63,417 matches
-
pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul faptei doar imaginea care geme icnește ca un motor paradit și nu se-ndură a se preface-n grai
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea literelor
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în Mercedesul meu, să-l duc la moșie la mine. Eu am acolo o cămară plină de posmagi rămași din vechiul regim și niște icre negre, ia, așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește. Și, de, creștini sîntem. A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe alții
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
ei. Și merseră înainte zile după zile și poate că mai merg și acum dacă nu s-o fi terminat benzina. Nașterea unei națiuni Într-o dimineață însorită de toamnă, prefectul de Napoca, Tiberius Agillus, se trezi bine dispus și plin de energie. Mulțumi zeilor că l-au trimis pe pămîntul Daciei, mănos și primitor. Cu moravurile lui, ar fi putut nimeri în Asia Minor sau chiar în Finis Africae. Împăratul tolera sodomiții doar în armată, cu cei din administrație era
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz! Mînz! strigă la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
va topi, cu o chemare înceată, în razele sale. Izvoare Și rătăcim printre lucruri ale noastre. Până departe nu există nimic străin. În mijlocul unei lumi frățești chiar și-n dihonie, ne aducem aminte de trecut. Trăim mereu în izvoare, în plină fuziune a zilelor, contemplând legătura ce am fost.
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Emil Brumaru Copac sfios, iubirea-ntruna crește Pîn' se-mbulzesc pe crengi fructele mari, Ascunse-n frunze, rotunjind cerește Dorințele ce le purtăm, hoinari Prin roua plină de primejdii grele, Fără să știm că sîntem ocrotiți De îngerii ce au la tălpi obiele, Fluturi și flori scoțîndu-le din minți. Culesul va începe către seară? Cine din noi va înțelege, blînd, Că Dumnezeu în carne ne coboară, Spre
Copac sfios, iubirea-ntruna crește… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7081_a_8406]
-
Emil Brumaru Ranchiuna voastră flască n-ajută la nimic. Învîrt, mereu mai dulce, în pulberi titirezul, Zarul îmi cade-n șase, ca boabele din spic, Gustos și plin de lapte mi-e-n portocale miezul. De cît rahat vi-e-n suflet, vă iese și pe gură Și pe urechi, cu crieri amestecat urît, Și laba vă mînjește scriptura c-o fiertură De moi sudori ce locul împute, porci cu rît Scurmînd
Versuri cu năduf… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6969_a_8294]
-
a Celor Nouă Cavaleri ai Legii: Trei Frați Pătați și Nepătați, De Leda alăptați, pe pulpele-i calde în leagăn dați - Nici fii, nici bărbați. Unde caii ne-am legat, la Gemănarii Smochini Unde ne-am priponit mânjii Cu ochii plini de lumini, Din Luceafărul de Seară pân-la luceafărul din Zori, Din tufele de afin și dafin de câte nouă ori, Pe la Răscrucile Hekatei spulberându-ne noianul de flori. Din Valea Plângerii până la cele Șapte Vâlcele Am purtat cușmele de câte
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mai aveau pic de răbdare Voiau să scape cât mai repede de perfuzie și când sora catolică i-a adus o branulă nouă Domnul Sofian s-a bucurat ca de-un cadou de Crăciun Trombocitele lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea cu branulele înfipte în vene Va mânca ziua cu branulele la vedere Între sângele omului bolnav și inima sănătoasă a lumii Branula aceasta măruntă care închide venele și le deschide Atât de umilă și încununată
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
Constantin Hrehor acum în odihnă e luna deasupa ca pântecul plin de pruncii pe care femeile noastre le vor naște iarba încă nu a spart zodia, în palmele negre sus încă nu-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
și pe malul multicolor în același roi de albine anii din urmă și cei pe care-i mai am de trăit zumzăie în jurul unei minuscule corăbii de lemn scăpată ca prin minune din maxilarul tornadei în stratul cu lalele în plin Festival La vremea eclipsei Furtuni de tot felul, gripă porcină, incendiară nesăbuință dintr-o parte în alta a hărții, Ucigă-l Toaca pare apucat de-a dreptul de streche peste Ocean, în textele foștilor tovarăși de drum în vecini, la
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
de griji ale copilăriei, apoi pe cele ale tinereții, năvalnice, de o înverșunată risipă; cât și zilele anilor de mai dincoace, din puterea vieții în care se găsea, când așezate și dulci ca mierea, când nestatornice și amare ca pelinul, pline de trudă și de amăgiri. Dar, unde erau, atâția și atâția, cei pe care-i cunoscuse în anii aceia și de care își legase strâns soarta? Unii o duceau mai departe alături de el în sat, alții mânați de cine știe ce visuri
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Din toate am învățat câte ceva. Oricum, adevăratul titlu rămâne Pământ de flori. Rog să se consemneze cu ce imponderabile jonglează istoria literară. Rândurile următoare aș fi vrut să nu le scriu niciodată. Dar aseară buchiseam ceva pe laptop, cu Luna plină de dincolo de geam arzându-mi parcă spatele. Din seara aceea târzie și îndepărtată a cafelei savurate în biblioteca lui Ciobanu am început să mă tem de deochiul Lunii, fiindcă asta m-a frapat cel mai tare la plecarea de acasă
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
dar nu știam cum să fac să ajung la ei; ceva îmi spunea că n-o să fie ușor. Nici n-a fost. Cu toate reperele-i dispărute, orașul era de nerecunoscut. După mai bine de jumătate de oră petrecută în plină stradă în așteptarea replicilor, am cutezat să mă întorc în apartamentul Ciobanilor ca să-mi recuperez la iuțeală scurta groasă cu glugă ("glugușul", îi spuneam eu cu tandrețe) și basca de antilopă, recuzitele mele preferate de început de primăvară. După ce m-
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
-mi recuperez la iuțeală scurta groasă cu glugă ("glugușul", îi spuneam eu cu tandrețe) și basca de antilopă, recuzitele mele preferate de început de primăvară. După ce m-am despărțit de ei, m-am așternut drumului șchiopătând, poticnindu-mă, în căutarea plină de neprevăzut a lui Radu aflat la bunica lui tot în Berceni, dar la o distanță făcută neverosimilă de bâjbâiala prin întuneric, de pierderea completă a reperelor, de ciocnirea cu grupuri de oameni istericizați de nesiguranță și de veștile contradictorii
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru, dacă ne fac semn; a fost de acord, și astfel mașina plină până la refuz a ajuns într-un târziu dinaintea Colței, unde ne-a depus pe toți. După ce i-am plătit așa cum ne învoisem și a mai primit ceva și de la ceilalți speriați recunoscători, șoferul a demarat în trombă și dus a
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
-o broască Purtînd grea coroniță de smaralde sub înalta Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe Și îngerii își puricesc la subsuoară Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre Calea fecioarelor și-n taină le doboară Și le iubesc bezmetici, plini de pofte, Pentru că ele nici să zică pîs În stare nu-s, făcîndu-se de rîs, Și mai spunînd că totul doar un moft e. Așa că Dumnezeu vede și iartă, Sorbind din ceașca lui cafeaua fiartă...
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7151_a_8476]
-
ar mai pune pariu pe sufletul cuiva, dar măcar n-ar mai îndura tăcerea asta chinuitoare! Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-l aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede, departe de anotimpurile faptei, unde fumegă nemăsurate vise și resturi poetice ale strălucitoarei tagme de cântăreți aflată-n plin galop. După sorbirea cu alte buze, dă limbii cuvântul întreg! Pe calea întoarsă însoțit și singur sunt, despărțit de tot și împărțit în trei, precum năucitoare semnele arată? Timpul se desface: într-o parte palpabilă, amenințătoare cu retragerea evenimentelor și
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
de Crucea Sudului pe care n-am văzut-o, fiindcă cealaltă poartă dinspre Capricorn a fost închisă pentru mine. Doar deasupra, ochiul prin care trece lumina clipește cu văpăi, din cauza cântecului neînălțat din ostroave (coardele alăutei sunt rupte, glorioasele degete pline de iperită), și nici urechile nu aud; și nici ochii nu văd; lacrimile lor sunt strânse sub pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
din cauza cântecului neînălțat din ostroave (coardele alăutei sunt rupte, glorioasele degete pline de iperită), și nici urechile nu aud; și nici ochii nu văd; lacrimile lor sunt strânse sub pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni nu-și scoate fierea pentru sacrificiu? Făptura aici se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
-i pânda în care dorm vânătorii visând să doboare neizbăvirea și visul din urmă în arătarea tărâmului prejmuit de mistere învățând a muri dăm floare ascunsei livezi Fluture neiertîtor acest fluture sălbatic strigoi înaripat prăvălit din puterea nopților cu lună plină peste durata subțire a gândului acest fluture neiertător spintecător de îngeri amuțitor de greieri nefire bântuind așezarea și rostul acest fluture vocalofag nu-l pot înfrânge decât în lacrima necontenită a frângerii timpului nu-lpot izgoni decât jertfind iarăși granița de
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
drumul și cu toate acestea părea că a ajuns prea devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile. A găsit și dovezi, puține dovezi, dar fără de dubiu: fusese o naștere puțin băgată în seamă și o moarte plină de râvnă și larmă. Doar că n-a crezut vocii și nici luminii, o, nebunie fără de seamăn! Căci mai văzuse tineri murind și născându-se din nou, doar că acestea se petrecuseră demult și păreau o poveste. Acum crescuse o
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]