1,635 matches
-
complex al sacrului, al puterilor superioare, divine pe pământ. Penetrația pământului de către cer este înfățișată drept o unire sexuală, căsătorie între cer și pământ, în interiorul religiei și a mitologiei sportive, de tip superman. Cerul este sursa oricărei manifestări, de aici podiumul sportiv și brațele victoriosului sportiv, întinse spre cer. În tradiția biblică, cerul este identificat cu divinitatea, în Apocalipsă cerul este locuința lui Dumnezeu și se crede că există nu număr finit de ceruri, fiecare tărâm fiind suprapus și în imaginarul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
înmâna drept trofeu, o cunună de lauri cu valoare simbolică, prin premiul vizibil, prin cromatică și gest, prin vestimentația sportivului și a publicului în spațiul stadionului sau în afara acestuia, astăzi se marchează tot social și simbolic, succesul competiției (coroana, cupele, podiumul, steagul, muzica, imnul, aplauzele, uralele), dar și insuccesul unui sportiv (poziția corpului, plecarea), alături ivindu-se nu doar gloria succesului, ci și gloria unei politici economice, de schimb al informației utilitare, prin reclamă. Această forță fizică ar putea fi astăzi
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
nu-i mai amenință cu ..., astăzi fotoliile sunt mai moi ca niciodată, iar medaliile sunt făcute din cel mai nobil metal, așa că nu e cazul să asudăm, să fim bănuitori... Limbile de șarpe ale visului plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd să se scurgă-n pămînt voma celestă, aici femeile noastre Își
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Un anotimp În infern ― nu este un corpus poetic detaliat, ci un poem cap- coadă, secvenționat strategic, În care se Încearcă, printre altele, și trasarea unei dimensiuni ludice a fatalității: «Limbile de șarpe ale visului / plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. / Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, / tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, / tocmai acum.» sau: «Veniți să dansăm pe scara lui Iacob!,/grădinile-s deschise, / asemeni unor bobine de inducție/ Între polii cărora putem avea o naștere/sau o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Peste ani de zile, visul lui Dorinel s-a împlinit. Dar el n-a uitat niciodată învățăturile bunicului și pe copilul infirm căruia i-a făgăduit că va juca și pentru el. Și într-adevăr, la Campionatul de Juniori, pe podium, aducându-i pe cei doi lângă el, le-a mulțumit și a spus mulțimii: Sunt campion pentru că „Bunicul meu m-a încurajat să visez să devin campion! Poate că a fost și visul lui... Iată, eu sunt împlinirea visului lui
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
fotbalist, iar pentru asta trebuie să mă antrenez în fiecare zi. - Ehei! Visezi mult, dar așa și trebuie: să visezi și să lupți pentru împlinirea viselor. Sunt mândru de tine! - Mulțumesc, bunicule! Când voi deveni campion, te voi chema pe podium și voi spune: ,,Bunicul meu m-a încurajat să visez să devin campion! Poate că a fost și visul lui... Iată, eu sunt împlinirea visului său. Mulțumesc, bunicule!” - Dragul meu nepoțel, aș vrea să devii de două ori campion... - Cum
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Dorinel și-a urmat visul și a ajuns campion cu echipa de juniori, iar el a fost desemnat cel mai bun jucător al anului. În clipa aceea de triumf, s-a făcut liniște deplină, fiindcă Dorinel l-a adus pe podium pe Ionuț în căruciorul lui, ajutat de bunic. L-a luat luat pe bunic lângă el de o parte și pe Ionuț de cealaltă parte. Cu emoție în glas a spus: - Sunt campion pentru că ,,Bunicul meu m-a încurajat să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
oară cu un don Juan care pe deasupra poate o mai și Înșela. Dar, ce-i drept, erau acolo și multe femei care și-ar fi dorit ca Juan Lucas să fie bărbatul lor; Susan privea de jur Împrejur și vedea podiumul de Împărțire a premiilor plin de mame Îmbrăcate elegant și de tați care sufereau din pricina căldurilor din luna decembrie; se simțea ușurată că Juan Lucas nu era alături de ea: ea n-ar fi putut iubi niciodată un bărbat care știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Agnes care-și frămînta șiragul de mătănii și era un pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri Întinzînd brațul, Îi spuse să se Întoarcă cu fața spre public și-l țintui pe podium cîteva clipe ca să vadă cu toții că nu era numai premiant, ci și pianist. Apoi Îl conduse pînă la pian și-i făcu semn cînd să Înceapă. Dar Julius nu era În stare să miște degetele: se uita țintă la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună Piratul, dar el Dumnezeu știe dacă a auzit, fiindcă bunica lui Îi spusese mai de mult că bani de la pungași de scoți, nu te numeri printre hoți și tocmai așa se petrecuse. GÎfîind, Roșcova Își ocupase locul de pe podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
transportă pianul spre interiorul palatului și coborî În fugă să vadă dacă era cu adevărat la fel cu cel la care cînta măicuța Mary Agnes. De Îndată ce-l lăsară jos În colțul pe care urma să-l ocupe orhestra, pe un podium, Își aduse un scaun și se așeză să cînte unul din exercițiile care niciodată nu-i ieșiseră cum trebuie la Academia lui Frau Proserpina. Acum Îi ieșea perfect și chiar Îndrăzni să-i adauge puțin sentiment spre final, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă, Karin fu nevoită s-o reducă la tăcere. Doar Mark gusta pregătirile. —Vedeta echipei gazdă se îndreaptă spre a patra bază, într-o situație decisivă. Mulțimea freamătă. Cu toții așteaptă pasa lungă. Dar când doctorul Weber păși în sfârșit pe podium, în fața publicului modest al Book TV, Mark strigă: — Ce dracu’ se întâmplă? Asta ar trebui să fie o glumă? Amândouă femeile încercară să-l liniștească. Mark se ridică în picioare, un stâlp al dreptății. — Ce fel de bășină mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le trâmbițeze acum. Până-și va ține discursul, toată asistența le va fi auzit deja. Unul dintre organizatorii conferinței, un „psihoterapeut holist“ din Washington, îi făcu o prezentare atât de luminoasă, încât părea batjocoritoare. Abia când Weber se urcă pe podium, într-un moment când Sydney insista că era ora 8.00 p.m., își dădu seama că toată chestia cu invitația ar fi putut fi o capcană. Privi spre marea pestriță a fețelor zâmbitoare, curioase, ale unei specii care vâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la Barbara, care-și ridică o palmă într-un gest de salut mascat. Pericol, spunea salutul acela fulgerător. Sunt oameni peste tot. Dezbaterea începu. Primarul se adresă consiliului și stabili procedurile. O purtătoare de cuvânt din partea grupului întreprinzătorilor urcă pe podium, făcu întuneric în sală și aprinse un proiector LCD. Pe ecranul din spatele meselor consiliului apăru un slide de titlu, omniprezentul template Nature. Cu font Mistral, titlul spunea: Noi călători pe bătrânul nostru râu. Karin se răsuci spre Daniel, nevenindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ciuntită la Mark Schluter, lumea se umpluse de Dickens și Dostoievski. Anarhistul febril, Bloitov, stătea întins de-a curmezișul pe trei scaune, pe rândul din spate. Pedanta și hipersensibila domnișoară Nurfraddle, așezată pe locul din mijloc, la două rânduri de podium, își făcea de lucru cu manualele ei perfect aranjate. Din centrul sălii, un bărbat subțire, cu păr negru și lucios, slav sau grec, îi aruncă lui Weber o privire urâtă când văzu că prelegerea nu începuse la fix. Exista ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total - ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de podium. Se simțea anemic și ripostă iar cu analiză structurală, iar cu anatomie funcțională. Se pierdu în lobi și leziuni. Bipul scurt al ceasului îl anunță că era momentul să încheie. — Deci avem poveștile a două deficite foarte diferite, a doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în prezența unor specialiști de mare clasă care îți vor hotăra soarta în nu prea multe minute. Aproape fără să facă o pauză, Patru adăugă pe un ton poruncitor celor ce-i erau, în mod evident, subalterni: - Duceți-l la podium! Această parte a cuvântării avea prea puțină, sau de loc, legătură cu realitatea - după părerea lui Gosseyn. Cum era condus, se mișca fără a opune rezistență, pe podeaua eu desene complicate a acelei camere de "lectură" complet, dar complet goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
puțină, sau de loc, legătură cu realitatea - după părerea lui Gosseyn. Cum era condus, se mișca fără a opune rezistență, pe podeaua eu desene complicate a acelei camere de "lectură" complet, dar complet goală; nu se vedea nici un fel de podium. Numai că, atunci când el și gărzile lui se aflau pe la jumătatea distanței față de peretele din fund al camerei, spre care se îndreptau acum, podeaua începu să se miște sub picioarele lor. Se ridica. Se depărtă cam cu două picioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
camerei, spre care se îndreptau acum, podeaua începu să se miște sub picioarele lor. Se ridica. Se depărtă cam cu două picioare de podea. Tot atunci, pe porțiunea care se ridicase începură o serie de alte mișcări. Porțiuni din podeaua "podiumului" se desfăceau ca niște capace de carton. Pe neașteptate, apăru o masă, cu scaune în spatele ei. Scaunele erau așezate cu fața pe lungimea camerei. Câteva porțiuni mai mici dintre platformă și podea dădură la iveală o serie de trepte joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
prin cele șase uși. Păreau să știe unde trebuie să stea fiecare. Și, într-adevăr, într-un minut, erau deja așezați. Și se holbau la el. ...Să te afli într-o sală de lectură, șezând la o masă pe un podium, în fața unui public: era un lucru cât se poate de obișnuit pe Pământ pentru profesori și oratori în general. Fu nevoie de un efort mintal conștient din partea lui Gosseyn pentru a alunga aceste asociații automate din memoria sa. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
afirmația că nu știți unde vă aflați. Dar întrebarea e: în relație cu ce? De unde sunteți? Și cine sunteți? Făcu o pauză. Cât vorbise, se răsucise pentru a sta cu fata la solidul său vecin, presupunând că. din moment ce amândoi se aflau pe podium, orice întrebare sau răspuns va circula între el și Vocea Patru. Urmă iar o pauză. O pereche de ochi galbeni portocalii priveau fix într-ai săi - de culoare nedefinită; decât dacă ochii tuturor Gosseyn-ilor erau la fel, caz în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un pericol mai mare, oricum. Adevărul era, că acolo, în camera de lectură, în momentul în care Patru l-a apucat de braț, Gosseyn a știut că nu trebuia să întârzie nici o clipă. Așa că, atunci când fusese împins pe ușa de lângă podium, o rupse la fugă de bună voie. Scurta trecere în revistă a acestor momente fu întreruptă. - Aduceți-l aici în fața mea! porunci vocea pițigăiată. Îi arăt eu lui! De data aceasta, abia mergeau. Dar creierul lui Gosseyn mai remarcă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o adevărată civilizație! Nu-ți face griji, fiule, și alții doresc asta. Nu e țară în lume în care să nu existe oameni care să se străduie și să caute. Nu te lăsa prostit de politicieni. Nu cei gălăgioși de pe podiumuri, ci truditorii neștiuți vor schimba lumea. Iar dacă niște clici blestemate or să pornească războiul atomic, umanitatea o să supraviețuiască peste zece sau douăzeci de ani. Poate c-or să ne trebuiască secole să eliminăm efectele radiațiilor, dar oamenii obișnuiți or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de va fi sănătate, să mai pot realiza ceva în timp rezonabil fără să cobor ștacheta. În „Magazin istoric” pe septembrie curent am găsit confirmarea că fetele care mi-au luat în august interviul ca veteran s-au urcat pe podiumul de premiere de la Cotroceni. Mă bucur sincer de reușita lor și cred că unele relatări ale mele și despre mine au dus la succesul lor meritat. Luni, 13 septembrie 2010. Ziua Pompierilor români, reamintindu-ne de confruntarea eroică dintre Compania
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o serioasă problemă de viață, îmi va scrie și mă va vizita - mai ales că mă interesa rezultatul concursului din care și ea făcea parte. Am avut marea surpriză să aflu prin revista „Magazin istoric” că s-au aflat pe podium la premierea ce a avut loc la Cotroceni. Faptul că-mi scria din Iași m-a făcut să cred că era la pregătirea și la concursul de admitere la facultate și de a cărui reușită nu m-am îndoit, cunoscându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]