999 matches
-
dea bătălia decisivă cu "carnea". El nu-i cere acesteia intrarea în asceză, ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el, de spirit, tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca garanție a evitării "multiplicității particularului" (căderea în devenirea platoniciană). Amour courtois nu este un suspin ascetic, ci varianta sensibilă (frumusețea ca reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rândul lui unic și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
frumoasa curtezană dornică să afle de la Socrate cum să-și câștige prieteni (III 11), precum și cearta dintre Xantipa și fiul ei Lamprocles, prilej de meditație asupra binefacerilor dăruite de părinți copiilor oricât de nerecunoscători (II 2). Dramaturgul exploatează și dialogurile platoniciene : din Criton, el preia tentativa discipolului de a înlesni evadarea lui Socrate din închisoare, ca și argumentația filosofului cu privire la necesitatea de a respecta până la capăt Legile și Statul ; din Phaidon, reține desfășurarea ultimelor clipe ale condamnatului, felul cum a băut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar fi văzut o lebădă cu o noapte înainte de a-și cunoaște viitorul discipol (VII 5). Înfățișat drept continuarea imaginară a dialogului Phaidon (III, p. 120), pasajul care înfățișează reuniunea ucenicilor lui Socrate după moartea acestuia este inspirat din opera platoniciană și include trimiteri precise la aceasta, cum ar fi notația despre cocoșul datorat lui Esculap (Phaidon, LXVI). Dramaturgul român exploatează sursele eline pentru a fixa cadrul piesei sale cu subiect antic. Reminescențele livrești provin uneori și din alte epoci sau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar să nu fie ortodoxă. Scholem XE "Scholem, Gershom" a vrut să aibă o religie care să fie cabalistică și anti-establishment, iudaismul veritabil. Leo Strauss XE "Strauss, Leo" a vrut să aibă un un esoterism filozofic care este mult mai platonician. Fiecare are versiunea lui. Ei, dar asta e o altă carte. Revenind: nu poți aborda „afacerea Eliade XE "Eliade, Mircea" ” ca și cum totul ar fi început în ’37 într-o secundă și s-ar rezuma la România. Trebuie mereu văzut ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care o deschide poemul în conglomeratul inform al realului.[...] Atinse de aripa îngerului și păzite de Șobolanul Bosch, cărțile lui Lucian Vasiliu desemnează un teritoriu literar care se cere explorat cu atenție și pasiune; mult soare aici, dar și peșteri platoniciene, cucuta lui Socrate și vinul din pivnițele lui Vasile Pogor, liniștea lui Lao Tse și parabola orbilor lui Breughel, poșeta Veronicăi Micle și Cezar, istorii, hîrtii, manuscrise, incunabule, lume, monade." Ioan Holban, Convorbiri literare, martie 2002 ATLAS LIRIC STANLEY H.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trădat de soldații sau elevii săi, așa cum s-a întâmplat cu Isus, Origen invocă drept contraargument principal trădarea lui Platon de către Aristotel. Iuda n-a petrecut decât trei ani în preajma Învățătorului său, în vreme ce Aristotel a frecventat douăzeci de ani Academia platoniciană. Chestiunile care-l frământă pe Origen sunt următoarele: Iuda a fost rău din primul moment al vieții sale? Avea el posibilitatea să se mântuiască alături de confrații săi? Cum se explică faptul că Isus l-a ales printre cei doisprezece apostoli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de apostoli, numai Iuda îi ține piept lui Isus, iar acesta îl numește „al treisprezecelea daimon”. Textul menționează aici chiar termenul grecesc daimon. Traducătorii ediției National Geographic redau, iarăși tendențios, termenul prin „spirit”, trimițând în nota de subsol la sensul platonician. „Daimon” ar fi, în ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de daimon în literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
17); ceilalți îngeri, care tânjesc după cunoaștere și virtute, reprezintă la rândul lor sufletele curate ale filozofilor. În sfârșit, schema exegetică a lui Philon reduce legăturile îngerilor cu fiicele oamenilor la relațiile intelectului divin cu patimile, după o schemă tipic platoniciană. Din această perspectivă, uriașii reprezintă categoria „oamenilor carnali”. Într-adevăr, conform teoriei expuse în De gigantibus (60-61), există trei feluri de oameni: cei care, prin natura lor, aparțin pământului - aceștia „sunt mereu în căutarea plăcerilor trupești” și „caută să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să-și păstreze caracterul de entități divine, atâta doar că ele sunt puternic abstractizate. Devine acum mai clar că ceea ce numesc aici „lectură demitizantă” a mitului nu este, în realitate, decât o lectură propriu-zis filozofică, rațională chiar, efectuată în cheie platoniciană. 4. Cu Flavius Josephus (Antichități iudaice I, 67 sq.) 157, se aflăm și mai aproape de discursul avvei Serenus. Flavius Josephus pune în evidență diferența care există încă de la început dintre seminția lui Seth și aceea a lui Cain (el nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din vremea Constituțiilor apostolice și a lui Iacob și până la Ioan Hrisostom. Faptul că autorul corpusului sugerează existența unei bogate vieți liturgice în comunitățile creștine constituie o nouă mărturie în favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul dionisian în contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se înverșunează împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. În opinia sa, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ortodoxă, ea poate pune în evidență, în cel mai autentic spirit palamit, faptul că totalitatea ființei divine se manifestă în decursul fiecărei lucrări, dar de fiecare dată într-un fel diferit. Nu este vorba de o scurgere diminuată, în sens platonician, a ființei divine în lucruri, cum afirmă unii teologi catolici (sic!), dar aceeași ființă divină comunică prin intermediul energiilor cu creaturile, potrivit capacităților acestor creaturi, restrânse în structurile și potențialitatea lor229. Acest compromis va fi de scurtă durată, fiindcă în prefața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca în toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
indiferent. Dimpotrivă, are loc mai degrabă în felul a ceva ce traversează mai multe alternative de existență. Faptul repetării înseamnă altceva decât restabilirea - chiar și pe o altă treaptă - a stării anterioare. Înseamnă altceva și față de ceea ce ne spune termenul platonician anámnesis, reamintire a unui mod originar de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de Lisle este concepția unei anumite Grecii (Grecia emisă de singuratecul și ciudatul Louis Ménard, profesor de greacă): academică, decorativă... Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierând dinamic ființele și ridicând extatic un cer platonician. Legătura dintre această primă frază și a doua? E căutarea unei Grecii mai directe, mai puțin filologice. E vorba desigur de o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de civilizație și creație. Credeam a fi recunoscut în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe care o încerc. (1947) ATITUDINI FAȚĂ DE POEZIE RÎNDURI DESPRE POEZIA ENGLEZĂ Superstiții comune tuturor continentalilor consacra poezia engleză ca întruparea cea mai înaltă a "lucrului ușor și înaripat" în care Platon recunoștea esența lirismului pur. Dacă ne însușim definiția platoniciană, apoi desigur nici o altă lirică europeană n-a subliniat emoția până la acel "ethereal" unde plutește pulverizat cântecul celor mai reprezentativi din poeții englezi. Decât, mai e un fel de a înțelege poezia. Un fel mai... omenesc. Pictura celor două Flandre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intelectuală și astrală) cu încercarea de a se crea o viziune extatică a marelui Eros ă...î. Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație ă...î. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealist, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iubiri senzuale "ca toți amanții tineri". Este un delir cosmic al ceremoniei cuplurilor, al unui univers legat prin ordinea perechii și prin chemarea dragostei. ă...î Ion Barbu a sublimat în actul poetic absoluta eliberare a spiritului într-un spațiu platonician al conceperii prin puterea și miracolul Ideii, în care viața apare ca o trecere frumoasă și o nevoie a dublului, pământul în care se aruncă sămânța și cu care se rodește, impulsul vital de înălțare. ă...î În durată stăruie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
te scufunzi în bazinul de doi metri pe doi și visezi că înoți în Oceanul Pacific, chiar e recomandat să te visezi liber și fericit, dar nu mai ești capabil de așa ceva, această facultate o poți stimula doar cu Prozac, thymos-ul platonician este o facultate a cetățenilor care au trăit în societăți rurale, doar acolo oamenii își mai aminteau de demnitate, nici acolo nu o aveau cu toții, nu toți erau priviți cu respect, dar societatea de consum a șters din creier atașamentul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității vederii interioare prin orbire, legenda pirotehnistului portughez (fogueteiro) și a frumoasei sale soții, epură, aș spune, în plasa datelor terestre marcate de vanitate și nemăsură, a unei idei platoniciene a frumosului (cap. XXII). Critica a subliniat cu precădere caracterul inovator al romanului din perspectiva raporturilor autor/personaje, precum și din cea a facturii parodice a textului. Că este un roman plin de noutate față de vremea sa, repet, nu încape nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
supramăsura, conceptului "dike" care era legea, echilibrul. Principiul delfic metrion "nimic prea mult !" recomanda evitarea excesului care poartă la dezordine. Expresii ale ordonării cosmice aflăm în unele principii, precum: logosul universal rațiunea care instituie unitatea și inteligibilitatea lumii, anulând haosul; platonicianul kalonka gathon unirea Frumosului cu Binele văzute în proiecție universală, concept care va constitui cultura matricială a Europei; Binele, înțeles ca ordinea universală cea dreaptă, constituia suprema valoare, astfel încât, cultura elenă trebuie receptată în termeni de etică unită cu frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Fără Pitagora, Thales, Empedocle, Heraclit, Parmenide, Zenon din Elea, Democrit etc., nu ar fi existat Platon, iar pe de altă parte, Wittgenstein afirmă, pe drept cuvânt, că sistemele filozofice euro-occidentale ulteriore antichității nu sunt decât "note de subsol" la Dialogurile platoniciene. Deci, la gândirea presocratică. Prin urmare, din poezie s-a născut filozofia occidentală, la fel și cea indiană. Și amintim că tot din poezie, sub forma ei cea mai pură, s-a născut și filozofia morții din balada Mioriței, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prezentul absolut, care va fi al sferei Ideilor, dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este nu origine, ci consecință a cunoașterii. În antiteză, el consideră că iubirea buddhistă „trebuie neapărat concepută ca tot așa de originară ca și cunoașterea însăși, ca reflexul emoțional al acesteia“. La concluzii opuse ajunge și în analiza modului grec (platonician) de a înțelege iubirea. Așadar, Nae Ionescu trage cu totul alte concluzii decât filozoful german, iar cea mai mare parte a informației pe care se bazează nu provine din eseul acestuia. El reia textul lui Scheler, rescriindu-l și reorientându-l
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
realizată în ele însele. Pentru prima dată în istoria omenirii arta este concepută ca fiind legată de realizarea frumosului și devine un scop în sine. În concepția anticilor, frumusețea era în același timp o problemă filosofică si morală. Vulgarizând doctrina platoniciană, vom vorbi despre unitatea triadică a Frumosului, Adevărului și Binelui. Platonicianismul ridică problema ambiguității și a “insubordonării” frumosului. Filosoful grec atribuie îndeletnicirii cu frumosul demnitatea supremă care ține de posibilitatea de a accede către lumea suprasensibilă, căci contemplarea frumosului contingent
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
greci ca semn al armoniei, unității și raționalității, devine în religia creștină antagonismul trupului și al sufletului. Cuvintele corpus și anima sunt deseori folosite în textele medievale, fie desemnând, în sens propriu, componente ale ființei umane, fie metaforic. În tradiția platoniciană, sufletul nu este creat, el preexistă în trupul în care-și găsește lăcaș provizoriu. Această concepție va duce la relativizarea formelor materiale și la pierderea interesului pentru ele, fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]