901 matches
-
Ponton Mare”, 220a,219,220 S și 220SE, cu motoare de 6 cilindri, reprezentau, între anii 1954 și 1960, modelele de top din clasa mijlocie a companiei Mercedes-Benz. Acestea erau, prin cilindree și dimensiuni, urmașii modelului Mercedes 220 (W187). Modelele Ponton Mare s-au fabricat în paralel cu modelele Ponton Mic W 120/W 121, cu motoare în 4 cilindri. Denumirile interne erau W180 I (220a), W105 (219), W180 ÎI (220 S) și W128 (220 SE). Odată cu modelele de 4 cilindri
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
motoare de 6 cilindri, reprezentau, între anii 1954 și 1960, modelele de top din clasa mijlocie a companiei Mercedes-Benz. Acestea erau, prin cilindree și dimensiuni, urmașii modelului Mercedes 220 (W187). Modelele Ponton Mare s-au fabricat în paralel cu modelele Ponton Mic W 120/W 121, cu motoare în 4 cilindri. Denumirile interne erau W180 I (220a), W105 (219), W180 ÎI (220 S) și W128 (220 SE). Odată cu modelele de 4 cilindri, Daimler-Benz a introdus, incepand cu Martie 1954, caroseriile autoportante
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
au fost produse 27.845 mașini, din care 16.000 pentru export. Prețul modelului 219 a fost de 10.500 DM, pe tot parcursul producției. Modelul 220S era, ca urmaș al modelului 220, varianta “standard”, cu 6 cilindri, a seriei Ponton. A fost construit că limuzină, între anii 1956 și 1959. Pentru a putea fi diferențiate mai tarziu, noile modele Ponton erau denumite, neoficial, 220 Să iar modelul următor, din seria coadă de rândunica, 220 Sb. Motorul M180 III, dotat cu
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
DM, pe tot parcursul producției. Modelul 220S era, ca urmaș al modelului 220, varianta “standard”, cu 6 cilindri, a seriei Ponton. A fost construit că limuzină, între anii 1956 și 1959. Pentru a putea fi diferențiate mai tarziu, noile modele Ponton erau denumite, neoficial, 220 Să iar modelul următor, din seria coadă de rândunica, 220 Sb. Motorul M180 III, dotat cu două carburatoare, avea în prima versiune 74 KW ( 100 CP ), iar mai tarziu 78 KW ( 106 CP ) și asigură o
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
oferite modelele coupe și cabrio, precum și limuzinele și sub denumirea 220 SE, cu motoare cu injecție directă. În August 1959 au fost prezentate trei modele cu 6 cilindri, complet noi, cu caroseria « Coadă de rândunica » , din seria W111. Producția limuzinelor Ponton 219, 220 S și 220 SE a fost oprită în aceeași lună. Modelele coupe și cabrio au fost produse în continuare, dar doar în varianta 220 SE, cu injecție directă. Ultimele variante cu carburator au părăsit fabrică în Octombrie 1959
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate pistoale TTC, carabine SKS, pistoale-mitralieră PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte echipamente și muniții. În ciuda sprijinului acordat de URSS, industria de armament din România a întâmpinat serioase dificultăți în asimilarea unor elemente electronice și electrotehnice. În anul 1965, doar
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
apărut în decembrie același ani în "Musée des familles". Sătul să tot discute pe marginea diferitelor călătorii ale enormului balon de șase mii de metri cubi al lui Nadar, "Géant", Verne s-a interesat de dezvoltarea elicopterului, preconizat de Gustave Ponton d'Amécourt. De altfel, Nadar milita alături de el pentru "vehiculele mai grele ca aerul". Împreună cu Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle, Ponton d'Amécourt avea să fondeze "Societatea de încurajare a locomoției aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul", al cărei
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
șase mii de metri cubi al lui Nadar, "Géant", Verne s-a interesat de dezvoltarea elicopterului, preconizat de Gustave Ponton d'Amécourt. De altfel, Nadar milita alături de el pentru "vehiculele mai grele ca aerul". Împreună cu Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle, Ponton d'Amécourt avea să fondeze "Societatea de încurajare a locomoției aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul", al cărei cenzor a fost Verne și care aduna multe nume ilustre, printre care Victor Hugo. Manifestul ei a fost publicat în ziarul
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
mixte cu stâlpi de zidărie de piatră și tablier de lemn. Până astăzi, stâlpii romani s-au păstrat, dar tablierul, mai recent, este din piatră cioplită. Pentru trecerea cursurilor de apă mai largi, romanii au conceput poduri plutitoare de vase, "pontoane", având, pe fiecare mal, o parte fixă care se lega, astfel încât stâlpii de ancorare din cursul de apă permiteau o mai bună stabilitate a ansamblului. Pentru transportul călătorilor și mărfurilor, de la un mal la altul, era pe larg utilizat sistemul
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
soldații au aștepta îmbarcarea în ordine. Au existat situații în care soldați panicați au încercat să se îmbarce peste rând și a fost nevoie de amenințarea armelor pentru restabilirea ordinei. Pe plajele de la La Panne și Bray-Dunes, soldații au construit pontoane din vehiculele abandonate, plasate în rânduri în timpul refluxului, ancorate cu saci cu nisip, deasupara cărora au înjghebat pasarele din lemn. BEF a pierut 68.000 de soldați (morți, răniți, dispăruți în luptă sau prizonieri) între 10 mai și 22 iunie
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
turistic se operează prin dana de pasageri. În acest sens, cheiul aferent acestei dane de pasageri a fost reamenajat și reparat cu o structură nouă de pereu dalat. Acostarea navelor de pasageri se realizează la dana plutitoare constituită dintr-un ponton fixat în dreptul noii clădiri.
Portul Moldova Veche () [Corola-website/Science/336992_a_338321]
-
Finn o salvează pe Tess, dar când ies din apă Bigg Bunny o răpește cu hidroavionul pe Tess care este inconștientă. Gemma îl ajută pe Finn să-l urmărească pe Bigg Bunny dându-i jet ski-ul astfel încât Finn sare pe pontonul hidroavionului în timp ce acesta decolează. În timp ce Bigg Bunny încearcă să-l împuște pe Finn, Tess își revine și-i face vânt lui Bigg Bunny din avion, aruncându-l în ocean. Apoi omul lui Bigg Bunny este luat prizonier de Moe, după ce
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
Salute", conducătorii orașului mergeau de la Bazilica Sân Marco la Bazilica Santa Maria della Salute pentru a participa la o slujbă oficiată în semn de recunoștință pentru scăparea orașului de ciumă. Acest lucru implică traversarea Canal Grande pe un pod de pontoane special construit și este încă un eveniment major în Veneția. Dorința de a crea un monument adecvat într-un loc care să permită accesul în procesiune facil din Piață Sân Marco i-a determinat pe senatori să aleagă acest loc
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
în apele mici de sub forturi și au fost arse fără nici un rezultat, dar mai multe corăbii din port au fost abordate și incendiate, majoritatea nave de transport, dar și o navă de război de categoria 4 sau 5 și un ponton. Mai multe alte nave de transport au fost capturate și luate de către englezi atunci când șalupele s-au retras odată cu refluxul, dar majoritatea navelor de transport erau prea in interiorul portului pentru a putea fi abordate și au scăpat fără avarii
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
devenit evident că operațiunea de debarcare nu va mai avea loc. La mijlocul anului 1942, cele două prototipuri (Krupp și Dormunder) au fost transportate în Insulele Canalului, fiind instalate la Alderney, unde au fost folosite pentru debarcarea materialelor necesare fortificării insulelor. „Pontoanele germane” (cum le numeau localnicii) au rămas pe poziției până în 1978-1979, când au fost demontate în cele din urmă. Forțele terestre au dezvoltat propriul pod portabil de debarcare poreclit "Seeschlange" (Șarpele de mare). Acest „drum plutitor” era format dintr-o
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
lucrători pentru construirea prototipurilor. „Swiss Roll” al lui Hamilton era un pod plutitor fabricat din pânză groasă impermeabilizată montată pe o structură metalică, tensionată cu cabluri. Maiorul de geniu Allan Beckett a proiectat un sistem de tabliere flexibile suspendate pe pontoane plutitoare. Testele au scos la iveală mai multe probleme. De exemplu, „Swiss Roll” supota doar greutatea camioanelor de 7 t în condițiile unei mări agitate. Alegerea finală a fost luată după evaluarea comportării modelelor pe timp de furtună. „Hippos” a
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
scufundate „Gooseberry”. Tablierele plutiotare ale drumului de acces care lega capul de chei „Spud” cu docurile au primit numele de cod „Whale (balenă)”. Drumurile erau alcătouite din tabliere rezistente la torsiune lungi de 80 picioare (aprox. 25 m) montate pe pontoane din oțel sau beton cu numele de cod „Beetles”. După încheierea războiului, numeroase tabliere Whale au fost folosite pentru repararea podurilor distruse în lupte în Franța, Belgia și Olanda. Aceste unități plutitoare mai sunt încă vizibile pe râul Meuse în
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
încă vizibile pe râul Meuse în Vacherauville (Meuse), pe Râul Mosela pe drumul D56 între Cattenom și Kœnigsmacker (Moselle) și în Vierville-sur-Mer (Calvados) pe drumul D517. Capetele de chei „Spud (cazma)” erau destinate descărcării vapoarelor. Fiecare dintre acestea era un ponton cu patru picioare bine înfipte în nisipul fundului de mare. Platforma pontonului putea să ridicată sau coborâtă, funcție de înălțimea apelor în timpul fluxului și refluxului. „Beetle (cărăbuș)” era numele de cod al pontoanelor pe care se sprijineau „Whale”. Era erau ancorate
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
drumul D56 între Cattenom și Kœnigsmacker (Moselle) și în Vierville-sur-Mer (Calvados) pe drumul D517. Capetele de chei „Spud (cazma)” erau destinate descărcării vapoarelor. Fiecare dintre acestea era un ponton cu patru picioare bine înfipte în nisipul fundului de mare. Platforma pontonului putea să ridicată sau coborâtă, funcție de înălțimea apelor în timpul fluxului și refluxului. „Beetle (cărăbuș)” era numele de cod al pontoanelor pe care se sprijineau „Whale”. Era erau ancorate cu cabluri legate de ancore plug „Kite” proiectate de Allan Beckett. Aceste
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
destinate descărcării vapoarelor. Fiecare dintre acestea era un ponton cu patru picioare bine înfipte în nisipul fundului de mare. Platforma pontonului putea să ridicată sau coborâtă, funcție de înălțimea apelor în timpul fluxului și refluxului. „Beetle (cărăbuș)” era numele de cod al pontoanelor pe care se sprijineau „Whale”. Era erau ancorate cu cabluri legate de ancore plug „Kite” proiectate de Allan Beckett. Aceste ancore aveau o capacitate de ancorare atât de mare încât îndepărtarea lor la sfârșitul războiului s-a dovedit o misune
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
și de aceea nu a folosit-o pentru imobilizarea cheilor Bombardon. În zilele noastre, ancora plug este folosită de numeroase vapoare civile sau comerciale. În perioada de pregătire a operațiunii Leul de Mare, Germania a produs câteva prototipuri de platforme pontoane care urmau să servească drept porturi temporare. Unele dintre ele au putut fi văzute în Alderney până în 1978, când au fost dezafectate. „Mulberry” și numele de cod ale plajelor de debarcare au apărut în careurile de cuvinte încrucișate din ziarul
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
contingent de 11000 de soldați, condus de generalul de cavalerie William Cadogan, pentru a ocupa podul principal de pe Escaut. Cadogan a reținut cu ușurință inamicul pe cealaltă parte a râului, în timp ce Marlborough a traversat cu ajutorul a cinci poduri construite din pontoane, cu restul armatei sale de aproape 100000 de soldați. Armata franceză a descoperit prezența forței aliate în jurul orei 9 dimineața. Cadogan a ordonat unui escadron de dragoni, comandat de generalul danez Jørgen Rantzau, să-i încercuiască pe cercetașii avangardei franceze
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
fost surprins neplăcut de importanța dispozitivului englez ce se afla într-un loc total neașteptat. Deși primise ordin de la Vendôme să atace, a ezitat văzând cele 20 de batalioane ale cavaleriei inamice (alte patru fuseseră lăsate să păzească podurile de pontoane). Biron dispunea doar de 7 batalioane și 20 de escadroane; în plus fusese avizat de către cercetașii lui de terenul mlăștinos de pe malul opus, ceea ce limita mobilitatea cavaleriei, astfel a decis să nu încerce să traverseze. În acest timp, prințul Eugen
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
Eugen. Apoi a pregătit o învăluire dublă. El avea sub comanda sa întreaga armată a Provinciilor Unite, condusă de feldmareșalul Henry de Nassau, Lord Overkirk, un ofițer cu experiență. Cu toate acestea, nu au reușit să traverseze pe podurile din pontoane în mai puțin de o oră. La ora 20. 30, trupele lui Overkirk au început să încercuiască flancul drept francez în același timp cu atacul simultan al trupelor conduse de Marlborough și de prințul Eugen. Manevra lui Overkirk a avut
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
și au fost luați mulți prizonieri, dar manevra nu a putut fi finalizată din cauza întunericului. Armata franceză s-a retras la Gent cu cei doi comandanți care se certau furioși. Se poate spune că doar întunericul și câteva poduri din pontoane rupte au salvat armata franceză de o distrugere totală. Din motive rămase necunoscute, aproape jumătate din efectivele franceze au rămas în rezervă pe un deal și nu au participat la luptă. O notabilă forță de cavalerie a rămas inactivă în
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]