995 matches
-
tehnică a camuflajului, conformă dialecticii sacru/profan: "prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde". Capitolul 4 Numele ficționale eliadești 4.1. Dreapta potrivire a numelui sau Nuntă în Cer Începutul romanului Nuntă în Cer se află, asemeni dialogului platonician Cratylos, sub semnul onomaturgului, într-un univers al non-arbitrarului lingvistic: Când eram foarte tânăr, mi se întâmpla uneori să privesc brusc fața unui necunoscut și să-mi spun: ce-ar fi fost ca omul acesta să fie tatăl meu?... Nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens"6. Camuflarea sub detalii (vestimentație, conformația mâinii: "Nici mână n-avea pentru o femeie pe care o cheamă Ileana"7) potrivite altor nume/ naturi umane amintește de dialogul platonician în care Cratylos explică nepotrivirea numelui cu natura umană ca simplă funcție de identificare în planul social. Felul Ilenei de a se îmbrăca intră în relație cu nume ca Lucia sau Maria, care, în Divina comedie sunt personificări ale grației divine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care are revelația identității mitice a Leanei, sunt indici grafematici de atenționare a lectorului) reface "ritualul mistic al zeului, libațiunea"529. Într-o astfel de interpretare, numele personajului feminin poate fi pus în relație cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul 530), Lenaion, Leneienele; Heraclit precizează despre cuvântul "Lenai" și verbul "a îndeplini Lenai" se foloseau ca echivalent pentru "bacante" și "a bacantiza"531. Leana dă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci și o revelație a morții, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Alăturarea "numelui sfânt", Ieronim (Hierónymos, hieros "sfânt, sacru", onoma, nume) vine să confirme "modelul mitic" (v. și Uniforme de general, Incognito la Buchenwald). Pentru Ieronim Thanase, "creierul acestui spectacol platonician", lumea poate fi modificată dacă se cunoaște codul acestui spectacol 708. Codul spectacolului este diferit, în funcție de perspectiva care i se aplică: mitică sau realistă (pentru Albini, spectacolele ascund acțiuni împotriva ordinii sociale, ancheta fiind simbolul desacralizat al anamnesis-ului709). Pentru cel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iese din timp, iese din spațiu. Va trăi o clipă ce ține o veșnicie ... Totuși, nu această semnificație a simbolismului mă obseda, ci acea noapte în sine"869. Intriga nuvelei vizează schimbarea înfățișarii în acord cu numele (este ceea ce dialogul platonician numește potrivirea numelui cu esența lucrului, ousia). Asemănarea dintre Constantin Orobete și generalul cu bandaj negru pe un ochi, Moshe Dayan, a cărui fotografie apăruse în toate ziarele, ca urmare a războiului de șase zile din 1968, mai traduce un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedere al unei narațiuni care reeditează funcția mitului de a funda lumi paralele) ca mit ("fiecare nume de persoană își are istoria proprie") al unui personaj-mit ("avea și el istoria lui") în sensul pe care C. Noica îl dă etimologiilor platoniciene, înzestrate cu aceeași funcție pe care o au miturile. Motivarea se realizează prin legătura creată între suma de descripții care fixează caracterul personajului, de-a lungul operei, și monemele interne ale semnului. Chiar dacă numele nu corespunde unei intenții declarate a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească. Petreu, Marta, "Eliade par lui-même", în Apostrof, anul XIX, 2008, nr. 3 (214). Platon, Opere, vol. III, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Pleșu, Andrei, "Limba păsărilor. Note pe marginea unui dialog platonician", în Secolul XX, 325-326-327, nr. 1-2-3/1988. Pușcariu, Sextil, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Heidelberg, 1905. Poetică și stilistică. Orientări moderne, Editura Univers, București, 1972. Pop, Augustin, "Obiectivele onomasticii literare", în Studii de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
10 Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, Editura Nemira, București, 1998, p. 274. 11 Constantin Noica, "Interpretare la Cratylos", în Platon, Opere III, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 160. 12 În articolul "Limba păsărilor. Note pe marginea unui dialog platonician", în Secolul XX, 325-326-327, nr. 1-2-3/1988, p. 70, Andrei Pleșu folosește acest termen, de "etimo-mitologie", preluat de la M. Buccellato, alături de sintagma lui Noica, "mituri" ale cuvintelor, din perspectiva limbii văzute ca o kratophanie. 13 Ibidem, pp. 67 și 77
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 183). În Memorii, p. 240, Eliade povestește cum poetul Dan Botta credea că, prin simpozioanele pe care le ținea Criterionul, se realiza o operație de anamnesis platoniciană, scopul fiind acela al trezirii auditorilor, al modificării modului lor de fi în lume. 535 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 166. 536 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999. 537
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
205; Liviu Petrescu, Vârstele romanului, Editura Eminescu, București, 1992, pp. 63-67, Idem, "Orpheu și Eurydice", în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească, p. 121; Gh. Glodeanu, op. cit.. p. 224 afirmă că "în problema anamnezei, putem discuta și de modelul platonician al prozei lui Eliade". 662 Mircea Eliade, Europa, Asia, America... Corespondență R-Z, vol. III, Humanitas, București, 2004, p. 436; v. și Eugen Simion, op. cit., p. 311. 663 Florin Țurcanu, op. cit., p. 620. 664 Matei Călinescu, op. cit., p. 164. 665 Liviu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ibidem, p. 452. 760 Mircea Eliade, op. cit., p. 163. 761 Ibidem, p. 127. 762 Ibidem, p. 159. 763 Ibidem, p. 161. 764 Ibidem, p. 147. 765 Christian Ionescu, op. cit., p. 29. 766 Ibidem, p. 127; cuvântul apare și în etimologiile platoniciene din dialogul Cratylos. 767 Mircea Eliade, op. cit., p. 153. 768 Ibidem, p. 139. 769 Manfred Lurker, Lexicon de zei și demoni, Editura Enciclopedică, București, 1999, pp. 128, 318. 770 Christian Ionescu, op. cit., p. 154. 771 Mircea Eliade, op. cit., p. 153
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
toate fenomenele ce îi sunt proprii, atunci rezultă că sunt bune toate procesele naturale, din simplul motiv că sunt naturale, adică sunt bune atât durerea, cât și moartea 60. O altă consecință a acestei perspective ecocentrice integratoare reia vechea dilemă platoniciană a relației dintre lucrurile ignobile și lumea ideilor 61. Problema este următoarea: prețuim viața ca întreg, caz în care ar avea valoare intrinsecă microbii sau copacii putreziți, sau diferențiem între formele de viață pornind de la diverse criterii precum capacitatea de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în 468a despre captivitate, în 459a-406e despre eugenie, viața fără familie, în 3.416d-417b despre proprietatea privată și abolirea ei, toate văzute din perspectiva unui interes comun care este prioritar față de interesele individuale. Am găsi, așadar, după Callicott, în filosofia platoniciană o primă discuție teoretică despre fundamentele unei teorii holiste și un prim asemenea proiect 111. Cred că întoarcerea la vechii greci este o propunere bună, însă Callicott se întoarce unde nu trebuie. Filosofia socială și morală a lui Platon poate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
intrinsecă, că indiferent de capacitățile estetice ale oamenilor putem admite că entitățile naturale au proprietăți estetice. Putem gândi experiențele estetice generate de obiectele naturale prin analogie cu experiențele matematice. Matematicienii construiesc teorii, teoreme, demonstrații, obiecte matematice. Dar, dintr-o perspectivă platoniciană, asemenea lui Gödel, putem spune că ele există obiectiv în lumea matematicii mai înainte de a fi construite de oameni. Mai mult decât atât, constatăm, și inclusiv Kant avea această mirare, o potrivire miraculoasă între construcțiile matematicii și lumea fenomenelor naturale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
bucății de ceară care este transformată de om după cum dorește. Bacon vorbise deja despre transformarea practică a naturii cu ajutorul tehnologiei bazată pe știință. Putem cunoaște și înțelege natura, o putem transforma cu ajutorul tehnologiei. Această înțelegere a fost teoretizată în sens platonician ca matematizare a proceselor naturale. Această abordare cantitativistă duce în știința modernă la desconsiderarea abordărilor de tip calitativ ale fenomenelor naturale. Împotriva acestei atitudini a științei moderne a protestat poetul William Blake, un romantic. Descartes i-a influențat decisiv pe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
european ca mișcare culturală, literară, în primul rând. Teoreticienii mediului au remarcat că gândirea ecologistă, atât în dimensiunea ei științifică, dar și la nivel intuitiv, nu poate fi armonizată cu tradiții filosofice importante, așa cum ar fi umanismul vechilor greci, metafizica platoniciană, monoteismul iudaic și cel creștin, dar și dualismul cartesian. Desigur, pot fi elaborate și încercări de formulare a unor interpretări diferite, de exemplu, dacă îi considerăm pe vechii greci, conceptul lor de physis sau morala stoică. Oricum, sunt exemplare susțineri
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
42-45. 60 Pentru menționarea acestei consecințe îi sunt îndatorat lui Elliot Sober. Pentru trimiteri am folosit traducerea în limba română apărută în Adrian Miroiu (ed.), Etică aplicată, Editura Alternative, București, 1995. 61 Nu este cazul să dezvolt aici această încurcătură platoniciană. Cunoscătorii vor duce singuri mai departe analogia. 62 Pentru formularea unor interogații asemănătoare vezi Robin Attfield, The Ethics of Environmental Concern, Columbia University Press, New York, 1983, precum și Paul W. Taylor, Respect for Nature. A Theory of Environmental Ethics, Princeton University
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Kenneth Goodpaster, "From Egoism to Environmentalism", în K. E. Goodpaster, K. M. Sayre (eds.), Ethics and Problems of 21st Century, University of Notre Dame Press, Indiana, 1979, pp. 21-35). 112 Sunt binecunoscute criticile pe care le-a generat proiectul politic platonician în filosofia politică și nu este loc aici pentru o asemenea discuție. 113 Vezi James E. Lovelock, Gaia: A New Look at the Earth, Oxford University Press, Oxford, 1974. 114 Vezi R. Clark, "Gaia and the forms of life", în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
inima mi-o-ngrop subt spuză/ să-și țină jăratecul. Paserea focului/ nu-mi mai fâlfâie peste pereți./ Dăinuie veșnic potopul". Pajiștea cerului și pasărea focului nu își conturează prezența; dar tocmai absența le decupează fulgurant în văzduhul acestei peșteri platoniciene. Dimpotrivă, cele ce apar abia par pe ecranul lumii spălat de ape; ele nu sunt decât umbrele iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste pereți nu arată nimic din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lucrare cugetată, nu mai e corporeitatea ce umbrește sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu al răului și al iraționalității, ca în complexul platonician sau în cel gnostic; ea nu mai e damnată, ci convocată, cooperând în actul creației. Nu ar putea însă realiza de una singură această miraculoasă convertire, căci ea este ceea ce cade, dar sufletul "tinde să facă din această cădere o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de zeu;/ Căci ce-i zeul ce-și pierde arìpele?". Zborul e posibilul imponderabil, înălțarea și orientarea spre orientul vederii, spre unitatea care vine de sus, adică din cer. Tema platoniciană a atelajului înaripat - imagine a sufletului - pune accentul tocmai pe "firea aripii - prin care sufletul se înalță"46: "natura a înzestrat aripa cu puterea de a face ca ce e greu să se ridice către înalturi, acolo unde își are
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e smerirea, descentrare și distanțare, cu atât mai pregnantă cu cât e mai ștearsă din vedere, dar și recentrare, reducție până la miez, "ca o descreștere, a lumii, înspre fruct"18. Apoi, complementar, o descreștere a trupului, căci - precum în viziunea platoniciană 19 - "trupul e un râu/ izvorând înăuntrul focului", și atunci el e menit decreației, nu cu scopul abolirii ci în vederea sublimării, a transparenței în care sufletul se dezvăluie, "ca și cum sufletul ca sângele din cană/ ar fi privit în afară, fără
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fără de seamăn? "Tăria vrednică a împuternici magnetul ce/ te-a scăpat din strânsoare-lipsă. De nicăieri/ licărirea Firului de plumb în stare să-ți/ destăinuie ce temelii trebuie să afli spre a te/ zidi la loc în urma cutremurelor ființei". Dincolo de sugestia platoniciană a anamnesis-ului, zidirea la loc este cu putință. Stă în puterea ființei pentru că este chiar puterea sa de a fi, posibilul întoarcerii, al răsucirii și al relegării (religare). Pe scurt, al convertirii, care înseamnă răsturnare, schimbarea postulației, remagnetizare și reorientare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Lethe) traduce un proces de asimilare internă, căci și în aceste situații fenomenul nu e decât aparența, manifestarea voalată a unui deficit de ființă. A fi asemenea cu ceea ce dispare laolaltă cu vălul ce acoperă adevărul înseamnă, inversând sensul mitului platonician, a uita nu de ființă, ci de vanele imagini ale acesteia, devenite indiferente, pentru a avea împărtășire cu adevărul dezvăluit, alétheia. Repliere - reducție - până la pliul din urmă, la esența ireductibilă, nemanifestată, dar receptivă, astfel încât trupul dematerializat să nu fie decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doar în imaginea sa devoalată în perspectiva luminii solare. Nu am putea vorbi în acest caz de o imagine diafană propriu-zisă, întrucât ceea ce se lasă văzut nu luminează de la sine, prin însăși transparența prin care se vede, ci - în sensul platonician al strălucirii adevărului - este luminat pe fundalul extatic al unei lumini exterioare. El rămâne totuși locul originarului închis în ascunderea de sine, viul ca posibilitate a vieții și a nunții. Ultimele două versuri ("Că vinovat e tot făcutul,/ Și sfânt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]