2,405 matches
-
1: „Dacă israeliții nu se vor pocăi, ei nu vor fi răscumpărați, pentru toată eternitatea”. Ceva asemănător a spus și Rabbi Levi (300) în Midrash, când s-a referit la cartea „Cântării lui Solomon” 5, 2: „Dacă israeliții ar face pocăință chiar și numai pentru o zi, ei vor fi răscumpărați fără întârziere de Fiul lui David, dacă ar veni” (Strack - Billerbeck, Komentar 1, 62). În manuscrisele de la Qumran și în predica Sfântului Ioan Botezătorul găsim o situație puțin diferită; aici
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
ea nu este obligație morală ori posibilitate etică. Ea este dincolo de scopul acțiunii sau al inițiativei omenești și poate irumpe în această lume doar printr-un act minunat, atotputernic, al lui Dumnezeu. Chemarea lui Iisus Hristos la trezire, veghe și pocăință poate fi înțeleasă numai din perspctiva unui credincios pentru care sfârșitul lumii este iminent și inevitabil. Etica hristologică este o cerință și o datorie pentru omul care știe că se află, deja cu un picior în cealaltă epocă, în noua
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie față de Dumnezeu prin mândrie” [58] în aceasta constând, până la urmă
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie față de Dumnezeu prin mândrie” [58] în aceasta constând, până la urmă, toată etica și tot sensul soteriologiei și, mai cu seamă, al eshatologiei!... Fiindcă mândria este închiderea absolută față de ființa Lui
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
altfel, unde va pleca el nu va avea nevoie de nimic din toate astea. Ar fi vrut să se sinucidă mai demult, dar asta era o pedeapsă mult prea ușoară pentru el. A ales o altă cale: calea mântuirii prin pocăință. Se va călugări. Are nevoie de certificatul de divorț. Atât. Și de iertarea ei. Nu l-a putut ierta, deși asta a învățat-o călugărul de la mânăstire: să-ți ierți dușmanii, dar nu a putut, și nici acum nu poate
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
găsit o cruce. Am urcat dealul și am plâns la poalele ei, când ni s-a spus că murise în locul nostru... Am descoperit acolo, la crucea din Dealul Iubirii, că El, Pruncul, Se întrupase în fiecare dintre noi, din lacrimile pocăinței și ale regăsirii. Vedem de atunci, acele albastre țărmuri, cu ochii Lui..., sperând în cuvintele Lui și trăim deja, în lumea Lui, a Pruncului ce a adus bună-învoire între cer și pământ, prin crucea jertfei Sale.” Cu alte cuvinte, în
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
trăim deja, în lumea Lui, a Pruncului ce a adus bună-învoire între cer și pământ, prin crucea jertfei Sale.” Cu alte cuvinte, în lupta cu somnul putem fi biruitori numai atunci când Christos Se întrupează în fiecare din noi prin „lacrimile pocăinței și ale regăsirii”. Prin urmare, somnul este consecința logică a despărțirii de Dumnezeu. Somnul este expresia unei lumi aflate în întuneric spiritual și departe de Împărăția Cerească a Luminii. Somnul se exprimă printr-un modernism deșănțat, printr-o religiozitate lipsită
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
exprimă printr-un modernism deșănțat, printr-o religiozitate lipsită de Christos, prin manifestarea patimilor și a desfrâului de orice fel, prin media care prezintă păcatul în multitudinea formelor sale. Cu toate acestea, trezirea ne stă la îndemână, atunci când prin lacrimile pocăinței „ne apropiem de Christos și când „așteptarea devine freamăt și nesomn, devine dor și pregătire”. Octavian Curpaș Phoenix, Arizona
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
Ioan Ianolide, se potrivesc foarte bine și aici căci, „dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmașului văzut și nevăzut prin puterea credinței și a rugăciunii, dacă te îndoiești de iubirea lui Iisus Hristos și de eficiența pocăinței, această carte, acest document duhovnicesc, te va convinge” și are multă dreptate căci eroii lucrării acesteia și a închisorilor comuniste și politice în general, au căutat în primul rând, să-și pună în ordine propriile vieți, să înțeleagă și să
„SĂ NU NE RĂZBUNAŢI! – MĂRTURII DESPRE SUFERINŢELE ROMÂNILOR DIN BASARABIA”, CULESE, ADUNATE ŞI ADNOTATE DE MONAHUL MOISE, EDITURA REÎNTREGIREA, ALBA IULIA, 2012, 355 PAGINI? de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/360261_a_361590]
-
se uită în jos, în pământ, și își lovește pieptul - ceea ce în Antichitate era semn de doliu - și spune o rugăciune minunată: „Doamne, miluiește pre mine păcătosul”, cuvinte care alcătuiesc practic Rugăciunea lui Iisus. Acest om a găsit o comoară: pocăința. Are o nesfârșită nevoie de Dumnezeu. Această rugăciune minunată, duhovnicească, este exprimată: iese din inima sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostrum Iisus Hristos rostește un cuvânt
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostrum Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune, o întoarcere a valorilor
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
este cu adevărat un cuvânt dumnezeiesc, un logion, o lege duhovnicească: „Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Drumul către înălțimile cerești trece prin coborârea de sine voită: pocăința și smerenia. Cel care vrea să urce trebuie mai întâi să coboare: este o antinomie duhovnicească. Partea a doua a frazei se aplică cu precizie lui Iisus Hristos: El S-a coborât pe Sine până la a lua chip de rob
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
care putem înainta atât în cunoașterea de sine, cât și în cunoașterea lui Dumnezeu; pe când fariseul este un model păgubos de a fi. Un om, asemenea fariseului, nu ar putea să descopere treptele care duc la Dumnezeu fără o prealabilă pocăință, fără o despătimire, fără ca mai întâi să întoarcă păgubiților fraudulosul câștig. Schimbarea atitudinii lui Dumnezeu în relație cu vameșul aflat în disperarea izolării, ca răspuns al societății la comportamentul său, s-a produs grație smereniei acestuia. De aici reiese că
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
duhovnicesc însă, ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus Hristos - Care și El a suferit atât de mult din cauza fățărniciei cărturarilor
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
acte de caritate, a-i ajuta pe cei săraci, este primul semn creștin. Marea minune a credinței este atunci când te-ai hotărât să-i slujești pe cei slabi. În religia creștină - care este o religie a iubirii -, există șanse de pocăință chiar și în mijlocul oamenilor bogați și a politicienilor criminali economici. Va veni ziua când ucigașii de popoare vor plânge cu spaime și nu vor putea muri până când nu își vor recunoște crima săvârșită, până când nu își vor împărți săracilor întreaga
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
ISAIA: CUM SĂ NE FERIM DE PĂCAT? Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trei lucruri sunt pe care cu anevoie le câștigă omul și acestea păzesc toate faptele cele bune: plângerea, pocăința pentru păcate și a avea înaintea ochilor ceasul morții. Că cel ce gândește în toate zilele și zice întru sine: Numai astăzi mai am a fi în lume", niciodată nu va greși înaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce așteaptă a
CUM SĂ NE FERIM DE PĂCAT? de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360632_a_361961]
-
mărturisit este apoteoza spiritului creștin. Mărturisirea este o artă a creației, o asceză a purificării și un potir al împărtășirii. În fiecare sămânță a cuvântului ales este un scutecel de borangic al viitorului. Prin cuvântul ales dăruit atingem rugăciunea neîncetată, pocăința neîntreruptă și dragostea nemuritoare. Cuvintele au har numai pentru cei care le află darul. Cuvintele Cuvântului sunt mlădițele mângâierii creștine. Cuvintele alese au cea mai frumoasă înfățișare în veșmântul luminii lor. Numai cuvintele duhovnicești îți brodează chipul în lumină. Mărturisirea
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
și dragostea nemuritoare. Cuvintele au har numai pentru cei care le află darul. Cuvintele Cuvântului sunt mlădițele mângâierii creștine. Cuvintele alese au cea mai frumoasă înfățișare în veșmântul luminii lor. Numai cuvintele duhovnicești îți brodează chipul în lumină. Mărturisirea, ca pocăință, aduce creștinului răstignit pe crucea-cuvintelor lumina iertării. Prin inima și mâna poetului toate versurile cântă. Cuvintele psalmilor sunt niște domuri ale înțelepciunii. Rafinamentul vorbirii vine din măreția cuvintelor. În iezerele lor de aur cuvintele se adună într-o aură de
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
scop înalt, încăpățânarea dăunează. - Dumnezeu oferă veșnicia tuturor oamenilor. Depinde de noi să alegem starea fericită a comuniunii cu Dumnezeu, sau cea nefericită a îndepărtării de Dumnezeu. - Multă lume aleargă să facă avere, dar banul nu poate rezolva singur totul. - Pocăința este un stadiu intermediar spre bucuria împăcării cu Dumnezu. - Dragostea curată se naște din rugăciune. - Cand încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim. - Toate războaiele din lume au motivații economice. - Dumnezeu iubește dreptatea dar de o sută de ori mai
EXERCITII DE MEDITATIE (13) de ION UNTARU în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359790_a_361119]
-
adevărata muzică, este un dar al lui Dumnezeu pentru înălțarea noastră sufletească. - Ambiția e bună, încăpățânarea dăunează. - Dumnezeu oferă veșnicia tuturor oamenilor. Depinde de noi să alegem starea fericită a comuniunii cu Dumnezeu, sau cea nefericită a îndepărtării de Dumnezeu. - Pocăința este un stadiu intermediar spre bucuria împăcării cu Dumnezu. - Dragostea curată se naște din rugăciune. - Cand încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim. - Toate războaiele din lume au motivații economice. - Când oamenii cad din menirea lor, nu-și pecetluiesc fără
EXERCITII DE MEDITATIE (13) de ION UNTARU în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359790_a_361119]
-
în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință.Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
acceptat să fie condus de Duhul Sfânt printr-o întoarcere totală la El. Am fost contrariată, deoarece, de-alungul anilor, eu i-am recomandat cu multă căldură să vină la Domnul Isus, la Mântuitorul nostru să se împace cu Dumnezeu prin pocăință și credință. Ei, bine de data aceasta mi-a dat dreptate, însă... cu un aer mai grav mi-a spus că e îngrijorată de viitor. Vă rog fierbinte, în Numele Domnului Isus, nu apelați la niciun medium nici la vizionari care
DESPRE INTERFERENŢE SPIRITUALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359926_a_361255]
-
vocea profetică a Bisericii și a Părintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, căci nu se concepe ca, propovăduind adevărul să nu mustri păcatul, curățindu-l și îndepărtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adică prin lacrimile pocăinței. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei și a duhovnicului numai în ea sau din interiorul ei, se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, de-a lungul spațiului
PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359572_a_360901]