893 matches
-
ref> În zilele de 5 și 6 aprilie 2008 episcopul Petru Gherghel de Iași s-a aflat într-o vizită pastorală în Parohia Vatra Dornei, a participat la liturghii și s-a întâlnit cu credincioșii parohiei. El a celebrat Liturghie pontificală în biserica parohială, precum și în biserica filială din Iacobeni. El a fost întâmpinat de mulți enoriași și salutat de pr. Iosif Doboș, paroh și decan onorific, și de primarul municipiului. Ca parohi de Vatra Dornei au succedat apoi preoții Ieronim
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
sfințită de episcopul Petru Gherghel. Această placă conține următorul text în limbile germană și română: În perioada 6-7 ianuarie 2007, episcopul Petru Gherghel de Iași s-a aflat într-o vizită pastorală în Parohia Poiana Micului, a celebrat o liturghie pontificală în biserica parohială și încă una în filiala Pleșa, a vizitat casa parohială și casa pentru surori și oaspeți și s-a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc și cu copiii din parohie, exersând rugăciunile și cântările învățate în limba polonă
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
buna funcționare a Liceului din Beiuș, pe care l-a restaurat. În același timp s-a îngrijit de restaurarea reședinței eparhiale din aceeași localitate, iar reședința episcopală de la Oradea a primit o aripă nouă. Olteanu a fost asistent la tronul pontifical și onorat cu multe decorații, între altele cu Marea Cruce al Ordinului Franz Joseph. S-a îmbolnăvit de o ciroză și a decedat în vârstă de 38 de ani, la 29 noiembrie 1877, în Beiuș. A fost înmormântat într-o
Ioan Olteanu () [Corola-website/Science/323039_a_324368]
-
11 iunie 1978. A făcut pastorație în Eparhia de Prešov. La 18 iunie 1987, el a intrat în Ordinul iezuit.Încheindu-și formarea sa spirituală, Ján Babjak este trimis la Roma, pentru a se specializa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental. Aici, el obține licența în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal Lacko (1920 - 1982
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
lor, Insulele Malvine se aflau de drept sub jurisdicție spaniolă, statut confirmat de intrarea în vigoare a primelor instrumente de drept internațional, care au definit jurisdicția asupra “Lumii Noi”, la scurt timp după descoperirea ei de către Columb în 1492. Bulele Pontificale și Tratatul de la Tordesillas din 1494, confirmau dreptul Spaniei asupra teritoriilor de dincolo de Atlantic, inclusiv asupra Insulelor Malvine, chiar înainte de descoperirea acestora. Ulterior, britanicii au pretins că ei ar fi descoperit primii insulele, respectiv Davis în 1592 și Richard Hawkins
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
(n. 5 martie 1933, Heidenheim, Baden-Württemberg, Germania) este un teolog și cardinal catolic german, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor între anii 2001-2010. După obținerea bacalaureatului în 1952 și-a început studiile de filosofie și de teologie la Tübingen și la München. A fost hirotonit preot pentru dieceza de Rottenburg-Stuttgart, la 6 aprilie 1957 și a
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
justificarea credinței care a fost semnat la Augsburg la 31 octombrie 1999. Această declarație comună asupra justificării este rezultatul a peste treizeci de ani de dialog luterano-catolic. La 16 martie 1999 a fost numit la Roma ca secretar al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor". A fost creat cardinal de papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001 cu titlul de "cardinal-diacon de Ognissanti in Via Appia Nuova" la biserica Ognissanti și a devenit președinte al "Consiliului
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
pentru Promovarea Unității Creștinilor". A fost creat cardinal de papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001 cu titlul de "cardinal-diacon de Ognissanti in Via Appia Nuova" la biserica Ognissanti și a devenit președinte al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor" la 3 martie 2001. A fost confirmat în această funcție de papa Benedict al XVI-lea la 21 aprilie 2005. În "Curia romană" este și membru al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Congregației pentru Bisericile Orientale, al
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
Promovarea Unității Creștinilor" la 3 martie 2001. A fost confirmat în această funcție de papa Benedict al XVI-lea la 21 aprilie 2005. În "Curia romană" este și membru al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Congregației pentru Bisericile Orientale, al "Consiliului Pontifical pentru Cultură", al "Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative", al "Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios" și al "Tribunalului Suprem al Semnăturii Apostolice". Este de asemenea membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox. La 1 iulie 2010 a fost înlocuit la
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
martie 2001. A fost confirmat în această funcție de papa Benedict al XVI-lea la 21 aprilie 2005. În "Curia romană" este și membru al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Congregației pentru Bisericile Orientale, al "Consiliului Pontifical pentru Cultură", al "Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative", al "Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios" și al "Tribunalului Suprem al Semnăturii Apostolice". Este de asemenea membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox. La 1 iulie 2010 a fost înlocuit la președinția Consiliului Pontifical pentru Promovarea
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
această funcție de papa Benedict al XVI-lea la 21 aprilie 2005. În "Curia romană" este și membru al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Congregației pentru Bisericile Orientale, al "Consiliului Pontifical pentru Cultură", al "Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative", al "Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios" și al "Tribunalului Suprem al Semnăturii Apostolice". Este de asemenea membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox. La 1 iulie 2010 a fost înlocuit la președinția Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine de episcopul Kurt Koch
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
al "Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative", al "Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios" și al "Tribunalului Suprem al Semnăturii Apostolice". Este de asemenea membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox. La 1 iulie 2010 a fost înlocuit la președinția Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine de episcopul Kurt Koch, până atunci episcop de Basel. La 21 februarie 2011, cum i-a permis codul de drept canonic după 10 ani activați în ordinul cardinalilor-diaconi, a optat pentru ordinul cardinalilor-preoți, păstrându-și "pro
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
formă motu proprio ale Papei Paul al VI-lea: "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968 și "Pontificalia Insignia" din 21 iunie 1968), aceste clase au fost reduse la două: Înainte de 1969, toți pronotarii aveau dreptul de utilizare limitată a însemnelor pontificale (însemnele specifice episcopilor - mitra, inelul, mănușile episcopale, crucea pectorală și sandalele episcopale). Acest privilegiu a fost eliminat de atunci. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
pronotari apostolici și canonicii catedralelor din Milano, Bergamo, Genova, Veneția, Napoli și Palermo. Lor li se adresează cu formula de Monsenior și au anumite privilegii, precum și niște veșminte ecleziastice distincte de ale celorlalți preoți. Pronotarii apostolici sunt membri ai administrației pontificale. Veșmintele folosite de prelații de onoare ai Sanctității Sale sunt prevăzute în Instrucțiunea Secretariatului de Stat "„Ut sive sollicite”" cu privire la veșmintele, titlurile și însemnele cardinalilor, episcopilor și prelaților minori, promulgată la 31 martie 1969 sub semnătura cardinalului Amleto Giovanni Cicognani
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
epocă, termenul "capelan" se referă la un preot „care oficiază într-o capelă și fără plată; preot care asistă bolnavi sau își exercită misiunea în spitale, în penitenciare, etc.”. Completarea "al Sanctității Sale" identifică prelatul care a primit titlul onorific pontifical. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular care au cel puțin 35 de ani și 5 ani de preoție (10
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
în trecut, a fost acordat și preoților cu origini nobile. În conformitate cu scrisoarea în formă motu proprio "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968, acei preoți care aveau anterior titlul de camerier secret supranumerar (în ) au continuat să facă parte din Casa Pontificală, sub noul nume de "capelani ai Sanctității Sale". Rangurile inferioare ale camerierilor secreți (camerieri onorifici cu veșmânt violet, camerieri "extra Urbem", capelani secreți onorifici și camerieri onorifici "extra Urbem") au fost abolite. Originea lor datează din vremea Papei Urban al
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
preoțești, el și-a continuat studiile teologice, rămânând aproape de enoriașii săi. În 1886 a obținut titlul științific de doctor în teologie la Universitatea din Viena, specializându-se în teologie dogmatică și arheologie creștină. După studii la Paris și la Colegiul Pontifical Polonez de la Roma a devenit în 1890 doctor habilitat la Universitatea Jagielonă din Cracovia. În anul 1890 Józef Bilczewski a devenit profesor de dogmatică la Universitatea din Liov, devenind apoi decan al Facultății de Teologie (1896-1900) și rector al Universității
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
amintit o lungă perioadă de comunitate ca un model pentru exemplara sa luptă pentru virtuți. El a fost înmormântat în capela Sf. Petru din biserica abației. În 1389 abatele de Mondsee a primit de la Papa Bonifaciu al IX-lea Legea Pontificală. În 1506 (sub împăratul Maximilian I) posesiunile din "Mondseeland" au trecut din statul Bavaria în statul Austria. În 1514 abatele Wolfgang Haberl a înființat o școală în complexul mănăstirii. După o perioadă de declin în timpul Reformei și a turbulențelor ulterioare
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
ca răspuns la eforturile depuse de Marchizul de Comillas pentru a construi o instituție pentru educarea candidaților locali la preoție. La momentul înființării sale, seminarul a fost încredințat Ordinului Iezuit. În 1904, seminarul a fost ridicat la statutul de Universitate Pontificală când Papa Pius al X-lea a acordat școlii puterea de a conferi grade academice în teologie, filosofie și drept canonic. În 1969 universitatea a fost mutată în Madrid, astfel ușile acesteia s-au deschis unei game mai largi de
Universitatea Pontificală Comillas () [Corola-website/Science/330816_a_332145]
-
deasemenea Papa Ioan al VIII-lea și Ioan Anglicus (Ioan Englezul) = nume ce-l purta în timp ce se deghiza ca bărbat; potrivit altor versiuni Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes și Glancia) a fost o femeie-Papă legendară care ar fi domnit pe scaunul pontifical vreme de doi ani, în secolul al IX-lea. Povestea sa a apărut pentru prima dată în cronicile din secolul al XIII-lea, și, ulterior, a fost răspândită și împodobită în întreaga Europă, fiind considerată o realitate istorică în timpul Evului
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
, inaugurat în 1901, se află pe strada "Pictor Constantin Stahi" nr. 5-7 (mai demult strada "Esculap") și este sediul Nunțiaturii Apostolice (reprezentanței pontificale) în România. Palatul, proiectat de arhitectul Giulio Magni (1859-1930), a fost comanditat de Arhiepiscopul Franz Xaver von Hornstein (1840-1905), un nobil elvețian, ca reședință a sa în calitatea de Arhiepiscop de București, pe care a avut-o în perioada 1896-1905
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
pentru reparațiile necesare. Lateranul își va pierde strălucirea inițială. Papa Sixtus al V-lea a eliminat palatul original cât și bazilica ordonând înlocuirea lor. Reconstruirea Palatului și a Bazilicii au devenit două lucruri separate. Astazi, palatul Lateran este locașul muzeului pontifical și al creștinismului antic. Obeliscul din fața palatului este din granit roșu fiind cel mai mare din lume. A fost ridicat de Thutmose al III-lea în Karnak. A fost mutat de Constantin al II-lea în anul 357 și ridicat
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
Roma". A obținut licența în teologie în anul 1975 la Roma iar peste un an, tot în cadrul Academiei de la Roma, a obținut titlul de doctor în teologie. Între anii 1977 și 1980 a studiat la Roma, ca bursier al Institutului Pontifical Ungar, dreptul canonic în cadrul Universității Pontificale din Lateran, la absolvirea căruia obține titlul de doctor în științele dreptului canonic. În anul 1983 este habilitat ca doctor în filosofie la "Academia Teologică Romano-Catolică din Budapesta". În anii 1995 și 1996 a
Péter Erdő () [Corola-website/Science/328710_a_330039]
-
în anul 1975 la Roma iar peste un an, tot în cadrul Academiei de la Roma, a obținut titlul de doctor în teologie. Între anii 1977 și 1980 a studiat la Roma, ca bursier al Institutului Pontifical Ungar, dreptul canonic în cadrul Universității Pontificale din Lateran, la absolvirea căruia obține titlul de doctor în științele dreptului canonic. În anul 1983 este habilitat ca doctor în filosofie la "Academia Teologică Romano-Catolică din Budapesta". În anii 1995 și 1996 a fost cercetător bursier în Berkeley, la
Péter Erdő () [Corola-website/Science/328710_a_330039]
-
unui anume Severus, în palatul lui Dioclețian și în împrejurimile lui. După câteva asperități inițiale, populația romanizată și migratorii slavii au ajuns la un "modus vivendi", care a permis reînființarea episcopiei Salonei, transferată însă la Split: Ioan din Ravenna, legat pontifical, a fost ales episcop și în 650 a transformat fostul mausoleu al lui Dioclețian, confundat cu un templu al lui Jupiter, în noua catedrală episcopală, după ce a golit-o de statuile idolilor păgâni. Arhidiaconul Toma relatează că Ioan din Ravenna
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]