1,760 matches
-
de grăsime cu pantofi de tenis. Individul se întoarse în ultima clipă. Buzz îl izbi cu cutia de jaluzele în față și îl trânti pe capota unui Continental ’49. Omul scoase pistolul. Buzz îi trase un genunchi între picioare, îl pocni în nas cu palma deschisă și văzu cum îi zboară din mână un pistol semiautomat de calibrul 45. Încă o lovitură de genunchi îl puse jos, cocoșat de durere. Buzz dădu un șut pistolului, aruncă cutia de jaluzele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și-au bătut joc de el într-un mod barbar! Au plimbat mingea de peste treizeci de ori, făcîndu-l pe bietul Moscu să se-nvîrtească când spre unul, când spre celălalt, până l-au amețit. Matei, prinzând o dată mingea vârtos, l-a pocnit scurt în pulpă; Moscu a gemut și a trecut șchiopătând la loc, mormăind furios ca un urs și frecîndu-și piciorul de zor. După asta, Moscu, care era nepotul lui Barbă, a făcut rost de un certificat medical că suferă de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a Tiranului, ca la o comandă invizibilă, am făcut "drepți", pocnind călcâiele militărește! Uitaserăm toți, ca pământul, că directorul locuiește pe Schitul Măgureanu, chiar vizavi de Cișmigiu... Omul se întorcea acasă și, fără să vrea, luase parte la producția noastră muzicală în aer liber! ― Veniți de la liceu? ― Da, domnule director! răspunserăm
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
greu de răspuns, dar cum naiba să scrii că ai părăsit hotelul, când profesorul te lăsase cuminte, în cameră, și te rugase să nu pleci nicăieri?... ― A răspuns toată lumea? ― Încă puțin!... se auziră câteva glasuri anemice. Îndată însă Atila ne pocni cu a treia întrebare, care ne zăpăci complet: ― De cine ați plecat însoțiți de la hotel?" A trebuit să recunoaștem că erau întrebări cu dibăcie puse și care te obligau să răspunzi sincer, pentru că dacă ai fi încercat să ascunzi adevărul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ai celei mai cumplite ierni pe care o trăise până atunci. 12 februarie 1476, Alpii italieni Tăcerea munților se așternuse ca o a doua noapte peste Întunericul ce căzuse. Vântul Încetase. Din când În când se auzea câte o creangă pocnind sub greutatea zăpezii. În tabără, stingerea se dăduse demult. Străjile de pe Înălțimi se aflau la al doilea schimb, cel dintre miezul nopții și orele patru ale dimineții. Alexandru crezu că brațul Îi e strâns ușor doar În vis, dar senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vadă înainte de o plecare oarecare. Lică se sucea pe călcâie. Salută de departe și în grabă pe Rim. Observând că Rim nu se deranjează, Mini uită și ea să-i răspundă la salut, dar Trubadurul se întoarse pe călcii și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe buzele nărăvite. Mini se săltă spre doamna Eliza, care, acum grațioasă de plecare, îi exprima încurcat și peltic sentimente de simpatie. Lina sau Nory trecuseră, desigur, pe acolo cu vreo biografie amicală. Ca să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în mâna stângă o rachetă de badminton, cu suport de lemn. O leagănă în mână, simțindu-i greutatea, apoi, fără a se gândi de două ori îl lovește pe băiat cu ea în cap, până ce acesta cade la pământ. Mai pocnește trupul căzut de câteva ori, cu toată ura pe care a acumulat-o în timp. Abia realizează că în acest timp strigă: la naiba cu tine, la naiba cu tine și privind în jur vede că s-au adunat câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avea ceva în comun cu acei oameni. Ei îi urăsc pe indieni. Îl urăsc și pe el, de asta e sigur. Își amintește racheta de badminton care se ridică, apoi se coboară asupra lui lovindu-l, figura omului care îl pocnește și îl înjură. El nu este ca acei oameni. Nu se gândește la Anglia ca la țara lui natală. Casa lui este aici, dincolo de poarta albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rândul de englezi din spate nu pare impresionat. Englezii în tunicile lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului, care pocnește din degete către un servitor și-și face de lucru nemulțumit, cu gulerul de celuloid al cămășii confecționate la Londra. Vocile care exclamă: încântător! sunt primele pe care le aude Pran când Khwaja-sara îl conduce printr-o ultimă curte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
limita. Chiar dacă maiorul și-a făcut plinul din whisky-ul gazdei sale și chiar dacă gazda este de sânge nobil, chiar dacă este gazdă, la naiba! Privett-Clampe nu poate lăsa așa ceva să continue. — Ticălosule! strigă el, îndreptându-se spre prinț, să-l pocnească, dar atenția îi este distrasă de ce se întâmplă pe ecran. Barcagiul este gol acum, poartă doar chipiul și venind dintr-o parte a camerei de filmat, se apropie de Sylvia cu o erecție mârșavă. Ca un balon dezumflat, Privett-Clampe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum să-l mai facă pe Privett-Clampe să le susțină cererea. Firoz va deveni moștenitor, iar viitorul se va transforma într-o oroare europeană de linii de producție și mutre care rânjesc tâmp. Diwan-ul nu se poate controla și-l pocnește pe Pran peste gură, rupându-i buza. Pran se întinde pe podea în încăperea barocă, urmărind picăturile de sânge care se preling sub capul său. În palat, prietenii fac orice pentru a-l calma pe Firoz. Dom Miguel de Souza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vopsea proaspătă și a excremente de elefant. Sir Wyndham se îndreaptă cu precauție. Zgomotul continuă. Pocnitori. Cineva aruncă pocnitori. Un grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer. Au creat un spațiu între ei, în care fâsâie și pocnesc tot felul de artificii. Cu inima bătându-i foarte puternic încă, sir Wyndham se admonestează că este atât de fricos. Minty își răsucește pălăria în mâini, încercând să-i aranjeze acul cu perlă care o ținea prinsă de păr. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de glume. Își scoate pantoful din picior și țintește (vai, foarte prost!) spre capul diwan-ului care se îndepărta. Pantoful crem cu toc înalt trece razant pe lângă turbanul acestuia, apoi se arcuiește elegant peste verandă și ajunge în grădină unde-l pocnește pe Jean Loup în ceafă. Imediat, reflexele lui de om trăit pe străzi intră în funcțiune (acolo dacă nu ești rapid mori imediat, nu?) și se întoarce brusc să vadă cine l-a lovit. Diwan-ul se rezumă la a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șampanie din ea. Gazda, un crescător de cai Parsi foarte bogat, are un motiv de sărbătoare. Când fata și escorta ei își fac apariția la masă, el îi sărută mâna exuberant, și-i face loc la dreapta sa. Chiar atunci pocnește dopul sticlei de șampanie și, în aplauzele generale, chelnerul urcă pe un scaun și începe să toarne. La mesele din jur, ca niște sori mici ce gravitează în jurul acestui soare special, sunt luminițe mai puțin importante ale lumii sportive din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este Bridgeman. Animalul ăsta este o rușine. N-ai idee unde aș putea găsi o târfă pe aici? Bobby încuviințează prudent. Bridgeman se luminează la față. — Ha! exclamă, de parcă ar fi câștigat cel mai dificil punct într-un joc, apoi pocnește satisfăcut crupa vacii. Du-mă acolo, imediat. Cum ai zis că te cheamă, prietene? Bobby nu apucase să-și spună numele și nu considera că-l va duce undeva pe acest individ din fața lui. Bridgeman nu arăta prea bine. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe localnicii mai mai șovăitori, aceștia își manifestă disprețul pentru ei folosind forța. La început, Jonathan îi roagă, apoi le cere, pentru ca în final să-i implore să-i trateze pe aceștia cu blândețe, dar este ignorat. Când Idris îl pocnește pe unul din localnic peste ceafă în fața soțiilor și copiilor lui, Jonathan înțelege că nu poate continua așa. Poposește în noaptea aceea la umbra unui copac impunător. După ce însoțitorii au adormit, se așează pe scaunul său din lemn cu pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se luptă cu spira ce-n jos îi adună și lumpenul tainic, de glod, e risipa lăsându-i în urmă, din crucea lor bună, ajunși de povară, ca plugul se taie în brazde, cu gândul tulpinilor încă, iar mugurii tainei pocnesc în odaie, pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi s-au urcat pe fântână și-n urmă izvoarele singure mână Noiembrie căzut (tatălui meu) Nu plâng, n-ajung, dar uite, am lăsat fântâna să se nchidă-n loc de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt vișinii în floare sărută-mă sub albul nesfârșit. Iți amintesti? aproape întâmplare prezența ta, a mea... cât ne-am iubit! Ningea cu flori de vișin, ceruit privea tăcută luna zâmbitoare... Iubirea mea sunt vișinii în floare. Primăvara asta Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vișinii în floare. Primăvara asta Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care ascundeam iluzii dorului șoptit. Mă-nfioară gândul (ești aici) și-mi pareprimăvara asta s-a îndrăgostit... păpădii pocnesc, vișini dau în floare. Atenție, cad flori! cad
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care ascundeam iluzii dorului șoptit. Mă-nfioară gândul (ești aici) și-mi pareprimăvara asta s-a îndrăgostit... păpădii pocnesc, vișini dau în floare. Atenție, cad flori! cad flori de tei ca un păcat prin geamul verii care plânge de dorul tău ce-nsingurat de dorul meu nu ți se frânge cad flori de tei și ape reci prin ploaia verii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
minciuna, s-aibe chip de fată mare. iu al meu, de-atâta vară. De-atâta toamnă Iu al meu, e toamnă, darăde s-au gălbejit dovlecii. stau ciorchinii-n vii povară, noaptea-i cântă liliecii. miejii nucilor se coc și pocnesc din coji pe rând, Eu n-am stare și n-am locdoar același vis și același gând, în care colț din buză-ncet îți gust. gura ta, de-acuma are gustul toamnei, iz de must. Iu al meu, e toamnă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
casă de valah Albastră La poartă are-un tei. De-obicei Iubesc jihad de-ayatolah Și-o să mă fur Și-o să m-aduc Doar pentru tine. Tu iar nu vrei ... Ești refractară Ca un pol la echinox De toamnă A pocnit-n coajă-o nucă Tu, cu-n braț pe după gît îmi șoptești: sînt coaptă cât Să las vara să se ducă Ochii-ți pîrguie căprui Sînu-i plin de mere coapte Dulci de zi, ba dulci de noapte Și pe stîngu-s
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Shim la dispoziția voastră. — Ridică-te, te rog. Ies afară în curte. — Sclavii s-au prezentat, doamnă Yehonala? întreabă Shim, aflat tot în genunchi. — Nu încă, îi răspund. — Ar trebui să fie pedepsiți atunci. Este datoria lor. Se ridică și pocnește din degete. Apar doi eunuci vânjoși, fiecare ținând în mână un bici din piele mai lung decât un om. Sunt derutată. Nu știu ce are de gând să facă eunucul-șef Shim. — Cei vinovați, aliniați-vă! ordonă el. Servitorii mei se aliniază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
banii jos, perna la mijloc și ouăle deasupra. Fata stă pe aranjament. Are la dispoziție un minut să facă teancul de bani să ia forma unui evantai. Regula e ca ouăle să nu fie sparte. Cum e asta posibil? Patroana pocnește din degete. Pe o ușă laterală intră două fete. Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]