3,697 matches
-
banii! A fost rândul domnului Arsu și al prietenilor săi să plătească, după care „domnul” Dode s-a adresat altui băiat: - Câți ai în cutie, mă? - O mie patru sute șaizeci! - Îi numărăm, domnilor? - Nuu! Să-i pună jos, lângă borcan. Poftim banii! Și operațiunea a decurs în liniște deplină până la ultimul băiat cu fluturi. După ce am primit bănuții, am spus respectuos “bună seara!” și am plecat. M-am uitat la fețele lor. Erau negre-catran, cu fălcile încleștate. Nu au scos niciun
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
ne-a șoptit calm: - Sper că sunteți mulțumiți. Cred că nu mai este cazul să mă obosiți și altă dată. Cum bâzâielile nu mai conteneau, dumnealui ne-a mai spus: - Dacă vreo unul dintre voi este nemulțumit, îl rog să poftească să-i mai dau. După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi mai doresc. Poftiți! Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
a mai spus: - Dacă vreo unul dintre voi este nemulțumit, îl rog să poftească să-i mai dau. După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi mai doresc. Poftiți! Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
voi este nemulțumit, îl rog să poftească să-i mai dau. După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi mai doresc. Poftiți! Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi mai doresc. Poftiți! Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
patriotică? Dar, mă rog, nu este treaba mea să știu și nu asta m-a interesat pe mine atunci. Cert este faptul că într-o bună dimineață, domnul Arsu a intrat în clasa noastră cu o tânără și frumoasă doamnă: - Poftiți, poftiți, coană preoteasă! a invitat-o dumnealui galant, cum îi era felul. De talie mijlocie, zveltă, grațioasă, cu taior și fustă roz-bombon, cu aplicații albe de broderie și cu eșarfă roz, “coana preoteasă” era primăvara personificată în acele zile de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Dar, mă rog, nu este treaba mea să știu și nu asta m-a interesat pe mine atunci. Cert este faptul că într-o bună dimineață, domnul Arsu a intrat în clasa noastră cu o tânără și frumoasă doamnă: - Poftiți, poftiți, coană preoteasă! a invitat-o dumnealui galant, cum îi era felul. De talie mijlocie, zveltă, grațioasă, cu taior și fustă roz-bombon, cu aplicații albe de broderie și cu eșarfă roz, “coana preoteasă” era primăvara personificată în acele zile de început
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în care îmi înfigeam năsucul ca să deslușesc umbrele colindătorilor. Mi se părea că vin din altă lume acele voci misterioase, că dincolo de fereastră este lumea basmelor spuse de mămica. Iar când tata îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata în întunericul patului, mă înveleam cu un țol până peste cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu, o flanelă și o geacă. Ce mi-a mai sărutat mâna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo (zâmbește mulțumită). Îi dădusem niște pantaloni de la taică-meu, o flanelă și o geacă. Ce mi-a mai sărutat mâna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit pe cel mai bărbat, s-au întors resemnați la Busuioace, plângându-și nenorocul că natura a fost vitregă cu ei. --Ce faceți, idioților, aici? A urlat nervos Buhăianu. Unde-i sirena cu trandafir și cu Zamfirescu? De ce nu i-ați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit pe cel mai bărbat, s-au întors resemnați la Busuioace, plângându-și nenorocul că natura a fost vitregă cu ei.--Ce faceți, idioților, aici? A urlat nervos Buhăianu. Unde-i sirena cu trandafir și cu Zamfirescu? De ce nu i-ați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de ocupați, rareori se întâlnea cu ei. Deocamdată ea era mulțumită cu banii ce ii primea săptămânal. Într-una din zile, doctorul Moga sosi devreme acasă. Carmen tocmai terminase oră cu micuța Cristina. Criști o salută amabil și apoi o pofti să bea împreună o cafea. O ruga pe menajeră să aducă două cești de cafea. Rușinata, Carmen, nici nu îndrăznea să-l privească în ochi, gândindu-se că el a fost cel care i-a făcut întreruperea de sarcină. Așadar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
singur e bun! Noi trebuie, așa cum știm, / De al lor suflet să grijim. De-aceea, eu m-am pregătit / Cum am putut și am gătit Un praznic, după-a mea putere / Și-acum te rog să-mi faci plăcere, Ca să poftești și dumneata, / Să mai vorbim, să pot uita, Să îmi aduci o mângâiere!” / „Da vin cumătră, cu plăcere! Deși mai bucuros eram, / Dacă la nuntă eu veneam!” „Te cred cumetre, da’ apoi, / Nu e așa precum vrem noi, Ci după cum
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
oameni liberi, puternici. Eu eram o intrusă, o venetică, un vierme ce mai trăia doar din mila lor. - Stai acolo, mi‑a spus cu glas ridicat și m‑a împins ușor pe locul din spate al mașinii. Nu m‑a poftit să iau loc în față și nu mi‑a adresat nici măcar un salut de politețe. Drumul mi s‑a părut nesfârșit și mă simțeam stingheră și neliniștită. Ajunsă la comună, atent supravegheată de secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
mersul lucrurilor în lume de șapte ori mai mult decât un învățător de țară! Decât Magistratul! Decât Preotul, care se crede unsul lui Dumnezeu! Un vânzător de ziare dintr-o mare metropolă este mai informat decât toți gazetarii Stațiunii! GLASUL, poftim titlu! Singura publicație din urbe! Glasul cui? Al Magistratului? Al Consiliului - un cor! -, al Primăriei, al cetățeanului obișnuit, care, de fapt, e mut? Un jurnal pe care nu-l citește nimeni și care doar toacă banii publici! Șapte ziariști pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Durante, după cum susțineau Socrate și Platon? Dante Își plimbă privirea peste ei. — Crima e o faptă rea, Însă nu e străină de virtuțile sufletului. Ne urmărește de la prima obrăznicie omenească, din Eden. Și de la prima omucidere, atunci când Cain și-a poftit fratele pe pășune. Se opri o clipă, pentru a cântări efectul afirmațiilor sale. — Dar mă gândesc și că nu există mecanism al minții pe care rațiunea și virtutea să nu Îl poată descifra. Pentru că cel care ucide lasă pe trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își luă capul În mâini. Încerca să pregătească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de fiecare dată, dar de care nu eram În stare să mă țin mai mult de o zi-două. M-am așezat singur la o masă. Eram puțini În sală - lucru Întru totul explicabil: programul non-stop permitea fiecăruia să vină când poftea să vină și să Întârzie aici după dorință. Mai e cazul să spun că discuția cu Roger Howard Îmi stătea pe creieri? M-am trezit Întrebându-mă tulburat și bezmetic dacă vecinii mei de masă aveau habar de povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
degrabă neîndemânatici și inocenți În materie de organizare paramilitară, să spunem, care pot să părăsească locul pentru intervale de timp mai mari ori mai mici, după nevoi. După ce vei depune jurământul și tu, te vei putea plimba În voie oriunde poftești. - Jurământul? - Da, rămășița unui ritual de fidelitate cu conținut și valoare mai mult simbolică, moștenit probabil din vremuri romantice, când jurământul mai Însemna ceva. Pentru niște savanți, e o chestie cam puerilă și cam ridicolă, trimițând cu gândul la organizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stabilei-o statul, academia, regele, cineva... de exemplu, o firmă gigantică... ea nu poate fi lăsată moștenire... cât timp trăiește președintele, bossul dispune cum dorește de Întreg profitul... poate să achiziționeze iahturi, elicoptere, să cumpere insule, să cheltuiască atât cât poftește, e dreptul lui, dar când a murit, gata, aleluia, firma nu-i revine unui membru al familiei și nici cuiva desemnat de „fostul”, conducerea ei este scoasă la licitație... pot participa, desigur, și fiul sau fiica, si nepotul „fostului”, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
afla ceea ce căuta. Ceea ce căutam, mai exact, eram și eu acolo, dar Îi Îndeplineam numai sugestiile și indicațiile, fără să risc inițiative personale ori să mă aventurez În a propune soluții. O lăsam pe ea să fie cât de deșteaptă poftește. Chestia era: avea un plan? Gândise o strategie de căutare sau se Încredințase sfântului noroc? Dacă ar fi bănuit ce-mi trecea prin minte, ar fi fost, probabil, vexată profund: asta era, deci, părerea mea despre ea!? Bineînțeles că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cartele potrivite, dar dacă admitem că așa ceva ar fi fost posibil, plonjam Într-o fundătură fără granițe: Însemna că oricare, dar absolut oricare locatar al Centrului putea să facă rost de o cartelă și să pătrundă, oricând, În orice cameră poftea - chestie greu de admis, fie și ca posibilitate strict teoretică. Mă aflam pe o cale greșită, era evident. A porni de la persoane prezumate ca vinovate, putea fi o metodă, dar, În chip limpede, nu era o soluție. Chestiunea trebuia abordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sfântă indignare. Ești sigur că În camera ta n-au pătruns decât cei pe care mi i-ai enumerat? Adică, eu, Roger, Zoran... - Absolut sigur. Bineînțeles, În afară de cazul că există cineva care dispune de mijloacele necesare pentru a intra când poftește sau când are de efectuat mica inspecție periodică de rutină. Big Brother nu doarme, Big Brother veghează... - În două situații nu mai ești tu Însuți: când vrei să fii ironic și când te-apucă din senin nevricalele. Iar dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul înclinându-se. Noi înșine prețuim șederea. Zăbava, când vine dinăuntru, vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene, ubi sum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]