971 matches
-
în the world today for a 'Jewish state?' What if the binational solution were not just increasingly likely, but actually a desirable outcome? It is not such a very odd thought. Most of the readers of this essay live în pluralist states which have long since become multiethnic and multicultural... A binational state în the Middle East would require the emergence, among Jews and Arabs alike, of a new political class. The very idea is an unpromising mix of realism and
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ne caute și să ne cheme: «Unde ești?» (Gen 3,9). Dacă stăm bine și reflectăm, nu ar trebui să fie prea greu să rămânem fideli lui Cristos și evangheliei sale într-o societate și într-o cultură nu doar pluraliste, ci și într-o comunitate de creștini împăcați cu propriile lor răni, care, așa cum își imagina J. M. Nouwen, ar putea să se transforme în răni atât de mari încât să devină adevărate ferestre prin care să poată intra lumina
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pe care ni le oferă societățile și lumea în care trăim)5. Atunci când va fi cazul, voi utiliza termenul "moralism pur" pentru a mă referi la argumentarea pe baze exclusiv morale pentru sau împotriva unei teorii politice și termenul "moralism pluralist" - recunosc, termenul nu este unul prea inspirat - pentru argumentarea în favoarea sau împotriva unei teorii politice și pe alte temeiuri decât cele morale. În sfârșit, tot cu privire la moralism, voi utiliza, de asemenea, termenul "moralism universalist", pentru concepțiile politice moraliste considerate de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
află și s-a aflat întotdeauna și convingerea că ea este îndreptățită (dacă nu chiar obligată) să se servească de argumentarea morală. O posibilă întrebare referitoare la politica mea terminologică este următoarea: de ce nu folosesc termenii "moralism pur", respectiv "moralism pluralist", și pentru a desemna, spre exemplu, concepția că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică, respectiv concepția că filosofia politică este îndreptățită și trebuie să recurgă și la alte argumente decât cele morale? Răspunsul la această
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ai unei astfel de comunități). Or, dacă așa stau lucrurile, înseamnă că este posibil să existe probleme importante ale filosofiei care nu pot fi abordate în mod adecvat pe baza metodologiei moraliste (fie în forma ei "pură", fie în forma pluralistă) și - ca atare - pare suficient de clar că s-ar putea ca ea să nu fie caracterizată întru totul corect atunci când este descrisă ca reprezentând (doar) o ramificație a eticii. Există două modalități de interpretare a sugestiei lui Waldron: 1
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
bune combinații - sau a celui mai bun compromis - de valori morale sau economice dezirabile în cadrul unei "societăți bune")38 etc. Or, atâta vreme cât abordarea acestor teme necesită recursul la argumente, valori, principii și intuiții de natură morală, moralismul (fie "pur", fie pluralist) rămâne o metodologie legitimă pentru filosofia politică, indiferent de cât de redusă este forța motivațională a argumentelor morale pentru politicieni sau cetățeni. Enzo Rossi și Matt Sleat au replicat celor care avansează argumente de acest tip în apărarea moralismului 39
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
104 libertăți fundamentale, 48, 85 logica acțiunii și raționalității politice, 142, 148, 152 M marxism, 23, 110 metaetică, 105 modelul legislativ (de filosofare politică), 30 modelul structural (de filosofare politică), 30-31, 37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a politicii), 77 multiculturalitate, 112 N nationalism romantic, 86 nazism, 104 nevoile umane fundamentale, 134 normativitate morală, 35, 48
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cultural. De fapt, între cele două structuri există o foarte strânsă interdependență. Cum ar putea exista o cultură română deschisă, neprovincială, cu personalitate proprie, competitivă, cât mai aproape de standardele internaționale, fără o societate orientată de aceleași valori? Instituțiile societății libere, pluraliste sunt deci și ale culturii române pluraliste. Valorile sale (absolute sau nu) sunt chemate să circule liber, atât în interiorul cât și în afara frontierelor lingvistice. Iar 9Politică și cultură raportul dintre cele două culturi antagonism specific regimurilor totalitare, dintre cultura oficială
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
există o foarte strânsă interdependență. Cum ar putea exista o cultură română deschisă, neprovincială, cu personalitate proprie, competitivă, cât mai aproape de standardele internaționale, fără o societate orientată de aceleași valori? Instituțiile societății libere, pluraliste sunt deci și ale culturii române pluraliste. Valorile sale (absolute sau nu) sunt chemate să circule liber, atât în interiorul cât și în afara frontierelor lingvistice. Iar 9Politică și cultură raportul dintre cele două culturi antagonism specific regimurilor totalitare, dintre cultura oficială și alternativă trebuie răsturnat, în mod hotărâtor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
profundă și agresivă. O altă consecință gravă a organizării comuniste a literaturii a fost și este transformarea scriitorului în salariat, birocrat, funcționar de stat, dirijat și asistat de Stat, de la debut și până la moarte. Orice s-ar spune: o societate pluralistă, democratică și o economie de piaț ă promovează, în primul rând, tipul scriitorului profesionist. El singur reprezintă realitatea profesional-literară fundamentală a întregii lumi libere. La noi, mentalitatea scriitorului funcționar, cu sau fără talent, este apăsătoare. A scriitorului care mulge avid
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tradițiile românești pozitive, reale (nu inventate), nu subscriu la doctrina oficială a protocronismului și trec, ori de câte ori au ocazia, dincolo de normativele ideologiei și ale propagandei de partid. 3. Cultura română neînregimentată pe care o putem defini de tip umanist, liberal și pluralist nu pune neapărat în discuție ordinea socială existentă, dar aspiră din toată ființa sa la umanizarea și liberalizarea actualului regim inutil și nefast represiv. Ea crede în libertățile și drepturile omului, care în ordinea culturală se traduc prin libertatea circulației
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu este membru de partid, este limpede că principiile competenței, al pregătirii și meritelor personale sunt călcate în picioare și că discriminarea este în floare. Or, tocmai împotriva acestei stări de lucruri reacționează oamenii de cultură români cu conștiință umanistă, pluralistă și liberală, prin memorii, scrisori, intervenții, sesizări din public, inserate uneori și în presă. Chiar și prin recenzii negative, în măsura în care nu se simte periclitată, vizată sau are de plătit o poliță. Nimic nu definește mai bine această situație decât replica
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al nivelului noii societăți democratice în formare. Acești intelectuali analizează, critică, pun întrebări și discută idei. Sunt elementul esențial al culturii politice incipiente (care lipsește, încă, la noi, aproape total). Ei contribuie deocamdată aproape singuri la ridicarea mediului civic-democratic și pluralist, exprimat în termeni ideologici bine definiți, după decenii de dictatură. Primele organizații civice, absolut necesare societății post totalitare, tot lor li se datorează. Puținele publicații ideologice de bun nivel, în sfârșit, chiar dacă nu de mare circulație, sunt, la fel, opera
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
2. Handicapul esențial este însă evoluția, mai bine spus: involuția spiritului public după decenii de comunism-ceaușist. Mentalitatea populist-egalitaristă predomină. Distrugerea burgheziei și proletarizarea-ruralizarea României (două noțiuni indisolubile în vechiul regim) o predispune spre valori etniciste, naționaliste, izolaționiste. Civismul democratic, deschis, pluralist, proeuropean este citadin, burghez și procapitalist prin definiție. Or, păturile mijlocii sunt încă într-o fază incipientă. Individualismul cel mai acerb, pe de altă parte, este rezultatul terorii polițienești totalitare. Când instinctul de conservare este mereu în alarmă, ce semnificație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu pot fi însă eliminați total din discuție. Răspund și ei, în felul lor, la interviurile calitative folosite din plin de autoare. Ideea de bază a Alinei Mungiu este că există o ruptură uneori cvasitotală între minoritatea (prooccidentală, cultivată, democratică, pluralistă etc.) și restul populației României actuale. Ceea ce duce la concluzia că se poate vorbi practic despre două Românii diferite, cu conștiințe de sine și a restului lumii diferite (p. 108). Sunt două fragmente românești bine distincte (am spune mai bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
declarat etnicistă, naționalistă, chiar xenofobă. Minoritățile de orice tip sunt detestate. Ele sunt respinse. Când sunt... sexuale, inspiră chiar repulsie. Sistemul partidului unic, represiunea poliției politice, ordinea integral totalitară, intrată în reflex, face încă greu asimilabilă, în adâncime, ideea democrației pluraliste, regimul partidelor, sistemul parlamentar, existența societății civile independente de Stat. Solidar cu întregul său trecut trăit exclusiv sub regim comunist, noul român nu imaginează încă, în mod real, profund, un alt sistem posibil și un alt mod de existență. Din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate fi condusă, dirijată sau organizată doar prin decrete, dispoziții și directive, prin indicații prețioase și ideologie de stat, dintr-un centru unic. Cultura are specificul, autonomia și dinamica sa proprie, inalienabilă. Cultura trebuie lăsată să funcționeze liber, în spirit pluralist, într-o societate și structură politică pluralistă, unde drepturile omului sunt integral respectate în toate compartimentele sale. Odioasa cenzură să rămână doar o tristă amintire ! Va trebui, din această cauză, să renunțăm pentru totdeauna la orice concepție administrativă și birocratică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin decrete, dispoziții și directive, prin indicații prețioase și ideologie de stat, dintr-un centru unic. Cultura are specificul, autonomia și dinamica sa proprie, inalienabilă. Cultura trebuie lăsată să funcționeze liber, în spirit pluralist, într-o societate și structură politică pluralistă, unde drepturile omului sunt integral respectate în toate compartimentele sale. Odioasa cenzură să rămână doar o tristă amintire ! Va trebui, din această cauză, să renunțăm pentru totdeauna la orice concepție administrativă și birocratică de conducere, organizare și dirijare a culturii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid regrupați în partide neocomuniste și naționaliste. Opoziția, practic decimată timp de decenii de regimul represiv comunist, este încă destul de slabă. Mentalitatea democratică, pluralistă, nu este încă dominantă în România postceaușistă. Ea nu are deocamdată suficientă greutate și energie pentru a răsturna actualul raport de forțe ideologice și politice de esență neocomunistă. 3. Rolul instituțiilor culturale continuă să rămână, în viziunea oficială, declarată sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întreprinzătoare sunt stăpânite integral de gândul privatizării și descentralizării. Cultura începe să devină și în România ceea ce este pretutindeni: în primul rând o afacere particulară, o problemă de inițiativă și realizare personală, cu avantajele și riscurile tipice activităților societății deschise, pluraliste și ale economiei de piață. De unde și transformarea psihologiei și concepției despre literatură. în timp ce scriitorul oficial cultivă mentalitatea egalitaristă la care nu renunță (toți scriitorii sunt scriitori, deoarece toți sunt membri egali ai Uniunii Scriitorilor, cu carnet în regulă), scriitorul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
produsă decât de un alt tip de societate românească. Nu colectivistă, ci individualistă, a proprietății și a întreprinderii particulare. Nu socialistă, ci a libertății creatoare a individului, care să se bucure efectiv de toate drepturile omului într-un regim democratic pluralist, deschis Europei. Acesta ar fi cadrul general, condiția sa de bază. Ea va produce și bunăstarea economică fără de care, iarăși, nu este posibilă creația culturală liberă. Nu o cultură de funcționari de stat, de activiști culturali, ci de creatori liberi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
foști colaboratori: Incompetența instaurată autoritar degradează și descalifică activitatea instituțională. II. Cultura alternativă La polul opus culturii oficiale se află, se profilează mai bine spus, cultura alternativă. Dar ea poate fi definită și ca: independentă, paralelă, autonomă, neconvențională (chiar underground), pluralistă, particulară, privatizată etc. Caracterizată, deci, prin toate atributele ce pot fi recunoscute oricăror activități, structuri, creații culturale etc., manifestate într-o formă sau alta, alături sau împotriva ordinii oficiale-totalitare, în sfera culturală. Sensul său fundamental este cultivarea și apărarea, pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de esența și vocația culturii alternative. Condiția esențială a unei astfel de culturi este existența unui alt tip de societate și de organizare politică, singurul care-o face posibilă. El nu poate fi decât diametral opus sistemului totalitar. Deci: democrat, pluralist, întemeiat pe individ, drepturile omului și proprietatea particulară. Definiție sumară, dar esențială. Pare un truism și o evidență elementară. Și totuși trebuie repetată mereu această concluzie bine subliniată. Mai ales într un context cultural-social, precum cel actual, lipsit în genere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
disponibilitatea culturală au devenit, în princi piu, universale și alternative. Totul depinde de sistemul existent de relații, de afinități și, mai ales, de tehnicile moderne de difuziune și de manipularea lor. 2. Selecția valorilor culturale devine, în consecință, diferențiată și pluralistă, în mod inevitabil. Centrele de valorificare externă și canoanele respective se multiplică și se diversifică. Ele sunt tot mai critic puse în discuție, în special în S.U.A., modificate și reformulate după noi criterii, cu tendința regrupării finale în jurul unui canon
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
respectul față de legile existente, dar și o administrație eficientă, existența unei justiții independente și a unui sistem funcțional de rezolvare a conflictelor private și publice, absența corupției și a criminalității răspândite pe întreg teritoriul (național), prezența unui sistem de informare pluralist bine dezvoltat. Poziția centrală a drepturilor acceptă posibilitatea aprofundării acestora și astfel, extinderea exercitării concrete. De exemplu, o extindere a dreptului de vot, deja îndeplinită în anumite cazuri, nu presupune doar exprimarea preferinței pentru un anumit candidat sau partid, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]