1,160 matches
-
cu gesturi rituale, a așezat șervetul pe iarbă, pe care a pus strachina învârfonată cu plăcinte și alături sticla cu cele două păhărele... Când totul a fost după placul lui, s-a îndreptat cu fața spre soare-răsare, și, cu adânci plecăciuni, și-a făcut semnul crucii. L-am urmat... A umplut apoi păhărelele și a ridicat unul. --Să trăiești, om bun, și să nu te părăsească niciodată dragostea de cetatea nepereche a Iașilor... -Sărut dreapta, sfințite, și te rog să primești
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
avea ochi mici și sașii, care priveau insinuant de pe lângă suprafața mare a nasului. Kerry, curtenitor, a făcut prezentările: — Numele ei e Kaluka, regină hawaiană! Ți-i prezint pe domnii Connage, Sloane, Humbird, Ferrenby și Blaine. Fata a schițat câte o plecăciune pentru fiecare. Biata de ea! Amory presupunea că n-o băgase nimeni În seamă toată viața ei - probabil că era debilă mintal. Cât timp a rămas cu ei (Kerry o invitase la cină) n-a spus nimic care să contrazică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
disperat): Am fost acolo. Este În... În... Middle West, nu? AMORY (acid): Aproximativ. Dar Întotdeauna mi-am zis că prefer să fiu o tamale fierbinte din provincie decât o supă nedreasă. GILLESPIE: Cum? AMORY: Nici o aluzie. (GILLESPIE iese cu o plecăciune.) ROSALIND: E o persoană prea de lume. AMORY: Am fost Îndrăgostit cândva de o persoană de lume. ROSALIND: Și? AMORY: O, da! O chema Isabelle. N-avea nimic al ei, În afară de ce citeam eu În ea. ROSALIND: Și ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strânse sub el, fiul cel mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku! îl strigă unchiul său tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de unchiul său, râzând vesel: A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de una, ba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era totodată și un semn pentru el de a se retrage și de aceea se grăbi să-și exprime în câteva cuvinte recunoștința pentru eliberarea sa, iar apoi părăsi încăperea. În timp ce-i saluta pe supușii aflați în anticameră printr-o plecăciune, misionarul se gândea că japonezii au început în sfârșit să-și facă planuri pentru a traversa Pacificul cu propriile puteri și pentru a ajunge în Nueva España. „Parcă ar fi niște furnici! Vor să încerce orice.” Din cine știe ce motiv, misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grupul de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea vreodată în viața lui. Uitând până și de plecăciune, samuraiul îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor, pesemne că le primiseră la sosirea în Japonia. Dar aveau bărbi de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vom îngriji cum se cuvine de rubedeniile celor trei până la întoarcerea lui Rokuemon. Ceilalți țărani păreau degrabă ușurați că n-au fost ei numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească, apoi ieșiră fiecare cu câte o plecăciune. În urma lor stărui multă vreme mirosul amestecat de sudoare și pământ care le impregna veșmintele. — Buuun! Unchiul își bătu umerii cu pumnii, străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci din astea, dar acum e ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei până la bărci, iar câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarozaemon și Nishi Kyūsuke, sosiseră deja și că marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și recitam din Sfântul Breviar când apăru cel căruia i-am împrumutat o parte din hainele mele după furtuna de acum patru zile. Dispăru iute, dar se întoarse repede înapoi pe punte însoțit de stăpânul lui, Hasekura. Acesta făcu o plecăciune și îmi mulțumi pentru că mi-am făcut milă de însoțitorul lui. Mai zise că îi pare rău pentru că nu-și poate arăta recunoștința cum se cuvine, întrucât eram pe o corabie, și îmi dădu niște hârtie japoneză și câteva pensule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că seniorul Ishida îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Bucovina, este o mare cinste a face cunoscut că ești absolvent de „Electro” la Iași. În ceas de înaltă aniversare, cu șansa noastră de fi contemporani cu centenarul Facultății de Electrotehnică din Iași, aducem omagiul nostru din Bucovina, adâncă plecăciune celor care ne-au învățat în diferite generații, celor care au creat acum 100 de ani și ,desigur, celor care asigură de pe acum viitorul Școlii ieșeane de inginerie electrică. La mulți ani „Electro” la Iași!
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Radu PENTIUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1007]
-
mării în furtună” (XVII, 2). Abraham vrea să facă proskynesis (să se arunce la pământ în semn de salut respectuos), dar, notează cu candoare autorul, își dă seama că dedesubt nu există pământ. Îngerul îl îndeamnă să facă numai o plecăciune. Episodul cel mai interesant este recitarea imnului, tehnică scoasă în evidență și de G. Sholem. De fapt, o formulă incantatorie, pe care misticul trebuie să o recite permanent de-a lungul călătoriei sale cerești: „Veșnic, Puternic, Sfânt, El/ Dumnezeu Unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de recunoștință. — Poftim, spuse el bucuros și scutură bățul. Ai făcut destulă mișcare pentru o săptămână întreagă, nu? Îi aruncă un zâmbet strălucitor și drăguț și apoi se întoarse pentru a face o plecăciune către mulțimea care îl felicita zgomotos. Normal că, după ce te-a văzut, se întoarse el către Pinky, maimuța trebuia să se ia după tine. Probabil a crezut că ești vreo rudă de mult pierdută. Râse încântat de propria-i glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cum era confesiunea, mai ales că Marele Judecător în persoană putea fi un agent inconștient al Creierului... Dar, într-un fel sau altul, înainte de ora execuției trebuia să acționeze. Marin se îndreptă. Marele Judecător îl onoră din nou cu o plecăciune, iar Medellin spuse: \ În numele Excelenței sale, Marele Judecător, precum și în numele Consiliului, sunt însărcinat să te felicit pentru eficacitatea cu care oamenii tăi au făcut față acestei situații critice. Elogiul fusese pronunțat într-o manieră atât de protocolară, încât Marin se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Însă linia nasului și a maxilarului, rotunjimea obrazului și, în general, forma feței erau aceleași. Nu te puteai înșela. Era îmbrăcată într-o rochie cafenie dintr-un material mătăsos, care îi ajungea mai jos de genunchi. Marin înaintă, făcu o plecăciune, iar regina îi răspunse cu un semn ușor al capului. Când se îndreptă văzu un tehnician care intra printr-o ușă laterală, aflată în spatele ei. Fără să îl privească pe Marin, omul își îndreptă neutralizatorul asupra femeii și trase. Regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
tot vedeam ochii încercănați ai tatei în sticla neagră. Expresia aspră a gurii tot a lui era. Am mai luat o înghițitură din băutură. Bărbatul care semăna cu tata luă și el una. Felicitări, am spus și am făcut o plecăciune. Se înclină și el. Un lucru minunat, i-am spus eu și el încuviință. Un fiu. Să ducă mai departe numele, cel pe care nu l-am schimbat, l-am liniștit eu. Cel pe care nu a trebuit să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde în glande sughițuri de grund păstaie cu boabe de fiere mă scuipă lingura din borcanul cu miere. logodnica plânsă în fiece pumn colind valuri arse publicate postum mulțumit îmbrâncesc o plecăciune suntem sobri. suntem calmi. toate’s bune. R|ZVAN - tobe Nu cred că am știut vreodată să vorbesc despre mine așa cum o pot face alții. Nu că ar fi puțin de spus, însă de fiecare dată mi-ar veni să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas răgușit de trubadurii întârziați și liniștea o să-i pătrundă n suflet, picătură cu picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ia-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar și Bărzăunul rîse, considerînd astfel incidentul rezolvat. Ilinca puse tăblițele pe o piatră și făcu o plecăciune caraghioasă spre Bărzăun: Serviți, vă rog! Rîseră iar și vrură să-și reia lucrul, dar, deodată, simțiră apropierea unei mari primejdii. Toți, pînă în clipa aceea, uitaseră de existența lui Napoleon... Acum îl auzeau însă clar, undeva, departe, lătrînd într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
man. De unde și până unde. Nebuna a greșit. A ieșit la rampă, să-și primească aplauzele, și abia acum vede că sala e pustie. Publi cul a plecat să prindă ultimul tramvai. Dar totuși, ea mimează succesul, continuă să facă plecăciuni și să le trimită bezele spectatorilor invizibili. Partenerul ei de scenă e siderat. Cred că o să mă bușească râsul. Iar eforturile nebunei sunt evidente. E clar că a pregătit îndelung seara asta și că n-o să accepte un eșec. Abia
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
uriaș și-a deschis haina și de dedesubt a apărut o vestă strălucitoare în ale cărei buzunare și-a îndesat amîndouă degetele mari. "Schneiderhahn," zise el, apoi. "Alfred Schneiderhahn. Doctor Alfred Schneiderhahn." La aceste ultime cuvinte a făcut o mică plecăciune, de fapt mai mult o încuviințare mulțumită. După aceea a mers de-a lungul bărcii pînă cînd a ajuns în dreptul lui David, și-a scos un deget din buzunarul vestei și a indicat cu un gest vag în direcția lui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
moară, pentru a putea trăi. Aici zace bravul mercenar Filip, care cu conștiinciozitate a omorât și a murit pentru a putea supraviețui..." Bravo! Sună frumos! Sincere felicitări! Sărutări de mâini doamnei! Salutări valetului!... și Carol însoțea fiecare urare cu o plecăciune până la pământ. Comparaison n'est pas raison. Condiția de mercenar diferă esențial de a mea. în primul rând, pentru că nu o fac pentru bani sau, cum spui tu, pentru a putea supraviețui. îți reamintesc că am renunțat la un mod
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]