5,205 matches
-
așa, era numai senzație, sentiment... În timpul vieții sale nu ar fi izbutit niciodată să pareze săgețile veninoase ale teribilei doamne S. Dar atunci, la doamna S. acasă, cea care cîștigă partida fu Atena!" O revăd pe doamna S. strîngînd tare pleoapele în timp ce lăsa capul în jos. Înainte ca Barbu Varnali să se ridice să plece, am surprins-o căutînd cu mîna ceașca de ceai, pe care o atinse și o cuprinse cu amîndouă palmele ca pe o certitudine - încă nesfărîmată, încă
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
adăpostește Împotriva oricui Zgomot. Între murmure, Cuvinte sfioase, Liniștea celui Care atinge orga Și aude înăuntru Pe Dumnezeu Oftînd ușor. Iedera îmbrățișînd Un munte - Arsura, Singurătatea, Pînda șopîrlelor Peste zi, Noaptea tuturor stelelor Apoi, Piatra ce se deschide Miraculos Ca pleoapele celui iubit Revărsînd răcoare.
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
Emil Brumaru , se zbate pleoapa Zidului de cărămidă. Nici un înger nu mai știe Ușa grea cum s-o deschidă, Spre-a fugi în zori prin ierburi Vineții sub cerul tare. Izurile-nnoadă fluturi, Rîmele surîzătoare-n Bot beau apa roz din ciuturi Lîngă șanțuri verzi de-
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15920_a_17245]
-
înger nu mai știe Ușa grea cum s-o deschidă, Spre-a fugi în zori prin ierburi Vineții sub cerul tare. Izurile-nnoadă fluturi, Rîmele surîzătoare-n Bot beau apa roz din ciuturi Lîngă șanțuri verzi de-obidă. Deodată se zbate pleoapa Zidului de cărămidă...
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15920_a_17245]
-
florile de prun pe un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți. Jilțul încă gol tresare lemnul de catapeteasmă când o pleoapă întorcând lacrima luminătoare licăre pe tetradrahmă roza-crania mea mare. Îngerul începător june frânghia îmi pune trupului lăsat să piară astrolog pe inorog cu trei trepte în folclor la interpolara scară. Viermi infami - funiculare caravane-n revărsare - "avec leurs visages de
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
dante pilitură din bătăturile lui shakespeare ochiul lui apuleius păstrat întreg în luneta lui cees nooteboom unghii de la degetul mic a margaretei duras în sângele-vin a lui juan de la cruz rotula lui ramon llull funia lui nerval și străveziu o pleoapă de novalis toate nemișcate în lumina privirii lui IISUS și a lui socrates în acea vitrină a acelui oraș a lui morus-campanella-rabelais-cervantes toate ningând în acea fascinantă lumină a proiectelor nerealizate nici măcar pe perinița pe care leonard cohen a făcut
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
semănînd cu explozia ploii și-a bucuriei de a trăi sub izbitura accidentala a iubirii de neatins îndepărtîndu-ni-se dulce sfîșietor din neputința de a o ține aproape cu numai două brațe de om în posesie improbabilă... așchie silex fraga clitoris pleoapa a treia din colțul ochiului pineal vibrație melodie vînt iarbă sfîșiere delir în ventuzele serii Vega uscîndu-si pletele după sura și luna ca un dop de lacrimi în gît iar pe spinarea amurgului general tatuat sub piele acest inventar de
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
cu un craniu de sfânt în mâini și strada se umple de mireasmă Monstrul Sacru În memoria Tatălui Gherasim E prima oară când văd de aproape un fluture atât de mare de frumos de fragil cu aripile ca două enorme pleoape lăsate ușor peste ochii dorminzi de copil E un fluture de noapte - mi-am spus - nopți la rând a zburat spre lumina aprinsă departe în gol a străbătut imperii de întuneric s-a lovit dureros de jos și de sus
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
scufundări în bălțile razelor frunze pe altarele verii doar târziu în miezul câmpiei un copil aruncă vrejii întunericului spre pântecul soarelui o cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei ramasă frunză damnată numai frunză să fie. Vulturii Ei vin ca o lovitură de armă a propriilor aripi urmăresc umbra zborului
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
-i mai lipsește? Sunt pentru suflet Privesc spre Steaua Polară Simt bucuria și misterul jocului secund. * Umbre albe pescărușii noaptea, Asprind cerul cu țipetele lor. Copacul își înclină pletele Ca algele bătute de valuri. Marea moare la țărm. * Ai somn în pleoape Și gât de vioară Iar genele-ți foșnesc lumina Vântul e pe-aproape, Încântă poetul. * Marchidan, vânzătorul de iluzii frumoase Care apar când nu te aștepți Ca o erupție sau ca o eclipsă Întunericul, melancolia. * Teii își scutură cerceii. Parfumul
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
bere, petele de pe mâinile lor alcătuiau o hartă a destrămării. Animale de casă se zbăteau în cuști cu răsuflători. Și atunci am știut: iată, dăm foc rafinăriilor și binecuvântâm floarea-soarelui. Baie de iod e poezia! Floarea-soarelui mi se lipise de pleoape. Scoicile găsite odinioară pe insula unde coceam cartofi în jar, țopăind într-un maieu de copil rătăcitor și pârjolindu-mi buzele, scoicile pe care le țineam strâns în pumni când pluteam într-un cauciuc de camion pe râu printre ceilalți
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
copilăriei simțurilor s-a isprăvit și că data viitoare nu va mai fi niciodată data viitoare. Oricum, pisicile nu-și cer niciodată iertare... Și dacă nu ajung niciodată la tine, înseamnă că n-am întârziat. ÎNTUNERICUL DIN LUMINĂ În arhitectura pleoapelor tale am căutat un om cu toiag care să mă călăuzească spre clipa ce tocmai a fost. Tunelul era întunecat, iar tu tot mai îndepărtată, în lumina torței cu care mă conduceai spre adâncuri. O leneșă descifrare a semnelor ne
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
Am o pelerină uzată. În mînă, sticla farmaceutică arămie. Scot dopul torn soluția pe față aprind bricheta. Părul arde și se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte. Pielea deasupra sprîncenei, pleoapa. Prin fantele create iese-ntunericul ca dintr-un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în capcană - și-au bătut joc de mine, m-au trimis iar în misiune. Fac
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
ajuns să provoace un pavlovian reflex condiționat de scrutare a propriului trecut. ,Și, pentru că brusc i se făcu foame, scoase din buzunarul lodenului o madlenă aburindă, sub foalele aerului se-ncinse de-a binelea. Și mușcă nesățios din ea. Sub pleoapele încinse i se derulau, într-o viteză amețitoare, imagini ale vieții, atât de limpede, încât la un moment dat avu impresia că nici nu se mai afla acolo. Pe drumul său etrern. Spre veșnicie. Sau spre obârșie" (pp. 15-16). Ironia
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit. Poate că sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mass-media privind accederea generală la prosperitate i se opune blazarea unui eu care a pierdut orice speranță, în imposibilitate de a fi resuscitat. Singurătatea, sentimentul de alienare, frica nu își găsesc leac nici în perspectiva integrării europene: ,eu privesc înapoia pleoapelor/ și înaintea pleoapelor este frig/ în mine locuiește o femeie cu chipul negru/ eu sînt împărăția ei/ carnea mea îi e hrană/ lașitatea mea este sîngele ei/ tu nu ai ochi pentru ea/ și nici miros sau gust/ eu și
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
generală la prosperitate i se opune blazarea unui eu care a pierdut orice speranță, în imposibilitate de a fi resuscitat. Singurătatea, sentimentul de alienare, frica nu își găsesc leac nici în perspectiva integrării europene: ,eu privesc înapoia pleoapelor/ și înaintea pleoapelor este frig/ în mine locuiește o femeie cu chipul negru/ eu sînt împărăția ei/ carnea mea îi e hrană/ lașitatea mea este sîngele ei/ tu nu ai ochi pentru ea/ și nici miros sau gust/ eu și ea sîntem ca
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
iubirea i-a pus gheara în gât. O sufocă. Este fericită și terbil de tristă, ca o monedă cu două fațete. Ar vrea și nu ar vrea să se scuture de frisonul nebănuit, așa cum bați colbul din pânza unei perdele. Pleoapele grele i s-au lăsat peste ochi și nu mai distinge detaliile, nu vede ridurile, cicatricile de pe fața paznicului înarmat, nu vede mutra insului care, de data asta, o privește cu un strop de toleranță inexplicabilă. Chiar o lasă să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
le înfig în sângele amorțit nopțile pierdute Iarna a trecut, și orice gând abandonat mă va prinde în visuri senine, Cuget lucid Inocență de lut. Pe șina speranței trec iubitorii de vid - spirite reci. Vid Când plângi, aduni viscole-ntre pleoape nori vineți se preling din cap până-n picioare netezindu-ți călcâiele. Am început să uit cum arată sclipirea ochilor tăi îmi pare că visul de-a evada din beția acestei umbre, s-a spulberat o dată cu timpul. Nu m-am născut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Pluti-le-ar măruntaiele peste sânge alese, Taie-le, taie-le, și seamănă-le prin curte, îmbată-te, voinice, cu luciul morții scurte. PIANUL Un roi De îngeri goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și bat din pleoape Când îi ating. CĂMILA Greu, cu ohtături de drâmbă și cu peceți de pași înceți, îmi car silueta strâmbă Printre miraje cu profeți. TRENUL Tone de spaimă urlă pe poduri și mai grele, Mamuți scăpați din carte, coloși gonind prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mijloc cu bumbi de aur". Ieșirea din starea de veghe nu are loc întotdeauna cu promptitudine, ca în "Oaspete de-o noapte" (pp. 383-384), unde: "îmi privesc somnul vine spre mine ca un animal fabulos / o limbă aburoasă-mi linge pleoapele pieptul întregul trecut / adorm și visez că patul acesta de hotel / e-un sicriu plutind în derivă deasupra orașului". Petre Stoica e, mai adesea, precum în antologicul poem de la pagina 508, un poet al insomniei ("această fiestă onirică"), percepută ca
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
Ionescu era "mai degrabă un taciturn, cu o infinită tristețe în priviri de cele mai multe ori (...) micuț, puțin rotofei, cu figura de clovn - cum s-a spus de atâtea ori, încât el însuși cred că a ajuns s-o creadă; cu pleoapele grele, cu gura mereu chinuită de un rictus, mergând cu pași mici și ușori, cu zâmbetul rar, dar încântător. Spre deosebire de alte mărturii, îi apare exegetului său devotat ca "un om de o extraordinară delicatețe", ca "un om bun și generos
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
sexului” vulgar și atât de vinovat de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil și fericit prăsesc cuvinte,/ Împerechez fiorul cu cinstirea,/ Ecoul gândului o ia ’nainte.../ Și tot așa, până ce
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Gura nu mai rămîne decît un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țîșnesc, de parcă pescarul/ își sfîșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gînd să se audă./ Cuvîntul zvîcnește prin tîmple, șuieră în nări,/ explodează în inimi. Nu poți să te aperi,/ Cele
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
hotare. Dacă nimeni n-ar mânca Nici nu am mai exista... Ce e bun și ce nu-i bun Se aseamănă Oricum. DULCIUL VERII Soarbem dulciul vremii Verilor măiestre. Liniștile serii Se lasă pe creste. Lacul cântă cântec Mâlului sub pleoape. șarpele-i din pântec Cearcă să înoate. Ploile se lasă. Ceață ne cuprinde. Parcă, deodată, Trupul ni se-aprinde. Căutând perechea, Implorând căldură, Ascuțind urechea Visului impura. Vraja cea curată Pe sub pleoape arde. Dragostea intrată Freamătă din coarde. Amândoi, caimacul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]