1,866 matches
-
întrerupe posac instructorul. Nu au tru purile descoperite... — Ba nu! se împotrivește Pusio. Își scutură cu putere pletele. — Noi le țineam întinse, după obiceiul celor care luptă. În loc să-l bruftuluiască, Rufus exclamă înăbușit: — Nu e deloc o idee rea! Se plesnește cu palma peste frunte: — Cum de nu mi-a trecut prin minte? Cuprins de o agitație febrilă, se pune la rândul său să scrije lească cu unghia pe jos. În felul acesta, lăncile aruncate de pe ziduri nu-i rănesc din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i răspunde. Și-a dus mâna pâlnie la ureche, ca și cum n-ar auzi bine: Cu o mie de nume, zici? Își răsfrânge disprețuitor buza de sus peste cea de jos: Și tu, calicule, n-ai dat bani decât pe unul? Plesnește din palme, fals îngrijorat: — Păi nu crezi că zgârcenia poate mai degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că în luptă ai nevoie taman de un nume
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ganymedes? se sufocă de indignare Rufus. Brațul îi zvâcnește din umăr și apucă primul obiect ce-i iese în cale: un opaiț mic, compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
somnului - Agrippina îl pune la locul lui. Într-o clipită este deasupra ei și în ea. Femeia se trezește cu o tresărire și murmură: Nu așa de adânc, dragul meu, să nu-i faci cumva rău ăluia mic... Cuvintele îl plesnesc ca o palmă. Începe să o tragă violent de păr ca să-i imprime ritmul. Lasă părul și își încleștează degetele în jurul gâtului până când simte cum durerea ei se transformă în vibrații ce-i întâlnesc penetrările. Iar ea, smucită și lovită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact de băieței și fetițe, în picioarele goale și cu frunțile încununate de coronițe din frunze de laur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spre ieșire, chicotind, și îmi spun - eu sunt de obicei ori în camera mea, ori la televizor - să fiu cuminte. De fiecare dată, chestia asta li se pare tare amuzantă, și tot de fiecare dată, mie îmi vine să le plesnesc. Nu e că nu le plac, sunt pur și simplu lipsite de importanță, un cuplu de papagali care pălăvrăgesc întruna și mă surprind permanent cu stupiditatea lor. Și așa merg ele în Mortons, Tramp, Embargo: locuri anonime unde agață bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în când de vânt, dar apoi se îndesea la loc. Velasco stătea și el lângă căpitan și privea în tăcere pedeapsa. Arătau amândoi ca niște statui întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să nu se miște. Ea Îl mușcă pe unchiul George și el Îi strigă „Cățea nenorocită“, iar indianul care vâslise În barca unchiului râse de el. Nick ținu ligheanul pentru tatăl său. Trecu mult timp. Tatăl ridică copilul și Îl plesni ca să-l facă să respire, apoi Îl dădu bătrânei. — Ai văzut, Nick, e un băiat. Cum e să fii stagiarul meu? — Merge, spuse Nick. Se uita În altă parte, să nu vadă ce face tatăl lui. — Și cu asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cai ieșiră din ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un ton foarte furios și amar, privind țintă-n față. — Dar de ce credeți că trebuie neapărat să piardă? — O să piardă, spuse maiorul. Se uita Înspre perete. Apoi Își Îndreptă privirile spre aparat, Își smulse mâna dintre curele și și-o plesni tare de coapsă. — O să piardă, aproape că zbieră. Nu mă contrazice! Apoi Îl chemă pe asistentul care avea grijă de aparate: — Vino-ncoace și oprește porcăria asta. Se duse-n camera cealaltă, pentru masaj. Apoi l-am auzit Întrebându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca oțelul. Urcând agale, nici nu știi cum ajungi pe vârful înalt abia de 266 metri, pomenindu-te iarăși și-n deplină singurătate, cu cerul drept acoperiș. Pe stâcile de grez sur, se soresc șopârle cu dungi de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
soiul de pietre scumpe.. ”. (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: piperniciți cotrastelor gâlgâie viața ghiolurile pietre scumpe covata 2.Subliniați expresiile frumoase. 3. Răspundeți la întrebări: Ce animale întâlnești la Beștepe? Cum le plesnește vulturul carapacea? Ce înălțimi au munții vechi din nordul Dobrogei? Caleașca cu cai de aur de la Hârșova „Un monument istoric, unic în peisajul turistic din Dobrogea și România, este cetatea de la Hârșova. Particularitatea acesteia constă în faptul că se păstrează
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vine! se căi. — Trage mai tare! îndemnă vulpea. S-au prins mulți pești, de aceea nu vine ușor coada. Ursul a smuncit una zdravănă și pac! i s-a rupt coada tocmai de la rădăcină. Când s-a întors mânios ca să plesnească vulpea, aceasta era departe. Și așa a rămas ursul făra coadă, „pescuind". Aceasta însă e poveste, care ne face să râdem, dar nu-i adevărată. De când sunt urșii urși, ei n-au avut coada lungă, ei, ca și cei de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Asiatică - principalul beneficiar al largheții pungii mele, Înainte și după moarte - care se grăbise să ofere locația neobișnuită pentru Înmormântarea mea, Muzeul de Young, care adăpostește Muzeul de Artă Asiatică. Citindu-mi pomelnicul de realizări personale, ar fi trebuit să plesnesc de mândrie. În loc de asta, mi s-a părut lipsit de sens. Brusc, m-a asaltat un vuiet de voci angajate În discuții de la toate cinele, prânzurile și galele la care am participat vreodată. În fața ochilor aveam un amalgam de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era mărunțică“, spunea Mama Scumpă, „tot ceea ce făcea era excesiv. Mânca prea multe pere. Era prea emotivă. De pildă, când râdea, nu se putea controla și cădea pe podea scuturată de o criză de chicoteli, iar eu trebuia s-o plesnesc ca s-o fac să-și revină. Ce e și mai rău, dormea toată noaptea, iar apoi căsca toată ziua. Dormea așa de mult că i se Înmuiseră oasele. De-aia leșina tot timpul ca o meduză scoasă din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
criticilor ei, mă comportam ca și cum aș fi fost mai lipsită de sentimente decât eram de fapt, mai ales față de ea. Îmi dădusem seama că lipsa de expresie și de emoție erau exact lucrurile care o făceau pe Mama Scumpă să plesnească de furie. Logica era următoarea: cum să mă rănească dacă eu oricum nu simțeam nimic? Deveneam din ce În ce mai puternică. Nu-mi mai tremurau picioarele și Învățasem să-mi ascund durerea. Îmi ascundeam sentimentele cele mai profunde atât de bine Încât uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
picioare și, fără să-și dea seama, produsul Îi dizolvă oja coral, apoi se mânji pe celălalt picior, din nou fără să-și dea seama. Puțin mai departe, dădură de un drum desfundat unde aștepta un camion Încărcat, gata să plesnească. Ăsta are sigur peste cincizeci de ani, spuse Bennie. Doi tineri le făcură cu mâna. Păreau să Îi cunoască pe Pată Neagră și pe Limbă, care se duseră spre ei și Începură o discuție animată. Și chiar se cunoșteau pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la dreapta cât vedeau cu ochii, avea cam șase metri lățime și era Înspăimântător de adâncă - un labirint amețitor de coturi și curbe care se continuau În adâncime făcând imposibil de văzut unde era fundul prăpastiei. Părea că miezul pământului plesnise și despicase muntele În două. Ar putea fi o dolină, spuse Roxanne. Am văzut una În Galápagos. Se spunea că ar avea vreo doi kilometri adâncime. Dar nimeni nu știa sigur, din moment ce toți cei care coborâseră să cercetaze nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și liane. Alte colibe și diverse adăposturi de dimensiuni reduse se puteau vedea și-n afara perimetrului. —E atât de neschimbat, Îi șopti Wendy lui Wyatt. Parcă secolul XX n-ar fi ajuns prin părțile astea. —Place? spuse Pată Neagră plesnind de mândrie. Toți locuitorii se adunară În tabără - am numărat cincizeci și trei -, mulți dintre cei mai În vârstă purtând turbane și sarafane negru cu roșu. Prietenii mei văzură bunici cu fețele ridate și fete cu obrajii netezi, băieți curioși și bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aspirator gigantic. Simțea cum Îl dor toți mușchii. Toate discuțiile astea Îl Îmbolnăveau. Se duse să se așeze pe un buștean aflat undeva mai departe. Din când În când, scotea câte un suspin adânc, Își scărpina bărbia nerasă și se plesnea peste picioare vânând țânțari. Se simțea vinovat. Toate problemele pe care le aveau acum erau din vina lui. Ce procentaj de vină avea nu-și putea da seama. Dar el era conducătorul grupului, un fapt groaznic și de neschimbat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de bambus și ciupercile de pădure. Chestiile fermentate păreau mai puțin dezgustătoare și, din fericire, nimic nu avea aspect negru, crănțănitor sau cu opt picioare. De fapt, cine a inventat tăițeii? Întrebă Roxanne. Marlena răspunse senină: —Chinezii, desigur. Moff se plesni peste frunte: —A, desigur. Mereu sunt implicați chinezii. Era să dau vina pe italieni. —Marco Polo a mâncat tăiței prima dată când a ajuns În China, adăugă Marlena. Am văzut un film cu Gary Cooper În rolul lui Marco Polo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Peking. Asta i-ar fi făcut vechi de șase sute de mii de ani. Nu Îi stătea În fire să mintă; numai că se Înfuria când cineva Încerca să o intimideze. În sufletul ei, era un ghem Încărcat cu electricitate statică, plesnind și trosnind, deși părea a fi ușor de dominat. Însă nu avea atitudinea supusă a celor biciuiți și condamnați. Rămânea verticală, cu capul sus. Dar nu se apăra, stătea ca o pisică, cu urechile blegite, gata să țâșnească la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
robie. De aceea i s-a păstrat gustul, și nu s-a schimbat mirosul. 12. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi trimite oameni care-l vor pitroci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile. 13. Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș cum a fost dat de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea. 14. Cum puteți să ziceți: Suntem viteji, ostași gata de luptă? 15. "Moabul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
rațional. Dar pentru că rămânea mult surplus, era dat dușmanilor comunismului, sau, ca să nu le arunce, îl consumau conducătorii noștri, sacrificându-se și oferindu-se drept exemplu pentru ceea ce nu e bine să facem, arătându-ne cât e de rău să „plesnești” de bunăstare! Astăzi, situația stă cu totul altfel. S-a constatat că a interzice ceva ce omul își dorește fără să facă rău cuiva, înseamnă să încalci drepturile omului. Așa că, nu se mai interzice nimic. Magazinele sunt pline cu de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
postul acela cu ajutor sovietic. A trebuit să treacă multă pe Dunăre până când jidanul ajuns de acum în stadiul de evreu cu nume românesc, să ne dea nouă lecții de democrație cocoțat la televiziunea națională postdecembristă. Mă mir că nu plesneau de rușine ecranele televizoarelor prin anii 1990-2000, când acest vechi comunist, cu vechi state de serviciu, se declara anticomunist convins. Dar cine era el? Născut într-o familie de origine evreiască, (Saul Bruckner), alias Silviu Brucan, a urmat școala primară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]