KorAP: Find »[drukola/base=poștaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...40 >

983 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă, e verificat că nimănui nu-i strică să se reprofileze din cînd în cînd, nu vezi că de-un timp încoace a ajuns o modă? Toată săptămîna Roja umblase ca un bezmetic pe străzi, nu dormise mai

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când vin prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră, căci el e poștaș de carieră. Ca militarii. Cu scrisorile e altceva. Vezi plicul și Îți spui: bărbat ori femeie, fără să te uiți la expeditor, tânăr sau bătrân, după scris. Fiecare amănunt contează: forma și culoarea plicului, ștampilele și, În sfârșit, timbrele. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Pe Dionisie Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri! Câte nu găsește omul Într-un ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
drept, domnu' Precup, și că mâine mă pensionez. Noi și exportăm sare. La unguri, bunăoară. Fără sarea noastră gulașul lor nu face doi bani. Lasă gulașul, Sebastiane, și să ne Întoarcem la viață, zise Precup tăios, vădit nemulțumit de verva poștașului. Ignorant până acum câteva minute, iată-l ținând lecții de comerț internațional. Că bine ziceți, domnu' Precup! Ăștia nu merită să ne ocupăm de ei, chit că ei, de-ar putea, ne-ar Îndesa undeva sarea cu Istorie cu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
peste cap. Se pregătea să iasă când o Întrebare de neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de serviciu peste mantaua descheiată ale cărei pulpane șifonate atârnau ca un steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la ușă fără complicații. Urcase scara fără să se Împiedice și găsise soneria cu ușurința cu care la el În casă găsea pe Întuneric Întrerupătorul electric de la baie. Cine e? se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un fleac pentru el. Mașina de scris Își va dovedi după atâția ani utilitatea. Așteptarea se arăta rodnică cu asupra de măsură. Îi mai rămâneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă peștii cu mare cu tot. Se curăță ca un prost, Înainte să-și fi amintit. Domnul Ster așa a vrut. Se săturase. Treaba lui. Pe când el, un amărât de poștaș, nu ajunsese la acest punct fericit, Încă se simțea bine În căsuța lui, cu leafa lui de mizerie, alături de o nevastă necredincioasă dar bună gospodină, alături de atâția alții În situația lui și chiar În situații mai umilitoare, cărora nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la culcare. Mă dați afară. Ieșim Împreună. Deci nu vă interesează... Nu. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cele din urmă când a și fost reținut, pentru tulburarea ordinii publice. Și nu spusese decât atât: Oameni buni, am Învins! Oameni buni, am murit! Acestea au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe care poștașul a plătit-o cu inima ușoară !... 33. Israel, Palestina, Ierusalim. Trei posibile ținte ale călătoriei lui Cain. Prestigioase toate trei, confereau temerarului octogenar aerul de noblețe cuvenit unui ambasador În Țara Făgăduinței. Pe rând sau În același timp ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea lui Gheretă. Poștașul se simțea deposedat de roadele unei Întrebări pe care o formulase cu atâta precizie Într-o clipă de supremă Încordare a ființei sale și Îndreptățit prin urmare să adopte o atitudine mofluză ca formă de protest Împotriva manevrelor uzurpatoare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la timp sub bradul de Crăciun al slovacului. Când ești majoritar În țara ta, n-ai cum să te bucuri de solidaritatea minoritarilor de care, pe bună dreptate, se face atâta caz. Viața e plină de ciudățenii. Fără motiv anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc aerul sărat cu miros de alge, și mulțumind În gând partidului și sindicatului pentru minunatul prilej ce i se oferea de a-și petrece concediul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se roagă, sau când Își pierd mințile din pricina poștașilor care Întârzie cu pensiile. Cafeneaua era curată și bine Încălzită. Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență. Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]