2,404 matches
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
lumin-avalansa te-nghite, te bucuri prin pielea-ti de fiara ies colții sa-mpunga. Ești tânăr băiete, cu spate vertical, vointa-ti de hrană din corpuri celeste hrănește al tau suflet cu-avant paradoxal în albe cercuri dansezi cu vantu-n plete. Ești tânăr băiete, cu brațe vânjoase ingenuncherea-ti este petala de crin, beatiutudinea ce-o simți îți vine din oase, din stârpea ce-ți transmite genomul divin. Ești tânăr băiete, iar timpul de veacuri îți curge prin vene, iti clocote
ESTI TANAR, BAIETE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370410_a_371739]
-
ori în trena nesfârșirii mării răsfirată pe-un țărm depărtat maramă din nisipuri împodobite cu perle bulgări de spumă albă, albă lovind trupuri de stânci demult, demult neasemuit paradis al zeilor... dar mă chema o altfel de lumină lumina din pletele soarelui lenevind pe brațele cerurilor pictate cu zâmbetele îngerilor pironite pe jăratecul macilor regi ai câmpului înflorit de la poalele Carpaților în care s-a zămislit din pietrele de sub izvoare poezia ea, regina sufletelor noastre curgând leneș din cosițele fecioarelor ce-
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
suspine Iubite, toamnele se duc, Tulburător li-i mersu-n zare Eu le privesc trist și tăcut, Mă trec precum o lumânare DORINȚA Vreau să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe tine Și să te devorez treptat-treptat ... Să dezgolesc prin patimă, iubirea Și să o venerez neîncetat... POVARĂ SUBLIMĂ Sunt firul unui gând ce te atinge
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
vânt În miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
lacrimă-n vântîn miezul unui somn de varăCând ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în cosmos,Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos,În șoapte dulci ce mi
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
În prag(In limine), analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
Nu poate fi adevărat ! “ Cu tremur neobișnuit în mâini,apucă ziarul al cărui titlu mare îi sfărâmase entuziasmul : Câștigătorul marelui premiu s-a căsătorit ! Atârnată de brațul lui ,șantajista ordinară ,îmbrăcată în rochie de mireasă crem,zâmbește satisfăcută,unduindu-și pletele blonde peste bluzița rozalie . „ Deci,n-ai așteptat nici măcar o zi ! Ești un nemernic ticălos ! ” * Clopotele mânăstirii vestesc în noapte că este timpul pioșeniei. Măicuțe tinere sau mai în vârstă , pășesc încet ,în biserica micuță, ca să nu tulbure misterul vieții
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva acolo sus cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de modalități de
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
pe care le credeam pierdute. Le regăsisem. Eram răscolit până la ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. Mă întrebă brusc, cu un aer curios: - De unde sunteți? - Din Valea Jiului, i-am răspuns cu o voce stinsă. Dar dumneavoastră ? - București ... Pronunță cuvântul cu un aer de mândrie, parcă dorind prin asta
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
la acest promițător ” joc” al banilor. * Dragu, de fel de prin partea de sud a Olteniei, se aciuiase împreună cu o ceată de voinici, prin pădurile Cotoșmanu. Era un bărbat frumos, de statură potrivită, bine legat, cu un păr lung, lăsat plete peste umerii lați și cu niște palme mari, bătucite de muncă. Avea o putere colosală. Vorba aia, strângea piatra în mâini de ieșea apă din ea! Nu mai vorbim că era priceput în mânuirea armelor. Mai ales, neîntrecut în lupta
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
volum bilingv (român-englez) sunt precum cocorii - vestitori de o nouă viață: Se întrevăd cocorii/ vino mai repede iubito/ și dăruiește-ne/ miracolul iubirii” ( Va înflori viața mea” pag.152) dar și prevestind o „ Scurtă apocalipsă”: „cad frunze ruginite peste tot, pletele salciei sunt doar nuiele,/ pe țarină dispare lent această toamnă/ cu aripi de cocori în vele (pag. 78). Precum o călătorie inițiatică, drumul spre satul natal se face printr-o punte sau pe un pod, simbolul trecerii, unde totul se
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
Și cum ”ideile evoluează sub condei”, cum spunea Arghezi, în ”Șoaptele” poemului, Sorin Șirineasa știe că: ”de-a lungul drumului/ s-au deschis toate porțile, / curțile și-au părăsit casele/ adunându-se smerite/ pe malul Luncavățului,/ ploaia se pierde în pletele sălciilor (pag. 216), scriind mereu ”versuri de împotrivire”ca în ” Poemul sfidării voastre”: dealul se ține scai de mine,/ valea mă urmează docilă,/ luceafărul e-n gaura din geam, satul mă îmbrățișează cu arinii./ măceșii au ațipit,/ amurg domol, Isus
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
de munte scriind, mi-am așternut Cuvinte-n stropi de apă, cu gustul sfânt de Prut Și hoarde de fioruri al humelor cernut, Îmi mangaiau eterul cu-n cald nămol sărut. Dintr-o Balada-o mare sărat-am recitat Și pletele-mi cărunte băteau pe țărmul meu. Simțeam abisul arid, absent și negustat De nici o nemurire cu buze reci de zeu. Într-o poiană verde las rădăcini adânci Și gust aroma vieții pe frunze de cristal. Să văd lumina zilei cu
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
punte de gânduri care-au stat în mine-ascunse printre necazuri mari și griji mărunte ce la tot pasu-au vrut să mă înfrunte. Și ne-ntâlnim la mijloc plini de sete, înfometați de-atâta așteptare, tu cu surâsul meu arzând în plete, eu clocotind de dor, de nerăbdare. Ce minunată-i clipa regăsirii când îngerii speranțelor frustrate înfig în noi săgețile iubirii și ne alintă cu eternitate. Și noul zbor se regăsește-n primul, dar parcă-i mai înalt ca niciodată, când
ZBURÃM de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369678_a_371007]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > BINECUVÂNTATĂ ȚARĂ (LAUDĂ ȚĂRII MELE) Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-i alt pământ mai binecuvântat, Ori mai frumos, ori mai bogat! Plete lungi de râu i-aleargă până la poale, Picioarele își bălăcește în Marea Liniștită, Semeți sunt munții ei cu fruntea-n soare Și cu cununi de stele-n noapte e împodobită. Cel Ce-a Creat Viața, miraculos, Turnând, pe glia noastră
BINECUVÂNTATĂ ȚARĂ (LAUDĂ ȚĂRII MELE) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369698_a_371027]
-
de ieri? În ochii tăi sunt veșnice fântâni Deși brățări de aur îți sună peste mâini. Femeie, dulce, tristă, de demult, Îmi pică-n suflet plânsul ce-l ascult. Te văd prin ceață într-un trist amurg, Privesc cum valuri, pletele îți curg. Aveai atâta farmec și-atâta har și duh, Cu ochii mari și umezi pierduți peste văzduh. Sub gene lungi de taină și zefir Aveai obraz ca mărul, miros de trandafir. Și mai aveai, femeie, pe vino-ncoa mereu
DE CE? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369767_a_371096]
-
târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368232_a_369561]
-
cocori cum zidesc în zare nori Și la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie Rândunele zgribulite stau sub streșini pitite Moțăie și tot visează că pe câmp e Vara trează... În grădină margarete și-au pus galbenul în plete Sunt fragile și cochete, dar au apă și în ghete... Vântul spulberă cărarea, îngustată trece zarea, Hornul caselor fumează ca să țină lumea trează! Grâul bun a umplut sacul că să aibe și săracul Pita mare și gustoasă să crească la
OCTOMBRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368248_a_369577]
-
în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii în cojoace
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368259_a_369588]
-
din plin Cum că iubirea-i doar în vin Și nu există Dragobete, Dar nici martirul Valentin... În zi de Dragobete Ne cheamă voci de dincolo de veacuri Să ne-amintim că azi e Dragobete, Să prindem flori de primăvară-n plete Și dragostea s-o-ncurajăm cu leacuri. La sărbătoare vin băieți și fete În straie noi de in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Imn înălțând în
IUBIŢI-VĂ...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362782_a_364111]
-
La tinere femei și fete, Ce-s singure la ceas de seară... Să dau sărutul de iubire Din care dragostea răsare Și drum deschis spre fericire Pentru un an de sărbătoare... Să rup din luncă ghioceii S-anin femeilor în plete, Pentru băieți frumoși ca mieii Duc ramuri, brâu să dea la fete... Din nea de mărțișor femeii Să-i dau pe față dimineața, Din gura ei până și zeii Să dea zeițelor dulceața... Aș vrea să fiu un Dragobete Să
IUBIŢI-VĂ...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362782_a_364111]
-
a făcut ca ceara și se topește înlăuntrul meu.“ Psalmul 22, 14 RUGĂCIUNE Iartă, Doamne, ultima iubire azvârlită pe răscrucea drumurilor prăfuite. Iartă, Doamne, neplânsele lacrimi din talismanul tăcerii, ascuns în legenda a doi străini! Iartă, Doamne, toate ploile din pletele mele răvășite de semințele vieții. Iartă, Doamne! Iartă! ZIDIRE ÎN CER Tu ești ca o biserică zidită de Dumnezeu în care mi-am adunat toate sfeșnicele zilelor mele; în care ți-am pictat toți pereții cu îngerii Domului... în nădejdea
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la stână, să ceară stăpânului ceva pe datorie pentru că ce avusese în cotețul lui pierise năpădit de boală. Se amărâse rău, pentru că spera să
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
un clinchet. Deodată, lângă el, se opri o sanie lungă și albă. Cu greu întoarse capul să vadă împăienjenit că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva coborâse din sanie și se îndrepta grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în mintea lui: - Când voi pleca, vei ieși de sub trunchiul copacului și te vei rezema de
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]