2,275 matches
-
PMLA 70 (1955), 1160-1184. Fries, Charles C., The Structure of English, New York 1952. Füger, Wilhelm, "Das Nichtwissen des Erzählers in Fieldings Joseph Andrews", Poetica 10 (1978), 188-216. Füger, W., "Zur Tiefenstruktur des Narrativen. Prolegomena zu einer generativen `Grammatik´ des Erzählens", Poetica 5 (1972), 268-292. Funke, Otto, "Zur ‚Erlebten Rede' bei Galsworthy", Englische Studien 64 (1929), 450-474. Genette, Gérard, Narrative Discourse (Figures III), trad. Jane E. Lewis, Ithaca, N.Y., 1980. Goldknopf, David, The Life of the Novel, Chicago 1972. Gombrich, E.
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Die Struktur wissenschaftlicher Revolutionen, Frankfurt/M. 1967. Kunz, Josef, Die deutsche Novelle im 20. Jahrhundert, Berlin 1977. Kunze, Christoph, Die Erzählperspektive in den Romanen Alain Robbe-Grillets, Disertație Regensburg 1975. Lachmann, Renate, "Die ,Verfremdung' und das ,Neue Sehen' bei Viktor Sklovskij", Poetica 3 (1970), 226-249. Lämmert, Eberhard, Bauformen des Erzählens, Stuttgart 1955. Lämmert, E. (ed.), Romantheorie: Dokumentation ihrer Geschichte in Deutschland seit 1880, Köln 1975. Lamb, Charles și Mary, Tales from Shakespeare, ed. A. Hämel - Würzburg, Viena 1926. Langer, Susanne, Feeling and
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
European novel, Manchester 1977. Pascal, R., "Tense and Novel", Modern Language Review 57 (1962), 1-11. Peper, Jürgen, ,,Über transzendentale Strukturen im Erzählen", Sprache im technischen Zeitalter 34 (1970), 136-157. Petersen, Jürgen H., "Kategorien des Erzählens. Zur systematischen Deskription epischer Texte", Poetica 9 (1977), 167-195. Petsch, Robert, Wesen und Formen der Erzählkunst, Halle/Saale 1934. Pike, Kenneth L., Language in Relation to a Unified Theory of the Structure of Human Behavior, Glendale 1954. Pinion, F.B., A Jane Austen Companion, Londra 1973. Pouillon
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Point de vue ou perspective narrative", Poétique 1 (1970), 476-497. Saussure, Ferdinand de, Grundlagen der allgemeinen Sprachwissenschaft, (1916), Berlin 21967. Schanze, Helmut, Medienkunde für Literaturwissenschaftler, München 1974. Scheerer, Thomas M. și Markus Winkler, "Zum Versuch einer Erzählgrammatik bei Claude Bremond", Poetica 8 (1976), 1-24. Schmid, Wolf, "Zur Erzähltechnik und Bewußtseinsdarstellung in Dostoevskijs , Večnij muž'", Welt der Slaven 13 (1968), 294-306. Schober, Wolfgang Heinz, Erzähltechniken in Romanen. Eine Untersuchung erzähltechnischer Probleme in zeitgenössischen deutschen Romanen, Wiesbaden 1975. Scholes, Robert, Structuralism in Literature
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în Theory of Literature (1949, 226 și 336), Harmondsworth, 1970, 218 ș.u. Referiri la lucrări mai recente legate de opozițiile fable-sujet respectiv histoire-discours se găsesc în Wilhelm Füger, "Zur Tiefenstruktur des Narrativen. Prolegomena zu einer generativen `Grammatik´ des Erzählens", Poetica 5 (1972), 268-292 și în Scheerer, Thomas M. und Markus Winkler, "Zum Versuch einer Erzählgrammatik bei Claude Bremond", Poetica 8 (1976), 1-24, mai ales 11 ș.u. Vezi și Emile Benveniste, Problèmes de linguistique générale, Paris, 1966, mai ales 250
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de opozițiile fable-sujet respectiv histoire-discours se găsesc în Wilhelm Füger, "Zur Tiefenstruktur des Narrativen. Prolegomena zu einer generativen `Grammatik´ des Erzählens", Poetica 5 (1972), 268-292 și în Scheerer, Thomas M. und Markus Winkler, "Zum Versuch einer Erzählgrammatik bei Claude Bremond", Poetica 8 (1976), 1-24, mai ales 11 ș.u. Vezi și Emile Benveniste, Problèmes de linguistique générale, Paris, 1966, mai ales 250 ș.u.; Tz. Todorov, "Les Catégories du récit littéraire", Communications 8 (1966), 126 ș.u.; Lubomír Doležel, "Toward a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de secol după apariția lucrării!) nu au putut fi tratate aici în mod detaliat. Unele dintre obiecțiile aduse în cadrul acestora, totuși, au fost anticipate în lucrarea mea Teoria... Vezi Jürgen H. Petersen, "Kategorien des Erzählens. Zur systematischen Deskription epischer Texte", Poetica 9 (1977), 167-195, A. Staffhorst, Die Subjekt-Objekt-Struktur. Ein Beitrag zur Erzähltheorie, Stuttgart 1979, mai ales 17-22. 123 Unele dintre considerațiile incluse aici au fost schițate acum cîțiva ani, însă au fost publicate abia recent, în articolul "Zur Konstituierung der typischen
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Reflexion, transparente Poetologie (1970), Stuttgart 21972. 137 Ibid., 243. 138 Ibid., 247. 139 Ibid., 244. 140 Vezi și F.K. Stanzel, "Zur Konstituierung der typischen Erzählsituationen", 574-575. 141 Wilhelm Füger, "Zur Tiefenstruktur des Narrativen. Prolegomena zu einer generativen "Grammatik" des Erzählens", Poetica 5 (1972), 268-292. 142 S. Chatman, "The Structure of Narrative Transmission", 213-257. 143 John Austin, How to Do Things with Words (1955), New York 1962. 144 S. Chatman, "The Structure...", 233. 145 Ibid., 229 146 Ibid., 238-239. 147 Ibid., 235. 148
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Directions in Literary Classification, Ithaca și Londra, 1972, mai ales 55 ș.u., 155-156 și 187 ș.u. 171 Acest lucru nu înseamnă, desigur, că dialogul nu poate fi integrat în contextul narativ. Vezi Michał Głowiński, "Der Dialog im Roman", Poetica, 6 (1974), 1-16. La urma urmei, Doležel definește textul narativ ca o înșiruire de segmente ale "discursului naratorului" și ale "discursului personajelor". Vezi Doležel, Narrative Modes in Czech Literature, 4. O asemenea definiție atrage atenția asupra faptului că multe dintre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ș.u. 254 Max Frisch, Montauk, rom. în Montauk. Omul apare în Holocen. Barbă-Albastră, trad. de Ondine-Cristina Dascălița, Polirom, 2004, 129-130. 255 Vezi V. Șklovski, Theorie der Prosa, și Renate Lachmann, "Die "Verfremdung" und das "Neue Sehen" bei Viktor Šklovskij", Poetica 3 (1970), 226-249. 256 Max Frisch, Montauk, rom. în Montauk. Omul apare în Holocen. Barbă-Albastră, trad. de Ondine-Cristina Dascălița, Polirom, 2004, 116. 257 Ibid., 84-85. 258 Ibid., 109. 259 Ibid. 260 Samuel Beckett, Molloy. Malone Dies. The Unnamable, Londra, 1959
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Wehle despre acest aspect al noului roman francez, în lucrarea sa Französischer Roman der Gegenwart. Erzählstruktur und Wirklichkeit im Nouveau Roman, Berlin, 1972, mai ales 102 ș.u. 298 Vezi Wilhelm Füger, " Das Nichtwissen des Erzählers in Fieldings Joseph Andrews", Poetica 10 (1978), 188-216. 299 K. Hamburger, Logik, 73. 300 Dorrit Cohn, Transparent Minds. Narrative Modes for Presenting Consciousness in Fiction, Princeton, 1978. 301 Dacă lucrarea lui Cohn ar fi fost accesibilă în momentul în care am scris ediția originală în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Philodemos din Gadara este și autorul unor epigrame care ne informează asupra naturii acestui epicurism în carne și oase. Exercițiul poetic versificat are constrângerile sale, desigur, iar unii își imaginează numărul de picioare metrice ca fiind mai constrângător decât ideea. Poetica filosofului dovedește însă că fondul și forma trebuie să se echilibreze. Nici vorbă ca unul dintre cele două elemente să fie pus în evidență în detrimentul celuilalt. Dacă sirianul acționează în consecință, poemele lui pot aduce informații și mărturii de bună
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se plimbă degetele cititorului. Crimă exemplară, În care victima se otrăvește singură, exact În măsura În care, insistând să sfideze interdicția decretată de Jorge, continuă să citească. De ce să Îi execuți Însă În mod sistematic pe cei interesați de al doilea volum din Poetica lui Aristotel? Interogat de Guglielmo, Jorge confirmă ceea ce presimțise călugărul-anchetator. Crimele au fost comise pentru a-i Împiedica pe călugări să afle conținutul cărții. Căci aceasta se ocupă de râs, pe care nu-l condamnă din moment ce Îl consacră ca obiect
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe care o dezvoltă Gilbert urmărește să se opună unei afirmații a lui Ernest, conform căreia, În cele mai strălucite perioade ale artei, ca acea a Greciei antice, nu exista critică de artă. Negând această părere, Gilbert citează exemple ca Poetica lui Aristotel pentru a stabili că opera de artă era de nedespărțit, la greci, de reflecția generală asupra artei și că acei creatori aveau și rolul de critici. Această afirmație servește drept introducere unei expuneri În care Gilbert arată cum
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Montale, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba, Paul Celan. Eseuri de Paolo Biffis, Charles Sangevin, Robert Regnier sunt reproduse în italiană, respectiv în franceză. Dragoș Vrâncenu publică în italiană Considerazioni su Carlo Bo, iar Alfred Margul Sperber, în germană, reflecții despre Ars poetica. Alți colaboratori: Alexandru Vona, Despina Levent, T. Ștefănescu-Priboi, Ruxandra Oteteleșanu, Margareta Dorian. I.H.
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
filolog și scriitor bisericesc. Este fiul Anei (n. Munteanu) și al lui Gheorghe Maior, protopop, nepot al unor preoți și „nobili de Diciosânmărtin”. Învață la gimnaziile din Târgu Mureș și Blaj (1769-1774), însușindu-și limbile latină și maghiară, retorica și poetica. Remarcat, M. este călugărit și trimis, împreună cu profesorul său, Gheorghe Șincai, la Colegiul De Propaganda Fide din Roma (1774), pentru a studia filosofia și teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va audia și cursuri de drept
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
și personaje jucate „pe viu”, credibile din punct de vedere caracterologic și psihologic (Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Tata, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Cumplit). Cultul vieții autentice are ca pandant cultul valorilor clasice, al tradiției. Materializat în poetica baladescă a lui M., acest cult a determinat numeroase luări de atitudine polemice împotriva postmoderniștilor. Tradiția - Mihai Eminescu („zeul poeziei noastre, poate chiar Dumnezeul ei”), Ion Creangă („sublimul povestitor”), cărora le-a dedicat plachete aparte (Măria sa, Poetul, Năzdrăvanul Creangă, „Moșul
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
română și ortodoxia, Spinozism sau iubire geometrizată ș.a.), P.P. Negulescu (Partidele politice), N.N. Matheescu (Criza socialismului românesc), I. Brucăr (Problema evreiască astăzi), Mihai Ralea (Lupta de clasă), Virgil Bărbat ș.a. Sunt de menționat în chip special articolele lui Ion Barbu Poetica domnului Arghezi (205/1927) și Evoluția poeziei lirice după E. Lovinescu (206/1927). Revista găzduiește anchete și dezbateri pe diverse teme: Naționalism sau umanitarism? (7/1919), Libertățile noastre publice (68/ 1921). Numărul din urmă, tipărit cu roșu și subintitulat „De
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
emisiunile pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze. Din 1975 este cercetător științific al secției de filosofie la Centre National de la Recherche Scientifique. Este perioada când îl captivează, alături de filosofie, teologia (de la Karl Barth și Hans Urs von Balthasar până la teologii Răsăritului), poetica și chiar poietica. Paralel, este colaborator la Biroul de corespondență din Paris al postului de radio Europa Liberă. Printre emisiunile cele mai prizate ale comentatorului, alături de cronici la cărți de poezie și de critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
în orizonturi de referință ample. Făcând înserieri inedite, depistând afinități contrastive, sugerând simetrii, I. identifică lumile poetice, proiectându-le după aceea în spațiul literar autohton și în cel european. Familiar cu poezia, el nu este mai puțin la curent cu poeticile. Cronicile dedicate eseiștilor și criticilor trădează totdeauna pe comentatorul informat, cu apetit teoretic și mai ales sensibil la epicitatea ideilor. Privită din unghi strict tehnic, secțiunea de critică a criticii are detentă speculativă și e concepută cu antren demonstrativ. Comentariile
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
călugărul Naum (poate Râmniceanu), apoi, din 1814, la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Aici, prin dascălul grec Constantin Vardalah, H.-R. capătă primele noțiuni de filosofie iluministă și cunoaște scrierile lui Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Condillac, Destutt de Tracy. Retorica și poetica le învață după Boileau, La Harpe, Marmontel, Hugh Blair. Din școala grecească i-a rămas și numele Eliad sau Eliade (după prenumele grecizat al tatălui), cu care a semnat multă vreme. În 1818 se mută la școala românească de la „Sf.
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu al lui Gérard Genette, un nou tip de lectură critică și de interpretare textuală. Avându-și rădăcinile în poetica polimorfă a barocului, palimpsestul critic - crede I. - este acea strategie interpretativă care vede textul ca pe o succesiune de straturi semantice care își induc reciproc semnificații în cadrul unei circularități de tip hermeneutic. Coborârea în transparența straturilor palimpsestului este un vertij
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
de la nueva narrativa hispanoamericana (1999), editat în capitala ecuadoriană, reia și aprofundează teme și motive prezentate anterior în Formă și deschidere, completate cu cercetările mai recente ale lui I. asupra romanului fantastic sud-american, vizând cu precădere problemele legate de estetica, poetica și mitologia pe care această nouă structură literară se bizuie în construirea unui univers coerent, competitiv cu cel al lumii reale. Tot literaturii sud-americane îi este dedicat și studiul Literatura hispano-americană. Tablou sinoptic, tipărit la Atena în 1999 (în limba
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
al asociației Folklore Fellows International (Helsinki). Este doctor abilitat în filologie (1976). G. a cercetat cântecele epice eroice românești, a delimitat baladele, cântecele istorice, eposul eroic ca specii aparte, a studiat istoria folcloristicii din România, Basarabia, Transnistria, textologia „complexă” și poetica istorică a folclorului epic, relațiile interetnice și interferențele în folclor, în monografia Vostocinoromanskii gheroiceskii epos (1967), urmată de Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi (1975), Ustnaia epiceskaia tradiția vo vremeni (1989) ș.a. A luat în dezbatere poetica comparată a creațiilor epice
GAŢAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]