumnezeu însuși, ea se comunică de la sine frumuseților relative din lume, precum se comunică existența, viața sau bunătatea și iubirea. în estetica metafizică a lui Schopenhauer bunăoară, care e sinteza celei platonice și a celei kantiene, frumusețea e o idee veșnică, dar impersonală. Gândirea lui Schopenhauer e ateistă și exclude atributul de personalitate vie a ideii veșnice. În consecință, această idee veșnică nu e prevăzută cu inițiativa proprie de a-și comunica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să strălucească în corpul efebului adorat pentru inefabilele sale grații perverse. Antropomorfismul grec, ridicat la rangul de principiu universal în religie, se repercutează în artă prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în cele mai seducătoare forme estetice. Dacă filosofia platonică reprezintă culmea idealismului grec, tocmai acest idealism ne apare mai profanat de josnicia patimii justificate metafizic, în realitate, Elada păgână n-a cunoscut niciodată estetismul pur, cum îl concep și cum îl pretind teoreticienii moderni. Arta ei, în mare parte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceasta nu-l împiedica să guste frumusețea hexametrilor Iliadei, ci, dimpotrivă, arta îi făcea mitul mai familiar și mai apropiat. Iar dacă Benedetto Croce și-ar fi reamintit de erotismul maladiv, legat de cultul statuilor zeițelor sau de viziunea frumosului platonic exemplificat ca în carnea efebilor, ar fi înțeles mai real cât de complex și de „impur” era sentimenul estetic al grecilor. Această impuritate, în sensul amestecului patimilor josnice în estetic, era legată de concepția dominantă în Elada că arta e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zeii, merg în câmpiile elizeene, unde viața e dulce, zăpada nu cade, nici ploaia, iar oceanul respiră boarea suavă a zefirului, care îi împrospătează. Paradisul grec însă se boltește magnific în cerul filosofici, în lumea imaterială și veșnică a ideilor platonice, care vor exercita o atracție nesleită asupra cugetătorilor și artiștilor tuturor veacurilor ulterioare. E oare nevoie să adăugăm că ideea paradisului în accepțiunea ei îndoită face parte integrantă din doctrina creștină și închide, ca o paranteză de aur, începutul și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în Zend-Avesta. În Banchetul lui Platon ea capătă prestigiul unui mit. Androginii sunt ființe cerești, anterioare oamenilor. Din pricină că s-au revoltat împotriva divinității, la fel cu Titanii, au fost pedepsiți despicându-li-se ființa în bărbat și femeie. După mitul platonic, deci, omul în forma lui actuală, căutânduși mereu întregirea ființei într o făptură de sex contrar, e ceva nedesăvârșit, care ispășește astfel o greșeală primordială. Această explicație poetic-filosofică a suferinței, a dramelor și a tragediilor ce se nasc în lume
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită de sus, dincolo și dincoace de care apar în paralelă lumea frumuseții impasibile și nemuritoare și lumea vremelniciei și a pasiunilor. Ca în mitul platonic al Androginilor, ale cărui clemente nu o dată le amintește, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bântuită de patimi și limitată de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința Luceafărului de a se coborî din nemurire în pasiunea arzătoare și în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest proces de autoorganizare a ortodoxiei se realizează importul cultural care se face din zona orientală. O mare parte dintre elementele culturale bizantine ajung în zona occidentală și aici se declanșează o nouă revoluție. Acest import determină și reinterpretarea operei platonice și neoplatonice. Renașterea are o nouă sursă culturală care amplifică imaginarul. 1.2.3. Marile descoperiri geografice și ne-limitarea noilor imagini Călătoriile au reprezentat una dintre modalitățile fundamentale de amplificare a imaginarului. Aceasta are două surse: în primul rând
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lume. Cenzura radicală a fost realizată mitologiei greco-romană începând cu mileniul întâi, dar ulterior au fost cenzurate majoritatea direcțiilor filosofice. Dar, o parte dintre acestea făceau parte integrantă din imaginarul epocii și chiar dacă acesta a fost cenzurat, multe dintre concepțiile platonice, neoplatonice stoice sau epicureice s-au strecurat în opera apologetică și cea patristică. Mari gânditori, cum ar fi Maxim Mărturisitorul, Origen sau Augustin, nu au reușit să se îndepărteze total de imaginarul epocii, iar operele acestora reactivează aceste tradiții. Putem
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
istoria gândirii. Este un moment de sinteză culturală în care se adună și se împletesc tradițiile importante, obținându-se viziuni diverse ale lumii care în mod normal erau în stare de conflict. Tradițiile aristotelice și tomiste se împletesc cu cele platonice, la care se adaugă elemente aparținând tradițiilor arabe și ebraice, iar în final filosofiile naturii specifice perioadei presocratice, reprezintă premisa pentru un alt mod de a vedea lumea. Aceste tradiții determină o dezvoltare a imaginarului, atingând o perioadă de maxim
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ciclu imaginar ce începe odată cu sfârșitul antichității. Raționalitatea acestui tip de imaginar constă în raționalizarea componentei teologice și ulterior aprofundarea elementelor științifice. În al doilea rând, după ce filosofia aristotelică a fost asimilată în majoritatea componentelor sale, se realizează redescoperirea filosofiei platonice prin lucrările sale fundamentale. Chiar dacă acesta a fost tradus încă din perioada secolului al XII-lea (de exemplu Menon a fost tradus între 1154 și 1160) ele intră în circulație abia în secolul al XV-lea. Astfel Renașterea se constituie
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fundamentale. Chiar dacă acesta a fost tradus încă din perioada secolului al XII-lea (de exemplu Menon a fost tradus între 1154 și 1160) ele intră în circulație abia în secolul al XV-lea. Astfel Renașterea se constituie pe baza filosofiei platonice și reinterpretarea lui Aristotel. La aceasta se adaugă lucrări adiacente cum ar fi lucrările lui Avivenna, Averroes sau Diogene Laertius, care întregesc imaginea literaturii antice din etapa respectivă. În acest context școlile non aristotelice devin din ce în ce mai puternice, iar între acestea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reinterpretarea lui Aristotel. La aceasta se adaugă lucrări adiacente cum ar fi lucrările lui Avivenna, Averroes sau Diogene Laertius, care întregesc imaginea literaturii antice din etapa respectivă. În acest context școlile non aristotelice devin din ce în ce mai puternice, iar între acestea cele platonice sunt dominante. În cel de-al treilea rând sunt traduse operele filosofilor naturaliști începând cu cei presocratici, dar și Lucrețiu sau Cicero. Aceștia sunt asimilați în perioada de sfârșit a Renașterii și pregătesc o altă imagine asupra universului, fundament pentru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și astfel s-a ajuns la o imagine complexă asupra realității plină de personaje și imagini fantastice. Dincolo de acestea, perspectivele magice a căror origine se află în concepțiile aristotelice și interpretările adiacente acestora, la care s-au mai adăugat idei platonice și neoplatonice, s-a dezvoltat și o direcție imaginară avânt în mod direct sau indirect originea în filosofia pitagoreică. Acestea aveau drept simbol o imagine abstractă sau un număr astfel încât să se folosească de componentele cele mai abstracte ale sistemului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de idoli sunt idolii peșterii (idola specus). Sunt idolii omului individual. Căci fiecare (pe lângă erorile comune naturii omenești în general) are o peșteră sau o vizuină a lui care refractă și tulbură lumina naturii"60. Peștera cunoașterii inspirată de peștera platonică este simbolul limitării posibilităților fiecărui individ de a cunoaște lumea. Fiecare om, în urma legăturilor, convorbirilor și contactelor cu ideile altor persoane, își creează o lume proprie, diferită de lumea adevărată. Fiecare informație este trecută prin acest filtru și astfel aceeași
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imagine nouă asupra universului. Secolul al XVII-lea este unul al schimbării metodologice, negându-se metodologia specifică imaginarului renascentist. Renașterea adunase în sine metodele specifice tuturor epocilor trecute, începând cu antichitatea (prin asimilarea filosofiei aristotelice, prin interpretarea și adaptarea celei platonice, prin atomismul democtritian, prin asimilarea presocraticilor, prin asimilare metodică a lui Arhimede, Hipocrate, Galen, Euclid), continuând cu dezvoltarea unei noi raționalități în Evul Mediu și finalizând cu o hermeneutică de natură pulsională. Secolul al XVII-lea se regăsea în fața unui
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de Bacon din filosofia epocii, dar originea acestei concepții este în filosofia platoniană. Cuvântul forma (alături de cuvântul species) este o traducere în limba latină a termenului ειδος11. Cuvântul ειδος poate fi tradus mot-à-mot prin "a ști"12, dar în filosofia platonică acesta preia semnificația pe care a avut-o termenul ίδεά. Cei doi termeni, ce au fost traduși pe filieră latină în limba română prin formă, respectiv idee, au căpătat statut metafizic. Pornind de la semnificația simplă a termenului, întâlnită la Homer
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
primește în sine ceva venit dintr-altă parte, și nici nu intră ea însăși undeva, în ceva; ea nu poate fi percepută nici cu văzul, nici cu vreun alt simț, fiind de fapt obiectul de cercetare a gândirii"15. Ειδος-ul platonic are statut transcendent, nefiind legat de obiect. Lumea ideilor este primordială având rolul de întemeiere. Ea reprezintă esența. Lumea ideilor este nemișcată, putând fi privită ca o lume parmenidiană. Ea nu poate fi supusă transformării spre deosebire de lumea sensibilă. Nu se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
realitate în act""22. Prin acesta ea devine simbolul substanței. Nu există substanță fără formă. Forma poate fi privită și ca potență în cazul în care o privim ca nous (rațiunea). În perioada medievală conflictul dintre concepția aristotelică și cea platonică este preluată la un alt nivel. Există forme a căror realitate să nu fie legată de obiect. Forma este un universal care întemeiază lumea. Problema existenței formei ca realitate ne legată de obiect este o particularizare a problemei universaliilor: au
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care sunt genurile apropiate utopiei. Genurile care descriu insulele fericiților și vârstele de aur, dublate de genul care descriu paradisul, sau chiar genurile milenariste au foarte multe în comun cu utopia. * Societatea pe care o descriu este ideală (în sens platonic); * Persoanele ce se integrează în această societate sunt fericite; * Organizarea socială este una riguroasă, bine realizată. De fapt elementele esențiale ale acestor genuri literare sunt aceleași. Ce le deosebește atunci de celelalte genuri literare? Diferența constă în gradul de raționalizare
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în mod normal legătură. Totuși putem identifica realitatea din spatele ideii? Argumentele pe care le aduce Descartes sunt de influență aristotelică. La început este subliniată relația dintre formă și realitatea obiectivă. Forma este o trăsătură specifică lumii ideii dar, spre deosebire de filosofia platonică în care realitatea se află în lumea ideilor și în cazul lui Descartes forma nu reprezintă o realitate obiectivă în sine. Ideea poate fi doar o realitate formală, obiectivitatea manifestându-se în lumea sensibilă. Realitatea obiectivă de la nivelul substanței este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
asemănătoare relației semințe plantă din Geneză. Fiecare idee are o cauză, pentru că este imposibil să identifici o idee care să pornească de la nimic, dar datorită modalităților în care funcționează cogito-ul reflexia realității nu mai are desăvârșirea acesteia 157. Astfel, concepția platonică privind superioritatea lumii ideilor este negată, însă prin această negare forța cogito-ului crește, căci el are posibilitatea de a reprezenta realitatea obiectivă și de a transfera sensibilul la nivelul certitudinii. La nivelul omului se manifestă certitudinea existenței și a unei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
la dumnezeirea Fiului presupune a lăsa să strălucească în noi înșine frumusețea firii negrăite a Sfintei Treimi. Pe urmele aceluiași Chiril al Alexandriei, Karsavin accentuează dimensiunea pneumatologiei: noi suntem îndumnezeiți prin Duhul Sfânt care ne face asemănători Fiului. Opusă contemplării platonice, teologia Sfântului Chiril al Alexandriei, revalorizată de Karsavin, plasează izvorul cunoașterii în Duhul Sfânt. De fapt, teologia alexandrină își găsește, în secolul V, expresia desăvârșită în gândirea Sfântului Chiril al Alexandriei, gândire dominată de ideea îndumnezeirii ca scop suprem al
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
definită și exprimată în activitatea ei. În percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o superficia lizare, trecere de la adâncul plin de ființă, deplin realizat într-un plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea a simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a înțelege unitatea originară dintre spirit și materie. În starea de acum, spune Poe, prizonier al "rațiunii convenționale", i.e., știința, acesta a uitat, aproape cu totul, de tărâmul de care aparține cu adevarat, și numai printr-un fel de anamneza platonica, îl poate întrevedea uneori: Noi umblam, printre destinele lumii în care trăim, înconjurați de Amintirile firave, dar totdeauna prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat din timpul trecut, si infinit de înfricoșător [...] Le cunoaștem doar că amintiri [s.n.]33
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]