979 matches
-
72 de districte, 11 județe și 21 de orașe), de jandarmi, de agenți financiari, de pompieri, de personal auxiliar militar și civil, adică pe teritoriul Transilvaniei de Nord era necesară intrarea în activitate a 5890 de persoane. Se mai adăugau poștașii, feroviarii și alți funcționari, în total aproximativ 8-10 mii de persoane. Împotriva ideilor lui Teleki Pál, administrația militară - deși își îndeplinise o mare parte din sarcinile care i-au revenit - nu și-a făcut bine treaba: În ciuda intențiilor ce proveneau
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
vârsta de 65 de ani, fusese deci eutanasiat, fratele plecase în Israel, iar el, al doilea născut, castrat, condamnat la o viață singuratecă. Își câștiga existența din publicitate și-și omora timpul conversând pe net... Tocmai este înștiințat printr-un poștaș, că are de plătit câteva sute de euro pentru a ridica un pachet, moștenire de la mama lui, dar și urna cu cenușă a proaspetei eutanasiate. Se smulge cu greu dintr-o conversație cu un prieten virtual care-l agasează cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
organizat serviciul de poște din distanțe de 25-30 km. La fiecare stațiune de poștă se aflau un han (casă domnească), 1.000 de oameni pentru servicii și poliția drumurilor, hambare cu alimente de rezervă, pentru primirea soliilor, și 20 de poștași călări (ulaki), cu cai de olac și caii de schimb necesari. Datorită acestei politici economice, Batu-khan a ajuns curând cel mai puternic dintre toți cârmuitorii tătari, după Marele Khan din Mongolia. În vederea unei stricte supravegheri la fața locului, Batu-khan a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiori ai dragostei, flirturile duioase ale copilăriei, cu gust de acadele, de caramel și de nalbă mare. La rugămintea colegului său de clasă "Bonbec", ceva mai neîndemânatic, el, ca o adevărată "maimuță cățărătoare", este de acord s-o facă pe "poștașul" în timpul recreațiilor. În schimbul unei cutii cu praf de cocos sau lemn-dulce sau a unei mașinuțe de jucărie, înfruntă pericolul de a escalada "zidul fetelor", care desparte cele două școli primare. Îi transmite în felul acesta mesaje "lunganei slăbănoage cu pete
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
microbul cancerului“. Timp de câțiva ani, ideea a fost în principal doar „defensivă“, din cauza faptului că nici o altă idee nu oferea o interpretare satisfăcătoare a etiologiei cancerului. Charles Oberling (1895-1960) s-a născut la Metz, ca fiu al unui modest poștaș. Și-a făcut studiile la Strasbourg și a susținut teza de medicină în 1920 cu titlul „Metaplazia și carcinomul metamorfic“. A participat din 1914 la luptele din Primul Război Mondial (Champagne și Flandra) și a fost rănit de două ori
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ARN dublu catenar ce conține o secvență complementară unui ARN mesager (ARNm) considerat a fi ținta („victima“) ARN-ului interferant dublu catenar. Rezultatul atacului asupra ARNm efectuat de ARNi, în cazul nostru un microARN (miARN) este : a) degradarea structurală a „poștașului“ ARNm ; b) anihilarea mesajului 37 B. J. Reinhart, F. J. Slack, M. Basson, A. E. Pasquinelli, J. C. Bettinger et al., The 21-nucleotide let-7 RNA regulates developmental timing in Caenorhabditis elegans, Nature, 403, pp. 901-906. 38 A. E. Pasquinelli et
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
semnificația "om" (și "bărbat"), încît, în engleză, de exemplu, lexemul man [män] stă la baza a numeroase compuse, care indică pe cel care îndeplinește o activitate, o profesie, o funcție: batman [΄bätmən] "ordonanță", businessman [΄biznismən] "comerciant" cameraman [΄kämərəmən], postman [΄postmən] "poștaș", showman [΄(oumən], sportsman [΄sp(:tsmən] "sportiv" etc. și, chiar, fisherman [΄fi(əmən] "pescar", de la fischer [΄fi(ər], cu aceeași semnificație, care are deja sufixul -er, de origine latino-romanică, cu care se realizează derivate ce denumesc pe cel care îndeplinește o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
românești duceau pește de la Dunăre, produse autohtone, lână, brânzeturi, dar și obiecte de lux, provenite din țări răsăritene, inclusiv aur, mătăsuri, condimente etc. Nu trebuie să uităm comunicările frecvente între autoritățile locale de pe cele două versante ale Carpaților, cu ajutorul strămoșilor poștașilor, care purtau corespondența oficială în care se reclamau, spre exemplu, bejenia unor localnici dintr-o țară în alta. Anul 1521 este marcat, în acest sens în istoria noastră, ca o dată memorabilă, de când ni se păstrează primul text scris în limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul, și mai sunt câțiva... Afară de noi, pescarii, ăștia sunt localnicii. Veniți toți din Regat. Unii cu familiile, alții, neînsurați, mănâncă la restaurantul gării, singurul care rămâne tot anul deschis. Când nu mai sunt turiști, se oprește tot. Iarna, poșta nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ocupe de toate astea dacă nu eu? Și de încălțăminte? Sigur că da, pescarii sunt săraci și oricum nu-și trimit copiii la școală... Și cum te ocupi de asta? Făcând chetă la sanatoriu, la gară, la poștă, peste tot. Poștașul, pe care tocmai l-am solicitat, mi-a oferit încălțăminte și haine care le-au rămas prea mici copiilor lui, dar nu iau orice. Prefer să-mi dea bani. E umilitor pentru elevi să poarte hainele purtate de colegii lor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fotoliul din salon, cu mâinile în buzunarele paltonului, și rămânea mută ore întregi. Madam Segal cosea lângă ea. Teama că ar putea rămâne fără comenzi se dovedise, cel puțin deocamdată, neîntemeiată. Aveau în continuare nevoie de ea. Soția comisarului, a poștașului, a căpitanului portului și multe altele nu încetaseră s-o solicite, ca și înainte. Câteva infirmiere și o doctoriță continuaseră și ele să vină pentru reparații sau ca să-și facă toalete fără pretenții (pentru celelalte, se duceau la Chișinău). Îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
reacție ea, dar se simțea vinovat. Fără motiv, adânc vinovat. Pentru o dată, la șeful de gară nu erau alți invitați. Grigore închisese restaurantul și se dusese cu Panaiota să facă sărbătorile la părinți. Cât despre învățător, el era invitat la poștaș, unde ar fi trebuit să meargă și ei, toți patru, dar preferaseră compania lui și puțină liniște, după agitația Crăciunului. Căci asta era regula, tot Bugazul făcea Crăciunul la șeful de gară. Și asta însemna lume și zgomot. Afară de obișnuiți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei, toți patru, dar preferaseră compania lui și puțină liniște, după agitația Crăciunului. Căci asta era regula, tot Bugazul făcea Crăciunul la șeful de gară. Și asta însemna lume și zgomot. Afară de obișnuiți, Panaiota, Grig și învățătorul, fuseseră prezenți comisarul, poștașul, preotul și căpitanul portului, toți cu nevestele și copiii. De asemenea vameșul, firește, care făcuse eforturi să-i fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
atunci începu să sune în birou telefonul. Se repezi într-acolo: "Vă trimitem o locomotivă cu două vagoane de vite, luați ce puteți și plecați fără să mai așteptați..." Constantin cu familia lui și Panaiota se instalară în primul vagon, poștașul cu familia și comisarul cu nevasta, în al doilea. Înștiințat că sovieticii aveau ce-aveau mai ales cu "forțele de represiune a poporului", acesta din urmă, originar din Basarabia, abandona tot, casă, animale, atelaje, vie, și pleca doar cu niște
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
noapte tresărind, aproape la aceeași oră, în urechi cu ecoul bătăilor în ușa celeilalte gări. Caterina era în corespondență cu Panaiota, care, neștiind să scrie românește, se încredința, pentru această sarcină, penei verișoarei ei, Stela. Constantin aducea scrisorile, depuse de poștaș, și aștepta, trist și răbdător, ca nevastă-sa să le deschidă. Știrile erau invariabil aceleași. Panaiota îi anunța că nu avea noutăți. Nici din Basarabia, nici din Creta. Într-o zi, Constantin s-a întors cu un plic deja deschis
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e de resortul nostru." Și făcu semn unui subordonat. În vreme ce-l târau afară din încăpere, Ahile își regăsi rusa din școală: "Prașceai, Pușkin!" "Adio..." Pe Margareta care, când se întorsese, luase un somnifer, a trezit-o în zori soneria. Era poștașul. Încă pe jumătate adormită, semnă de primire și desfăcu telegrama: Ajung mâine la 15 h 30 ai încredere te iubesc Arcadi. Arcadi? Cum Arcadi? Mama citise peste umărul ei: Sigur că da, Arcadi! Ne anunță că vine! Stai puțin, în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ale literaturii noastre de azi și de mîine. Sînt deranjat de mărimea exagerată a prețurilor la revistele literare, mai ales că majoritatea dintre ele-s foarte proaste. N-am putut să mă abonez la nici una aproape, mai ales că și poștașii ăștia m-au încurcat cu termenele lor! Te rog, pentru că, oricum, tu ești la o bibliotecă, să-mi comunici cînd mă vezi apărut sau vorbit pe undeva, eventual să-mi trimiți și vreun număr din respectivele posibile apariții. Da?! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nenumărate alte definiții... de traversat! A.B Dacă n-ai fi scris, ce altă meserie ai fi putut avea? Ce faci atunci când ajungi, să zicem, la capătul puterilor? Mi-am dorit să fiu medic psihiatru, ofițer în armata română, magistrat, poștaș de țară (ca și fiul meu, Cezar-Ștefan, pe la cinci anișori asta își dorea... să ducă pensii oamenilor săraci: poștaș pe...bicicletă!)... Ajuns la capătul puterilor, o iau de la capăt... A.B. Poetul Lucian Vasiliu își cunoaște valoarea și locul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ce faci atunci când ajungi, să zicem, la capătul puterilor? Mi-am dorit să fiu medic psihiatru, ofițer în armata română, magistrat, poștaș de țară (ca și fiul meu, Cezar-Ștefan, pe la cinci anișori asta își dorea... să ducă pensii oamenilor săraci: poștaș pe...bicicletă!)... Ajuns la capătul puterilor, o iau de la capăt... A.B. Poetul Lucian Vasiliu își cunoaște valoarea și locul în poezie? Mă tot caut. Doresc să fac bine, deși deseori iese rău... Am fost uneori supraevaluat, alteori sub-evaluat... Evoluez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-i atât de apropiată cum e de mașină de scris. O văd în bucătărie făcând un ceai și fumând tacticos o țigară. " Nu va ploua azi!" zice. "Știi, mi-e frică de tunete!" Vorbește la fel cu toți: cu librarul, poștașul, vânzătorul de la magazin, cu cel ce vinde ziare, cu controlorul pe peronul unei gări. Vorbește de parcă de asta ar atârna toată lumea ei. Ce și-ar mai dori? Poate, să mai vadă și alte lumi, alte locuri, apoi să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ogoranu a fost decimat pas cu pas. Securitatea, pentru a reuși operația de lichidare a luptătorilor, trece, în 1954, la o masivă recrutare de informatori. Sînt folosiți prin intimidare, anchete, șantaj și violență notarii, paznicii de la cabane, brigadierii silvici, pădurarii, poștașii, preoții, călugării. Fiecărui luptător îi corespundea o rețea informativă de peste o sută de persoane" (L.H.L). Luptătorii lui Ogoranu, dar nu numai ei, erau prezentați drept bandiți și simpatizanți legionari. Adevărul este că ei nu erau afiliați la vreun partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
București" data =”21 sept. 1975”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Nu am mai primit nici un rând de la Dv. de atîta timp! De ce? Sunt În adevăr nerăbdătoare de a afla un rezultat cu privire la manuscrisul meu SERI LA ROTOPĂNEȘTI. În fiecare dimineață aștept poștașul, care nu vine... Mă frământă tot felul de gânduri. Aș Îndrăzni să vă mai rog ceva: Dacă aveți nevoie de sculptură, de vreun monument, gândiți-vă la Ada Medrea . Aștept cu nerăbdare un rapid răspuns. Cu toată considerația și prietenia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu se asociază cu prostia, pentru că derivă din ea. * Omul prost e scump la cost. * Omul bun e folositor mai ales profitorilor. * Uneori șoaptele se aud mai bine decât cuvintele strigate. * Nu toți oamenii sunt personalități; unii sunt doar indivizi. * Poștașul nu aduce numai scrisori; el aduce mai ales facturi. * Pensionarii își numără zilele o dată pe lună. * Nu arunca astăzi ce poți mânca mâine. * Numai păsările călătoare zboară fără bilete de avion. * În orice naufragiu, unii primesc colaci de salvare, alții
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Abia atunci când singur a înțeles că este. Am încercat să te închipui alta, Dar ai ieșit aceeași, precum ai fost făcută. O, din condei se pot întoarce multe, Însă întotdeauna cerneala te trădează. Acum înțeleg de ce la mine nu vine poștașul: Pentru că tu nu mi-ai scris niciodată. De multe ori mă chinuie-ntrebarea: Oare de ce nu m-am născut copac? Și eu aș vrea să mă înalț la cer, Dar pentru asta încă nu sunt vrednic. Cu scriitorii eu mă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
față de om de nimic am. Las’ că știu io cum sunteți toți ăștia, intrați prin blocuri și umpleți cutiile poștale cu fluturași și pliante de-alea de la Metro. Dintr-o dată căpătasem un nou statut. Din ucigaș plătit devenisem ceva între poștaș și comis voiajor. Și asta mi-a displăcut profund. Măcar Jack Spintecătorul avea ceva de artist, știa meserie. Condiția de factor poștal, de rotiță birocratică îmi displăcea de-a binelea. Baba n-avea pic de percepție interpersonală. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]