3,781 matches
-
anul 178411. S-a lăsat, astfel, câmp liber de acțiune celei mai active puteri în Europa Orientala, si anume Rusia. 10 M.S. Anderson, op. cît., p. 209. 11 Cf., ibidem; după cum se știe, evoluției crizei sistemului politico-instituțional al Republicii Nobiliare Polone i-a fost consacrată o bibliografie imensă; din punctul de vedere al tematicii acestei monografii aș reține, îndeosebi, cateva, si anume: Klaus Zernack, Negative Polenpolitik als grundlage deutsch-russischer Diplomație în der Mächtepolitik des 18. Jahrhunderts, în vol. "Rußland und Deutschland
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea și care a constituit, de altfel, și parte a problemei orientale, a fost problemă poloneză. Izbucnirea revoluției franceze a coincis, cum se știe, cu încheierea procesului de dezintegrare politico-instituțională a Republicii Nobiliare Polone, ca urmare a eșecului tentativelor de reformare structurală a statului polonez, inspirate de ideologia iluminismului european și având ca model revoluția franceză. Cu toate acestea, Republica Franceză a adoptat o atitudine rezervată față de evenimentele din Polonia. În consecință, reprezentantul diplomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
însă, tot de stadiul în care se află, atunci, criza poloneză. Departe de a fi fost aplanata, în urma acordului semnat de Rusia și de Austria, la Petersburg, la 3 ianuarie 1795, care marca cea de a treia împărțire a statului polon, ea s-a acutizat, îndeosebi după încheierea păcii franco-prusiene, de la Basel, din 5 aprilie 1795. Căci, regele Prusiei, Friedrich Wilhelm al II-lea, nu a ezitat să o informeze pe Ecaterina a II-a, printr-o scrisoare olografa, că între
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
continuare, a situației politice din Polonia 54. Or, la acea dată, țarina era decisă să respingă pretențiile regelui prusian de a anexă și Varșovia, deoarece nu abandonase, încă, ideea că aceasta să fi fost atribuită, "un giorno", regelui și Republicii Polone, "se nuove circostanze così esigessero" (s. Ven.C.)55. Totodată, respingea, cu aceeași hotărâre, si pretențiile regelui de a anexă și Cracovia, în detrimentul Austriei 56. Cum depistarea unei soluții menite să dezamorseze criză poloneză era imposibilă pe calea tratativelor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
restituit aceluia și Lituania și Curlanda. Idee respinsă categoric de Ecaterina a II-a61 care s-ar fi declarat, în schimb, de acord să accepte dezamorsarea crizei se numără și posibilitatea ca plenipotențiarii celor trei puteri copartajante să-i fixeze regelui polon "una Pensione sufficiente, e adattata al Carattere, di cui è investitò, e tale Pensione verrà tassata proporzionatamente a ciò che sarà toccato în Partagio a cadauna delle tre Potenze"; după care, fostul rege ar fi avut libertatea de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ven.C.)80. Reconsiderarea de către Poartă Otomană a atitudinii sale față de politică franceză în problema poloneză a constituit, însă, doar un mare eșec pur diplomatic, de vreme ce guvernanții francezi nu urmăreau, în realitate, nici atunci refacerea statului polonez, în beneficiul poporului polon, în primul rând, deoarece îl disprețuiau 81, tot așa cum nici Napoleon Bonaparte nu și-a propus, vreodată, în mod serios, un astfel de obiectiv. Fixarea graniței europene cu Imperiul Otoman pe Nistru, în conformitate cu tratatul de pace de la Iași, din 9
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
poloneză. Un rol important în menținerea Porții cât mai departe de această problemă l-au avut consulii ruși din Moldova și Țara Românească care au "plasat un zid între Polonia și Poartă"87, prin exercitarea unei stricte supravegheri a refugiaților poloni, precum și a domnilor fanarioți, pentru a-i împiedica să le înlesnească legăturile cu Poartă Otomană 88. Concomitent, trupe rusești erau concentrate de-a lungul frontierelor provinciilor poloneze anexate de Rusia, cu scopul, "dit on, de la formation d'un cordon, uniquement
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
spus și în problema orientala, a fost evidențiata într-un alt memoriu polonez, aparținând lui Wybicki și datând de la sfârșitul anului 1806 sau de la începutul celui următor. Referindu-se la limitele geografice care ar fi trebuit să configureze teritoriul viitoarei Polonii, în cazul în care refacerea ei ar fi făcut obiectul preocupărilor reale ale lui Napoleon Bonaparte, el le invocă pe cele pe care statul polono-lituanian le avusese în timpul dinastiei Jagiellone. Faptul că insistă, cu precădere, asupra frontierelor sudestice ale fostului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
el le invocă pe cele pe care statul polono-lituanian le avusese în timpul dinastiei Jagiellone. Faptul că insistă, cu precădere, asupra frontierelor sudestice ale fostului stat jagiellon, sugerează tocmai necesitatea, și din punctul său de vedere, a implicării active a viitoarei Polonii în problema orientala, desigur, cu scopul de a-și asigura mijloacele necesare contracarării planurilor ostile, înainte de toate ale Rusiei și ale Austriei, care nu ar fi întârziat să se reactiveze, date fiind prejudiciile pe care o nouă Polonie le-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
se retragă din această zonă, "leș Polonais ne se șont jamais désistes par un acte public de leurs droits sur une possession aussi précieuse" (s. Ven.C.)195. Altfel spus, din punctul de vedere al dreptului internațional public, drepturile viitoarei Polonii asupra acestui teritoriu erau perfect valabile, astfel încât integrarea lui în viitoarele sale granițe nu numai că nu constituia o favoare, ci o reparare a unor grave încălcări a dreptu rilor sale, comise de vecinii săi nemijlociți, adică turcii, tătarii și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
contribuit "à prolonger et à affermir l'existence de l'Empire Ottoman" (s. Ven.C.)202. Că un argument în plus, în susținerea demonstrației sale, autorul memoriului mai invocă și un alt efect, implicit, de acea dată, al refacerii statului polon în fostele sale granițe. Se referea la faptul că "peut rejeter en Asie l'empire russe et l'effacer en Europe du rang des nations" (s. Ven.C.)203. Napoleon și-a însușit din acest memoriu acele părți care vizau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
putea concentra, apoi, toate resursele împotriva Angliei, singurul 213 Cf., pentru detalii, Marcel Handelsman, op. cît., p. 63 și urm. dușman demn de luat în seamă al Franței. Or, a continuă războiul cu Rusia, în scopul de a restaura statul polon, în granițele pe care le avusese înainte de anul 1772, când a fost operată prima sa împărțire, ar fi însemnat să se angajeze, pentru un timp îndelungat, "dans l'intérieur de la Russie"214. Pe de altă parte, el nu dorea, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
236 Cf., raportul lui von Stedingk către rege, din 1/13 aprilie 1810, în loc. cît., fond cît., E2D, 671, Moscovitica. deoarece erau efectul reactivării, incepand cu anul 1809, a politicii lui Alexandru I în problema poloneză care viza anexarea întregii Polonii. Concomitent, Alexandru I a încercat să ajungă la un compromis cu Napoleon, în problema poloneză 237. În același timp, Alexandru I caută mijloace care i-ar fi putut determina pe polonezi să se unească sub egida să și să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Volhinia și în Podolia 300. Numeroși polonezi din aceste zone s-au înrolat în trupele insurgenților polonezi din Galiția austriacă, astfel încât se profila pericolul că, după cum se temea agentul austriac de la Cernăuți, Duldner, acesta să fi fost semnalul insurecționării întregii Polonii, căderii Austriei și să favorizeze trecerea Rusiei de partea 297 Ibidem, p. 391. 298 Ibidem, p. 389 și urm. 299 Ibidem, p. 410. 300 Ibidem, p. 411 și urm. Franței 301. Totodată, el mai întrevedea și pericolul că Napoleon să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Istanbul ale Rusiei și Mării Britanii intensificau presiunile diplomatice asupra Porții Otomane, cu scopul de a o determina să nu recunoască, formal, Republica Franceză și să se abțină de la orice acțiune, de orice fel, care ar fi vizat refacerea statului polon, precum și de a nu adera la o eventuală alianță franco pruso-suedeză57. Mai mult chiar, în cercurile diplomatice de la Istanbul se vehicula suspiciunea că Suedia urmărea să convingă Poartă Otomană că era în propriul ei interes să colaboreze cu ea și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
leș attaques d'un Ennemi commun", adică Rusia, si a obține "une paix sure, glorieuse et durable"73. Cea de a doua Notă confidențială începea cu un rechizitoriu la adresa Rusiei care devenise "le fléau de tous șes voisins", distrugerea statului polon fiind considerată un exemplu concludent în acest sens, si de aceea era "un motif légitime d'effroi pour le reste de l'Europe" (s. Ven.C.)74. Pericolul era cu atat mai mare, după părerea să, cu cat Rusia reușise
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe planul propagandei. Subiectele predilecte abordate erau cele ce vizau asigurarea realizării obiectivelor politicii lor orientale, realizare la care trebuia, în opinia lor, să contribuie și Suedia. Astfel, se avansa posibilitatea retrasării hârtii politice a Europei Est-Centrale, prin reconstituirea vechii Polonii. Cu acea ocazie, Austria ar fi fost despăgubita în Silezia, firește, pe seama Prusiei, devenită membră a celei de a patra Coaliții antifranceze, pentru teritoriile pe care le-ar fi retrocedat Poloniei. La reconstituirea teritorială a acestui stat ar fi urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
remarcat, cu o nedisimulata indispoziție orice tentativă de consolidare a Imperiului Otoman 11. Această atitudine prudență a lui Mouradgea d'Ohsson era cu atat mai motivată, cu cat agravarea crizei poloneze, marcată de cea de a doua împărțire a statului polon, efectuată de Rusia, în colaborare cu Prusia, consacrată de Convenția de la Petersburg, din 23 ianuarie 179312, putea avea repercusiuni și asupra raporturilor Porții Otomane cu Rusia, a cărei politică în Europa Orientala era susținută atunci de Prusia și de Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
unei largi coaliții europene, se datora, așa cum constată și Ignatius Mouradgea d'Ohsson, rolului pe care și-l putea asuma acest stat, în colaborare cu Franța, în acțiunea de atenuare a efectelor negative asupra securității Imperiului Otoman ale dispariției statului polon 73. Problemă polona constituia, însă, o chestiune foarte delicată care putea zadarnici eforturile Porții Otomane de a determina Prusia să-și însușească ideea să de constituire a acelei coaliții. Conducătorii otomani erau conștienți, așadar, ca trebuiau să menajeze, în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cea de a treia împărțire a ei; de jure, Polonia a mai existat ca stat până la 26 ianuarie 1797, când cele trei state copartajante au încheiat la Petersburg tratatul care sancționa definitivă împărțire a Poloniei, prilej cu care denumirea statului polon a fost abolita (cf., loc. cît. p. 22, n. 10). 75 Mouradgea mai notă, în raportul său din 10 decembrie 1795, că Poartă "s'indigne contre le Cabinet de Berlin, qui est tour à tour fausse, perfide, foible et rampante
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
raportul său către rege, din 10 august 1797, în loc. cît., p. 359); în schimb, von Knobelsdorff pretindea că Poartă a primit foarte bine comunicarea Actului privind reglementarea, și din punctul de vedere al lui jus publicum europeum, a desființării statului polon (cf., raportul său către rege, din 25 octombrie 1797, în G.St.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Bezieungen, No 275d, Türkei, fasc. 82, f. 202-206). comunicate de "amicii" lor, francezii. În schimb, aceștia au început să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că Triplă Alianță ruso-austro-engleză era ca și inexistentă și a pregătit terenul diplomatic pentru reapropierea Porții Otomane de Franța. La această a contribuit și propagandă franceză care a reluat temele atât de sensibile pentru otomani, precum cea a refacerii statului polon și a sprijinirii planului lor de a redobândi Crimeea, în acest din urmă caz ca preț al angajării lor alături de Franța în războiul împotriva Rusiei 169. Îndeosebi această din urmă promisiune a produs un efect vizibil asupra "opiniei publice" otomane
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ba chiar a făcut-o bine, punând în vigoarea luptei și viclenia și toate armele unei inteligențe ascuțite, diplomația abilă, trădarea la timp a vechiului aliat și alăturarea de altul nou, mai puternic. Astfel i-am bătut pe turci, pe poloni, pe unguri, pe tătari și am fost bătuți de aceștia, însă am existat și mulți s-au trezit astăzi în timpurile moderne uluiți că un popor tânăr apărut în Europa, dar a cărui bătrânețe, al cărui trecut crâncen nu le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de mare importanță“ și reamintea ideea titulesciană a unei apropieri româno - sovietice, că devenise “un aderent înfocat al Societății Națiunilor și al doctrinei securității colective“ care eșuase. Ziarul concluziona că politica securității colective sprijinită de Titulescu și relațiile reci româno - polone au produs o reacție negativă în România , atât din partea Gărzii de Fier, “naționaliste și antisemite”, cât și din partea altor cercuri importante. Presa poloneză îi reproșa lui Titulescu apropierea de Uniunea Sovietică și răcirea relațiilor cu Polonia. Ziarele din Italia au
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de externe era un om cu calități deosebite , una dintre personalitățile istoriei României. Presa românească și străină a evidențiat și câteva dintre motivele înlocuirii lui Titulescu din guvernul Tătărăscu: apropierea Dintre România și Uniunea Sovietică; răcirea relațiilor româno - italiene, româno - polone și româno - germane; atitudinea titulesciană față de extrema dreaptă, atitudine diametral opusă celei a primului - ministru Tătărăscu; implicarea lui Titulescu în problemele interne românești; invidia unor politicieni români față de prestigiul său. Marea majoritate a periodicilor străine considerau că după înlocuirea lui
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]