KorAP: Find »[drukola/base=plic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...723 >

18,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

amarul, s-a gândit să-i ofere fetei o atenție, un flecușteț pe care să-l folosească după placul inimii ei, poate chiar s-o ajute să-și găsească un alt prieten. Astea fiind zise, a scos din buzunar un plic cu cinci bancnote de douăzeci de dolari. Și toanta, speriata aia de Alice Dembosky l-a luat. Iar, prin asta, n-a făcut decât să demonstreze ceea ce toată lumea, cu excepția lui Heshie (și a mea), mirosise de la bun început despre pulaneză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Moundsville, iubițel, singura noastră poezie era „Eu văd Londra, eu văd Franța, eu văd chiloții lu’ Leanța“. Decât că eu n-aveam, bre, nici chiloți... Știi ce-am făcut la cinșpe ani? I-am trimis lui Marlon Brando, într-un plic, o buclă din flocii mei. Căcăciosul ăla nici măcar n-a avut bunul simț să confirme primirea scrisorii. Tăcere. Și între timp încercăm să ne dăm seama ce naiba caută doi oameni atât de diferiți împreună - și, pe deasupra, în Vermont. Apoi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

vezi În fața noastră? — Niște ofițeri vamali care vin spre noi de la vagonul de serviciu. — Asta-i tot? În uniforme verzi? — Nu, În gri. Doctorul se opri. — Așa? Îi prinse mâinile Într-ale lui și ea simți că-i strecura un plic În palmă. — Du-te repede Înapoi În compartimentul dumitale! Ascunde asta. Când ajungi la Istanbul, pune-l pe poștă. Du-te repede acum! Să nu se vadă că te grăbești. Ea se execută fără să-l fi Înțeles. Din douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fim miloși. Dar eu nu sunt creștin, domnule Stein. Eu nu sunt convins că mila este una din virtuțile supreme. Pot să văd contractul pe care l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei lui de tweed un plic lung, Împăturit În două. Myatt se așeză, desfășură paginile pe o masă și le citi cu atenție. Nu comentă nimic și nici expresia lui nu trădă nimic. Nimeni n-avea cum să-și dea seama cât de fericit era că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

că gazda este ambivalentă În legătură cu prezența ta la evenimentul pe care-l organizează; dacă ar vrea să fie sigură că primești invitația și că Îi dai repede un răspuns, ți-ar trimite-o prin curier. Hârtia din care era făcut plicul era de aceeași culoare gri pal cu cea a salonului Dior, iar scrisul de pe invitație avea literele presate, cu caractere albe, care păreau de modă veche. Deși simplu, acesta este cel mai popular model de invitație care circulă la New York

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ar fi jurat să nu mai calce pe la asemenea evenimente organizate pentru nunți sau nou-născuți, din cauza unei alergii la fraza „dilatată zece centimetri“. „Dilatată“ este un cuvânt Îngrozitor. Ar trebui să-l schimbe. Am observat că mai era ceva În plic: un alt cartonaș inscripționat, de data asta cu litere gri pe fond alb, pe care scria: Lauren poate fi găsită la: Condomania, Bleecker Street, Nr. 351, Tel. 212-555-9442 Agent Provocateur, Mercer Street, Nr. 133, Tel. 212-222-0229 Ca de obicei, Lauren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Hunter a plecat În lunga lui călătorie la Paris, a apărut dis-de-dimineață la ușa apartamentului nostru un colet extraordinar de elegant. Era Împachetat În hârtie lucioasă neagră și era legat, cu precizie geometrică, cu fundă din panglică albă. Am deschis plicul care se afla deasupra. Înăuntru era un cartonaș alb cu margini aurii care avea gravat sus, cu portocaliu, numele Milton Holmes. Cu o superbă cerneală sepia erau scrise cuvintele: Dragă Sylvie, O părticică din Paris pentru One Fifth Avenue. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
pe la mine și mi-a fost trimis prin curier. În joia aceea lucram de acasă și supravegheam armata de muncitori a lui Milton (care, trebuie să o spun, făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel de mărimea unui timbru poștal, de aceeași culoare, iar pe bilețel era scris cu o cerneală de un roz aprins: Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și ne distram deschizând maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate, afirmă el. — Poftim, ia deschide-o pe asta, i-am spus lui Hunter, dându-i un plic de un roșu aprins. Iar eu o să o deschid pe asta. —O, Doamne, căzu pe gânduri Hunter, În timp ce Îmi dădea felicitarea pe care tocmai o scosese din plic. Era de la Salome. Fotografia de pe prima pagină, Înfățișând-o pe ea Îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
deschide-o pe asta, i-am spus lui Hunter, dându-i un plic de un roșu aprins. Iar eu o să o deschid pe asta. —O, Doamne, căzu pe gânduri Hunter, În timp ce Îmi dădea felicitarea pe care tocmai o scosese din plic. Era de la Salome. Fotografia de pe prima pagină, Înfățișând-o pe ea Îmbrăcată În rochia de mireasă, era superbă. Prelucrase fotografia În Photoshop, Îndepărtându-i astfel din ea pe fostul ei soț și pe preot. Înăuntru, erau scrise, În stil graffiti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de mireasă, era superbă. Prelucrase fotografia În Photoshop, Îndepărtându-i astfel din ea pe fostul ei soț și pe preot. Înăuntru, erau scrise, În stil graffiti, următoarele cuvinte: Sărbători fericite! Cu dragoste, Eu și cu mine Am deschis pe urmă plicul meu. Misiva din interior era aproape la fel de ostentativă ca și felicitarea de la Valerie. Era de la Sophia și cele cinci surori ale ei. Era ilustrată cu un instantaneu foto În care apăreau toate (semănând perfect cu Gwyneth Paltrow, normal), făcând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Walters Începuse să pară lipsit de importanță. Acum că ne aflam acolo, În acel loc minunat, grijile din ultimele luni se risipiră. Chiar atunci bătu cineva a ușa dormitorului. O menajeră aduse o tavă cu două ciocolate calde și un plic care Îmi era adresat. L-am deschis și am citit: Dragă Sylvie și Hunter, Nu o să vă vină să credeți. Locuiesc În cabana vecină, la Camille de Dordogne. Veniți la câte un cocktail diseară? xxx Lauren Cât se poate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dispari mereu? Toate telefoanele acelea secrete, și tot timpul când stai pe Internet și nu spui niciodată ce faci. Dacă nu aveai o aventură cu Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către mine. Nu. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
timpul când stai pe Internet și nu spui niciodată ce faci. Dacă nu aveai o aventură cu Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către mine. Nu. O proaspătă soție nu știe niciodată unde merge În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
o aventură cu Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către mine. Nu. O proaspătă soție nu știe niciodată unde merge În luna de miere. Ar trebui să fie o surpriză. —Așa e. Mă bucur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

spune el răspicat în caz de..., dai telefon lui Simion, să vină să te asiste; dacă nu-i de găsit, dai telefon lui "mustață", e prieten cu familia Săteanu, o poate chema pe madam, că-i foarte bună. Ai grijă, plicul cu mia este în bibliotecă, sub Istoria... lui Călinescu, cartea aia imensă... Te sărut! Mîine dimineață sînt acasă. Cu telefonul în mînă, Lazăr vine spre centrul barului și-l înapoiază chelnerului, mulțumind cu glas scăzut. Chiar nu bea nimic fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a doua. Cîți ani ai?" "Treizeci și nouă..." "Mîine te prezinți la circa de care aparții să te ia în evidență; te notez și aici, să știi." "Doamnă, să vedeți, să..." a încercat mama să-i mai strecoare încă un plic cu bani în buzunar. "Vrei să chem Procuratura? Mîine întreb la circa de cartier dacă te-ai prezentat. Ești liberă." Tata a vrut s-o bată: dăduse bani la policlinica cu plată, dăduse și un plic iar doctorița a înregistrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai strecoare încă un plic cu bani în buzunar. "Vrei să chem Procuratura? Mîine întreb la circa de cartier dacă te-ai prezentat. Ești liberă." Tata a vrut s-o bată: dăduse bani la policlinica cu plată, dăduse și un plic iar doctorița a înregistrat-o. N-a mai încercat nimic, deși, toate colegele ei... cînd dădeau de necaz... Acum, tata, știindu-se cu flăcău de trei ani, cînd o vede, "sărut mîinile, doamna doctor!" Noroc că mă duc mai des

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul ei, sfîrșind prin cîteva blesteme la adresa lui Radu, pe care și-l închipuie în brațele vreuneia dintre paciente, de la care n-a mai vrut să primească plicul, convingînd-o să cheltuiască banii împreună, ca atunci, cu profesoara aceea, dinainte de căsătoria lor, despre care, cu haz, i-a povestit el odată, beat fiind: Am mers la baraj, am reținut cameră, și, cînd să ne așezăm la masă, în restaurant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e frig! Și ce-mi spui mie? N-am ținut morțiș să joc pocher. Lasă gluma! Nu vezi că tremur? Tremură. Hainele-s ale mele. Dar poți să le cumperi arată Lazăr spre servieta în care știe că este un plic cu bani. Bine, cît? întreabă profesorul, cu plicul în mînă. Chiar n-aș fi avut succes la doamna de lîngă ficus? Sigur! Își iubește soțul la nebunie. Și el o iubește, în felul lui. Atunci, de ce m-a încurajat? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am ținut morțiș să joc pocher. Lasă gluma! Nu vezi că tremur? Tremură. Hainele-s ale mele. Dar poți să le cumperi arată Lazăr spre servieta în care știe că este un plic cu bani. Bine, cît? întreabă profesorul, cu plicul în mînă. Chiar n-aș fi avut succes la doamna de lîngă ficus? Sigur! Își iubește soțul la nebunie. Și el o iubește, în felul lui. Atunci, de ce m-a încurajat? Nu fi prost, ai să afli. Mor de curiozitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murim împreună? Prima oară cînd vii în Iași, facem un pocher în trei, o să-i fac o surpriză domnului ducîndu-i-te. A mai învățat, sau tot așa, îl cîntă la cinci bani? Hm!... surîde profesorul, trăgînd banii pe jumătate afară din plic. Parcă de pocher e vorba!... Ce, tu, cînd te duci la nămol, vara, la mare, te duci pentru nămol? Amintindu-și de vara unui an cînd, mergînd la nămol, nu mai putea scăpa de curtea unuia, care i se tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la antrenament spune profesorul slăbind ritmul -, e-o plăcere!, au o condiție fizică..., niște trupuri de Adonis... Merg adesea cu Marcu și-i admirăm... Ce faci cu atîția bani? întreabă el, așezîndu-se pe scaun, răsfoind banii ieșiți pe jumătate din plic. E-abia ora patru. Și mai avem și ceva băutură. Eu zic să continuăm dansul, dom' profesor. Pentru moment, o sută. Vă convine? *** Rămas singur după ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își face un ceai de mentă, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]