1,048 matches
-
simți nevoia să iese din casă. Fără să se gândească, nici măcar o clipă că o va întâlni pe Angela, el intră în cofetărie. Acolo dădu cu ochii de Angela care stătea la masă cu Eva. El o salută printro ușoară plecăciune a capului și se opri în fața tejghelei privind marfa expusă pe rafturi. Eva intrând după tejghea îl servește zâmbindu-i radioasă, cu o cafea mică și un pachet de țigări Snagov. Radu se așeză la o masă singur și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe cineva. Părea supărată. "Ce tablou trist", gândi Radu văzând-o astfel. înainte de a încetini viteza cu care cobora pe pantă, pentru a o întreba dacă s-a întâmplat ceva, văzu capota mașinii ridicată. După ce o salută, cu o ușoară plecăciune și emoție în glas întrebă: - S-a întâmplat ceva cu mașina? -Da, mi s-a oprit motorul. Radu, care avea carnet de conducere încă din timpul studenției și anumite cunoștiințe în ceea ce privește tehnica autovehicolelor, se aplecă asupra motorului
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
într-adevăr această durere uneori mă sufocă. -Cred, cred dragul meu, dându-și apoi seama de cuvântul pe care l-a folosit dar nu regretă deloc. La poarta familiei Plopeanu, Radu opri și coborî. Ramona îi mulțumi. El făcu o plecăciune zâmbindui, se urcă pe bicicletă și plecă mulțumit că nu l-a invitat înăuntru, pentru că i-ar fi fost rușine să dea ochii cu mama Ramonei. Doamna Neli, care-și văzuse fiica la poartă împreună cu Radu îi ceru explicații. Ramona
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fiica ei se ocupa grăbită și nu fără emoții de aranjatul mesei. Colindătorii intrați în casă urară la mulți ani gazdelor, sărutându-le pe față, în afară de Radu, care cu destulă stângăcie sărută mâna bătrânei doamne, iar în fața Ramonei făcu o plecăciune ușoară, abia schițând un zâmbet. în casă era o atmosferă de sărbătoare. Pe unul din pereți, sub o icoană mare, ardea o micuță candelă cu tămâie, care împrăștia un miros plăcut în odaie. După puțin timp Ramona îi invită pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
accentuată. -Atunci nu-ți face griji. Diseară bem un vin "La Eva" și are să-ți treacă nervii, spuse Andrei râzând. Radu se mai liniști puțin, apoi se îndepărtă de Andrei, amintindu-i: -Pe diseară, "La Eva"! Andrei aprobă printr-o plecăciune a capului și ridicând mâna dreaptă. în seara zilei de 8 martie, Ramona Plopeanu se îndrepta la volanul trabantului ei spre casa unde locuia Radu pentru a merge împreună la balul organizat în cinstea zilei femeilor. Ea părea puțin tristă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
salut. Acum Radu emoționat, nu știa ce să creadă, își punea diferite întrebări, când deodată se auzi o bătaie în ușă. Secretara intră zâmbind și-l invită în biroul directorului. Radu intră timid în cabinetul directorului salutându-l printr-o plecăciune a capului și un mormăit abia înțeles. Directorul privindu-l cu destulă seriozitate îl rugă să ia loc. Radu se așeză într- un fotoliu, destul de stângaci, doar pe marginea lui și privi în jos. -Radu, de astăzi vei fi inginer
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fulgerătoare. Mâinile lui Radu tremurau în așa fel încât îl primi cu un singur braț. Apropiindu-l, zâmbi copilului care-i dădu cea mai elocventă dovadă că este fiul său. înainte de a pleca o salută pe Angela cu o ușoară plecăciune a capului, rămânându-i zâmbetul pe față. -Acest copil vă va aduce durere, zise Angela pe un ton grav, apoi fără să mai aștepte plecarea lui Radu se întoarse brusc și furioasă intră în salon. Acum planul răzbunării ei s-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de când o vizita pe Ioana acasă. Acum că Ionuț cunoștea toată povestea vieții lui, ba chiar citise scrisoarea doamnei Angela către tatăl său își trata mama naturală cu răceală și indiferență, atunci când o întâlnea o saluta doar printr-o ușoară plecăciune a capului fără a rosti vreun cuvânt. Ea nu îndrăznea să se aproprie de el, considerându-l întruchiparea tatălui său. Mai bine prefera să sufere în tăcere, iubindu-l foarte mult se mulțumi doar că-l vedea din când în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
momente", în sens hegelian, oarecum în joacă, să nu uităm că suntem contemporani cu toate trei, le purtăm în memoria noastră genetică. Dacă nu sunt rupte legăturile între comportamentele animalului și ale omului, "între creastă și panaș, pinten și sabie, plecăciunile porumbeilor și cele de la balurile câmpenești" (Leroi-Gourhan), cu atât mai puțin sunt rupte între imaginea de ieri și cea de azi. Viața noastră cotidiană ambreiază și debreiază palierele vizibilului și schimbăm punctul de vedere cum schimbăm viteza. Idolul, care vine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește prin a întrevedea mai-răul dintr-un univers fără speranță, în care omul este condamnat la un statut derizoriu: "Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare și sare pe rană. Stau cu capul sub streașina morții"92
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și o stăpânire de sine care impresionează. Întreaga sa făptură este impresionantă. Îmbătrânise, nu mai putea ochi, s-a lăsat de vânat, dar prinde din când în când în laț și la capcană... câte o vulpe nărăvită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În față un bărbat foarte scund. Fața bucălată Îi plesnea de sănătate și avea pe ea o expresie atât de deznădăjduită, Încât era cât pe ce să nu-mi dau seama de natura ei. În timp ce Schemm era ocupat să facă plecăciuni, eu am bălmăjit niște complimente la adresa tinerei din fotografie. — Herr Six, zise Schemm mai ceremonios decât concubina unui sultan, dați-mi voie să vi-l prezint pe Herr Bernhard Gunther. Se Întoarse apoi către mine, modificându-și vocea astfel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puse o pereche de mănuși de cauciuc și Începu să Își scoată instrumentele. — Mda, bine, zise el, dă-ne de știre un țâr dacă ai nevoie de ceva, OK? Isobel Îl asigură că așa va face, el făcu o scurtă plecăciune, scuzându-se, și se strecură pe lângă Logan, făcându-se nevăzut În noaptea ploioasă. Logan privi În jos, spre creștetul capului lui Isobel, gândindu-se la toate lucrurile pe care Își propusese să i le spună prima dată când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o secundă, dar fu de ajuns. — Așa credeam și eu, zise femeia și Își Îndreptă degetul către Miller. Tu! Mișcă-ți curul la treabă. Nu te plătesc să stai la palavre cu polițiste prin bude! Miller zâmbi și făcu o plecăciune către ea. — Gata, șefa! spuse el și Îi făcu cu ochiul lui Logan. Tre’ s-o tai. Mă cheamă datoria, știți cum e. Făcu un pas În direcția ușii, dar Watson Îi tăie calea. — Domnule? Întrebă ea, strângând În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
închis la culoare. Salută alți senatori, mai vorbi puțin și făcu doi pași în urmă. Domitius Corbulo îi spuse, cu vechea lui încredere de militar: — Augustus, te rog... Sora mea Milonia murea de nerăbdare să vină - râse. Femeia făcu o plecăciune, vizibil emoționată: tânărul Împărat văzu o revărsare de păr negru, strâns lejer, cum se obișnuia în Phrygia; glasul care vorbise venea de departe. Ea își înălță capul, el nu observă dacă era frumoasă sau nu, dacă era tânără sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
A intrat atuncea prima dată și și-a scos pălăria- purta vechitura aia neagră plictisitoare care-l face s-arate ca un doctor - și-am văzut imediat c-a dat-o pe spate pe mama. A făcut un fel de plecăciune mică atunci când a scos-o și ea s-a făcut toată un zâmbet și-o drăgălășenie. — Cine-i prietenu’ tău, Stacey? mi-a zis. — El e domnu’ Thornton. Vine la cumpărături la SavaPârț și-am intrat în vorbă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tot vedeam ochii încercănați ai tatei în sticla neagră. Expresia aspră a gurii tot a lui era. Am mai luat o înghițitură din băutură. Bărbatul care semăna cu tata luă și el una. Felicitări, am spus și am făcut o plecăciune. Se înclină și el. Un lucru minunat, i-am spus eu și el încuviință. Un fiu. Să ducă mai departe numele, cel pe care nu l-am schimbat, l-am liniștit eu. Cel pe care nu a trebuit să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
arbitru improvizat număra până la zece, aplecat peste trupul meu. Hohotele grămezii pe care o vedeam ca printr-o pânză, mi-au dat puterea supraomenească să mă reculeg, ridicându-mă fără ajutorul nimănui și zâmbind ca un artist veritabil, cu câteva plecăciuni modeste ca ale omului care face ceea ce poate, deși pricepui că iar m-am rătăcit pe un drum străin. Mă îndreptai să cobor scara cu patru trepte, când calfa de cizmar, beată de succesul obținut, îmi puse o piedică. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În hăul enorm al sălii Întunecate și goale. Așteptă câteva momente, până când ochii i se obișnuiră cu bezna și se asigră că era singur. Apoi, grav și calculat, exersă o plecăciune. Dacă fusese o dovadă de orgoliu, ea rămase nepedepsită. Câteva ore mai târziu se afla În același loc, făcând plecăciuni, cu aplauzele a o mie cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
momente, până când ochii i se obișnuiră cu bezna și se asigră că era singur. Apoi, grav și calculat, exersă o plecăciune. Dacă fusese o dovadă de orgoliu, ea rămase nepedepsită. Câteva ore mai târziu se afla În același loc, făcând plecăciuni, cu aplauzele a o mie cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o dovadă de orgoliu, ea rămase nepedepsită. Câteva ore mai târziu se afla În același loc, făcând plecăciuni, cu aplauzele a o mie cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o strânse viguros. Rosti fără glas: „Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față de piesă, și una pozitivă dar ineptă În ziarul local. Primirea făcută piesei la premiera de la Londra fu Îmbucurătoare: aplauze pline de căldură la final și strigăte de: „Autorul la rampă!“, cărora Henry le răspunse, mulțumindu-se cu o singură plecăciune adâncă și demnă, singur În fața cortinei. Faptul că În public stăteau atâția prieteni și admiratori - Fenimore, George și Emma Du Maurier, familia Gosse, John Singer Sargent și George Meredith, printre mulți alții - făcea ca ovațiile să sune cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intitulată „Muzica și mamițele“, pe care o iscălea „Cécile“, și una de recenzii literare, semnată „Barbara“. Acesta era profilul revistei, trebuia să fii flexibil ca să lucrezi pentru ea. Walter Slaughter Încheie uvertura cu o Înfloritură și se Întoarse, cu o plecăciune zâmbitoare, să primească aplauzele politicoase ale publicului. Luminile din sală se stinseră treptat. Electrificarea făcuse ușor de obținut un asemenea efect, deși pe Alexander nu Îl tenta să imite moda din ce În ce mai răspândită de a arunca auditoriul Într-un Întuneric aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]