8,496 matches
-
pe roțile ei dezumflate. Ceea ce mă surprindea cel mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase peste compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
plimb alene pe lângă mașina mea ca și când nu le-ar fi convenit prea mult că o atingeam. După ce plecară, am deblocat portiera șoferului și, cu efort, am deschis-o. M-am strecurat pe scaunul prăfuit de vinilin, înclinat pe spate din pricina podelei îndoite. Coloana de direcție înaintase cu cincisprezece centimetri spre pieptul meu. Mi-am ridicat picioarele tremurânde în mașină și le-am așezat pe manșoanele cauciucate ale pedalelor, care fuseseră împinse afară din compartimentul motorului, așa încât genunchii îmi stăteau lipiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Îmi aminteam când vizitasem Muzeul Imperial al Războiului cu un prieten apropiat, și patosul care împrejmuia segmentul de carlingă a unei aeronave japoneze de luptă Zero din al Doilea Război Mondial. Amalgamul de fire electrice și pânză ruptă întins pe podea exprima toată izolarea războiului. Plexiglasul fumuriu al bolții carlingii conținea un mic fragment din cerul Pacificului, huruitul unei aeronave ce-și încălzea motoarele pe puntea unui portavion cu treizeci de ani în urmă. I-am privit pe cei doi polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Deschise ușa pasagerului. - Urcă, Ballard. Or să stea mai mult decât își închipuie Remington. M-am așezat lângă el pe bancheta din față a Lincolnului. El urmărea, prin obiectivul aparatului, traseul de la noi și până la intrarea în secția accidente. Pe podeaua mașinii stătea, în mizerie, o grămadă de fotografii cu vehicule zdrobite. Ceea ce mă deranja cel mai mult la Vaughan era ciudata poziție a coapselor și a șoldurilor sale, aproape ca și când ar fi încercat să deschidă cu organele genitale tabloul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și cum fac fesele să se strângă. Pe neașteptate, m-am simțit tentat să întind mâna și să-l apuc de penis, să-i îndrum vârful spre cadranele luminoase. Mi-am imaginat piciorul lui puternic apăsând pedala de accelerație până la podea. Picăturile spermei sale ar fi șters intervalele stilizate ale vitezometrului în vreme ce acul lui s-ar fi ridicat odată cu noi pe când goneam de-a lungul asfaltului denivelat. Urma să încep să cunosc felul de-a fi al lui Vaughan din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mare nu e dotat să facă față unui asemenea lucru; nici din punct de vedere psihologic, nici din orice alt punct de vedere. Prinse în piuneze pe pereți și stând întinse pe banchete printre tăvițele emailate erau sute de fotografii. Podeaua din jurul aparatului de mărit era plină de probe, developat și aruncate deoparte odată ce-și scoseseră la iveală imaginile. În vreme ce Vaughan scotocea pe masa principală, întorcând paginile unui album legat în piele, m-am uitat la pozele aruncate la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o expulzare de țesut inutil. Am vizualizat în gând habitaclul mașinii lui Helen, duritatea lui de crom și vinilin, adus la viață de sperma mea, transformat într-un alcov de flori exotice, cu plante târâtoare împletite prin trapa de aerisire, podeaua și scaunele pline de iarbă umedă, luxuriantă. Uitându-mă spre Helen, pe când ea accelera de-a lungul punții descoperite a autostrăzii, m-am întrebat brusc cum aș putea-o răni. M-am gândit s-o duc din nou pe traseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Remington și Gabrielle, care ar fi reînscenat chinurile morții manechinelor și ale motociclistului din fibră de sticlă? În closetul din spatele parcării, Vaughan își expuse intenționat penisul pe jumătate erect stând foarte departe de boxă, scuturând ultimele picături de urină pe podeaua din gresie. Odată plecați de la Laborator, își recăpătă toată agresivitatea, ca și când mașinile în trecere i-ar fi întețit apetitul. Conduse mașina grea de-a lungul drumului de acces la autostradă, menținând barele îndoite de protecție la câțiva metri în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oară de când plecaserăm de la Laboratorul de Cercetări Rutiere, Vaughan folosi frânele. Mașina masivă se clătină și intră într-un derapaj lung pe dreapta care-o purtă în fața unui taxi care era deja înscris în sens. Apăsând pedala de accelerație până la podea, Vaughan viră în fața lui, scrâșnetul cauciucurilor acoperind claxonul puternic al taxiului. Strigă prin geamul deschis la șofer și continuă cu viteză către canionul îngust al drumului nordic de racord. Odată ce se potoli agitația, Vaughan duse mâna îndărăt și ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în coliziune cu ciudata geometrie a interiorului mașinii. De sub volan se ițeau manete neașteptate. Un grup de pedale cromate era atașat de un pivot de oțel prins de coloana de direcție. O prelungire a manetei schimbătorului de viteză fixat pe podea se înălța în lateral, făcând loc unei alte manete, verticale, din metal cromat, turnate sub forma unei palme răsturnate. Conștientă de acești noi parametri, de îmbrățișarea acelei tehnologii ascultătoare, Gabrielle se lăsă pe spate. Ochii ei inteligenți îi urmară mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale pederaștilor bătrâni penetrând cu limba anusurile artificiale ale adolescenților colostomizați. Orice aspect al corpului lui Catherine, în perioada aceea, părea un model al unui altui lucru, extinzând la nesfârșit posibilitățile corpului și ale personalității ei. Când umbla goală pe podeaua băii, împingându-mă în lături cu o privire confuză și nervoasă; când se masturba dimineața în pat lângă mine, cu coapsele depărtate simetric, dezmierdându-și pubisul cu degetele încordate ca și când ar fi rostogolit frenetic o biluță de muci venerici; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
copaci în stradă. Lumina zorilor se reflecta palidă în caroseria prăfuită. Scaunele erau pătate de ulei și murdărie, iar în spate era o pernă soioasă acoperită de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate rânduri tabloul de bord, spărgând mai multe cadrane și bordura superioară a consolei. Peste manetele farurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Futu-te-n morții mă-tii să te fut! Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
32... Ce vine apoi? Iar pagina 17, pentru a treia oară! Ce fel de carte ți-au vândut? Au legat împreună atâtea exemplare din aceeași șaisprezecime, încât nu mai e nici o pagină bună în toată cartea. Dai cu cartea de podea; ai arunca-o pe fereastră, chiar și prin fereastra închisă, printre șipcile obloanelor, ca să macine colile ei incoerente; frazele, cuvintele, modemele, fonemele să țâșnească fără a se mai putea recompune într-un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de Zwida Ozkart“, am avut timp să citesc pe fotografie. - Cine e Zwida Ozkart? - am întrebat, și un pumn m-a izbit în plină față, iar eu m-am aruncat cu pumnii strânși asupra lui Ponko; ne-am rostogolit pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi luat locul și orice alt loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine, m-am desprins de adversarul meu cu un brânci furios și m-am ridicat, sprijinindu-mă pe podea. Străină camera mea, valijoara cu bagajul meu, ferestruica. Mi-era teamă că nu voi mai putea stabili nici o relație cu nimeni și nimic. Voiam să merg s-o caut pe Brigd, dar fără să știu ce voiam să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă, un pustiu de podele și tavane mucegăite. Agitându-și mâinile roșii cu încheieturi lungi, tânărul oprește ascensorul între două etaje. — Dă-mi manuscrisul! Nouă ni l-ai adus, nu celorlalți. Chiar dacă ți-ai închipuit contrariul. Asta e o carte adevărată, chiar dacă autorul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi manuscrisul! Nouă ni l-ai adus, nu celorlalți. Chiar dacă ți-ai închipuit contrariul. Asta e o carte adevărată, chiar dacă autorul ei a scris atâtea cărți false. În consecință, ne revine nouă. Cu o mișcare de judo mă întinde pe podea și apucă manuscrisul. Înțeleg imediat că tânărul fanatic e convins că a pus mâna pe jurnalul crizei spirituale a lui Silas Flannery și nu pe ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să construiesc la mine acasă o cameră complet căptușită cu oglinzi, după proiectul lui Kircher, în interiorul căreia m-aș vedea umblând pe tavan cu capul în jos și zburând în sus din adâncimile podelei. Paginile pe care le scriu ar trebui să comunice și ele o luminozitate rece, de galerie de oglinzi, unde un număr limitat de figuri se răsfrânge, se răstoarnă și se multiplică. Dacă figura mea pornește în toate direcțiile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Fusesem răpit de mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar înfățișarea mea? Pe podeaua de oglindă zace un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu-și face treaba cum trebuie. Mma Ramotswe îl urmă pe un coridor. Prima ușă la care ajunseră era pe jumătate deschisă, iar ea se opri în prag și aruncă o privire înăuntru. Camera, care odinioară fusese un dormitor, avea podeaua acoperită cu ziare, păreau de-a dreptul un covor. În mijlocul pardoselii era un motor cu cilindrii la vedere, iar în jur erau împrăștiate diverse piese care fuseseră scoase din motor. — Ăsta-i un motor deosebit, îi explică domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
foarte bun pentru ten, dar înțelegea că bărbaților le place ceva mai tonifiant. Era o baie deprimantă, dar măcar era curată. Dintre celelalte camere, numai una era locuibilă, sufrageria, care avea în mijloc o masă și un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]