2,792 matches
-
flămânzi, pentru nopțile slute. Slove simple, dureri, bucurii sfințitoare, utopii ce se pierd într-un capăt de zare. Rânduri, gânduri, fiori pentru-o lume străină, poate-o rugă în zori într-un ceas de lumină. O CLIPĂ PRINTRE SLOVE Am poposit o clipă pe țărmul slovei tale, Tu nu erai acasă, dar mi-ai lăsat în cale, În graba-mi clandestină prin roua din cuvinte, Talazuri de lumină. O liniște cuminte Mă îmbia să stărui, și m-am ascuns tăcută În
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
CREPUSCULAR DE TOAMNĂ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Crepuscular de Toamnă e în suflet Când dragostea,subit te-a părăsit Și sângeriu,din sângerata zare În inima-ți rănită-a poposit ... Și doare crunt,cu disperare mută, Sanguinice explozii producând, Insuportabilă notă acută Nefericirea-n veci perpetuând. Puține vorbe spuse-n astă lume Exprimă tot puțin din ce-ai simțit Și-oricât de multe-or fi pe mai departe, Nicicând n-
CREPUSCULAR DE TOAMNĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366165_a_367494]
-
de la părinți de niște țigani căldărari când avea un an și jumătate. Crescută în șatră, deprinde obiceiurile țigănești inclusiv pe acela de a da în cărți, inclusiv descântecul atunci când le amestecă. Trecând printr-un sat și fiind foarte cald afară, poposește la o casă de români pentru o cană cu apă. Îi propune femeii, pentru un bănuț, să îi dea în cărți. Așa află că este fata celei căreia i-a dat în cărți, după semnul pe care îl avea pe
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
soare... Un menestrel, aed, cuprins de ger Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpăstii și genuni, în abisal... Telurice... Vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la luna ca un scai, Ce poposește peste toți și toate, Te-aștept la ceas de ziuă la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Peste păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme, vagi, de jar, Se împletesc în ale
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
Nicolau. Kera Călita, personaj carismatic, este îndrăgostită de teatru și de artiști, dar și ei de ea, după principiul: „Mai Ioane, dragi țî-s fetele? -Îhî! - Da' tu lor? - Și ele mie!” Spuneam că și artiștii o iubesc „la nemurire” și poposesc în spațiile de grație pe care, Kera Călita le-a amejajat în urmă cu 21 de ani pentru ei. Acolo își găsesc liniștea după zgomotul spectacolelor, o întreagă falanga de actori care sunt răsfățați cu fineturi gastronomice și obiecte vechi
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
a-Ți aduce! Din mărire în cădere, aici pe pământ Să trăim ca-ntr-o gradină, mângâiați de vânt Nu zguduiți de războaie, ură, cânturi aiurite Duhul șarpelui, tânguitor, nu ne mai irite! Din mărire în cădere să nu mai poposim Ci din nou spre Tine Doamne, să venim Cu zâmbet pe chip, vechiul dragostei semn Arse buzele de dor - să Te slăvească - demn! Referință Bibliografică: Alungați din Paradis / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1116, Anul IV, 20
ALUNGAŢI DIN PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361618_a_362947]
-
tocile zburau în aer precum niște rachete, care-și căutau calea spre înălțimea misteriosului Univers, în scopul descoperirii unor alte taine ale viitorului. -Oare unde vor ajunge, vor reuși să înfrunte vicisitudinile rezervate fiecăruia? Pe cine mai interesa unde vor poposi tocile lor? Începeau o nouă viață, viața de student, viața viitorului pe care fiecare și-l dorea să-i fie clădit cât mai solid. Cele două eleve, Ramona și Angela s-au apropiat de profesorul lor, care le-a insuflat
(ROMAN) EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361622_a_362951]
-
lași sărutată iar coapsele tale se joacă cu gândul și ochii mei triști castanii triști plopii trec pe lângă noi îmbrățișati nebun nebun nebun doar cireșul mai este primăvara când dă strechea în el de cireș cine se plânge de tine poposești mereu în atâtea locuri te-mbraci sumar când vii la întâlnire atât de târzie mereu după ce nu știu pe unde-ai umblat ai urme de dinți pe brațe pe gât și sâni ce frumoși sunt și iar te-am pierdut
MIHAI GANEA-DRUMUL PIERDUT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361651_a_362980]
-
Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Rondelul reînvierii naturii Iar ne plouă cu flori de cais și de măr Ca un nor de iubire, între cer și pământ, Se joacă, o clipă, poposindu-ne-n păr, Apoi pleacă în zbor, cu prima boare de vânt... Se așează-n covor, minunat colopăr, Alb-rozie trezire, vieții nou legământ, Iar ne plouă cu flori de cais și de măr Ca un nor de iubire, între cer
GÂNDURI BUNE... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361679_a_363008]
-
dăm binețe, schimbăm impresii, apoi fiecare își continuă “urcușul”. Am iubit dintotdeauna zborul, avântându-mă în tăriile cerului mai aproape de Curcubeu. Am fost albatros, zburând cutezător deasupra nemărginirii albastre, între două lumi albastre, a Cerului și cea a Mării. Albatros, poposind pe catargul vapoarelor, având aripile muiate în spuma mării, perlate cu minuscule cristale de sare din valurile înspumate în care s-a scăldat. Alteori, căpătam aripi de vultur îndrăzneț, avântându-mă spre piscurile înzăpezite ale munților, tinzând spre soare pentru
ZBORUL SPRE SINE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351907_a_353236]
-
viețuitoare. Mi-a întărit ipoteza alți turiști întâlniți în drum care ne mărturiseau că nu au văzut mare lucru. Nadescha le zâmbea și îi sfătuia să rețină numele lui. Știa el de ce. Eu nu pot decât să îl susțin. Am poposit la un restaurant de pe mal, să ne dezmorțim picioarele și să luăm micul dejun. Ca să fim siguri că ne întâlnim cu toate zburătoarele ne-am început călătoria de dimineață, amânându-l. Restaurantul, din păcate, nu mai funcționa, lipsa turiștilor l-
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
un pui de maimuță, nu a fost o aventură chiar ieftină, dar aș repeta oricând traseul și cu siguranță încântarea ar fi aceeași. Apoi, există varianta să îți găsești tovarăși de călătorie iar lucrurile devin chiar acceptabile. La întoarcere am poposit câteva minute la casa părintească a lui Suhnante aflând o poveste impresionată căruia o să-i rezerv alte rânduri și am descoperit o plajă de o frumusețe cutremurătoare. Pentru a nu știu câtea oară m-am întrebat de ce sunt atât de
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
înțelege de ce văzduhul și pământul ”între palmele mele înflorite s-a furișat primăvara”. Poeta Eleonora Stamate cu lumina sa incandescentă și de o sălbăticie stranie, dă să se consume ca un tren plecat de-un veac: ”în gara în care poposim/ e doar lumina,/ aici, nu-i niciodată/ noapte/ sunt doar cuvinte”. Așadar, când lumina își uită cărările întoarcerii, când noaptea bate la o mașină veche de scris, poemul devine piciorul de pod la marea întoarcere din veșnicii. Odată cu poezia Eleonorei
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
care, se vede de departe, că este bine mobilată! E vremea să ne lase! Să rămână „nemuritoare și rece” în țarcul său de la intrarea în onorabilul „Luceafăr”, pe post de Lăbuș cronicar! Dar, înainte de a ne lua amiabilul „adio”, să poposim, un pic, pe înțelepciunea perfectă a „Nimicului din Taurida”. Ia să vedem noi care este „scara” lui de valori, să vedem prin ce sită-ciur-dârmon cerne el, dar nu discerne, munculița altora. Se observă, încă de la început, o încremenire în proiect
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
Nu vrei tu să-mi faci pe plac? Soțul ei râse cu toată gura și se apropie de ea: - Ce m-aș face fără tine? Îi cuprinse umerii firavi cu brațele lui vânjoase, apoi își coborî mâinile pe sâni și poposi acolo, nevrând să le mai dea drumul. Elena se lipi cu spatele de trupul lui și zâmbi. - Îmi boțești rochia, îl dojeni ea. Dar Nicu nu auzi și o întoarse cu fața către el: - În imbecilitatea asta care ne înconjoară
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
pentru că aducea cu termenul democrație, la fel de necunoscut, dar de care se făcea multă paradă atunci. Ce să mai vorbim?! Revoluția, spre fericirea tuturor oamenilor, avea deja chipul bărbătesc al domnului Spiridon. După o scurtă perioadă de confuzie, marele revoluționar a poposit într-o încăpere uriașă frumos luminată de policandre candelabre, cu fotolii largi, din piele maronie, moi și extrem de comode. Ca să vezi! Nimerise în parlament, adică în fosta Mare Adunare Națională, aia de pe vremea tiranului. Noii locatari, spre deosebire de precedenții vorbeau vrute și nevrute
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
noi, copiii lui. CAPITOLUL 86 DESPRE ALT ANAHORET AL ACELEIAȘI MĂNĂSTIRI CARE A MURIT ÎNDATĂ CE S-A ÎMPĂRTĂȘIT Toma din Aegeae ne povestea, zicând: Când veneam de la Aegeae după sărbătoare, ne-a prins pe drum o mare furtună și am poposit în mănăstirea lui avva Teodosie din Scopelos. Pe când eram acolo s-a petrecut această întâmplare. În părțile acelea era un anahoret păscător. În fiecare duminică venea la mănăstire și se împărtășea cu Sfintele Taine. Într-o zi, anahoretul s-a
LIVADA DUHOVNICEASCA (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352451_a_353780]
-
niciodată nu ajunge la acel repaus care să-i ofere odihna deplină. Tot astfel, Theodor Damian ne poartă prin diferite locuri și timpuri în „Scrisorile pelerinului”, un pelerin aflat în căutarea unui Ierusalim pe care nu-l găsește și care poposește din loc în loc prin Malta, stând de vorbă cu cavalerii, mergând printre palmierii Granadei, unde „verbele la timpul trecut/ se îneacă în prezent”, ajungând chiar și în nordicul Helsinki, unde „la ora zece noaptea/ soarele e încă pe cer”, sosind
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]
-
și se întorceau entuziasmați. Am fost și eu acolo o dată și am văzut atmosfera pe care o crea Adrian Păunescu, dar pot să spun că ea era infimă prin comparație cu trăirile duhovnicești pe care le aveau toți vecinii când poposea la noi câte un călugăr athonit. Și s-a întâmplat în trei rânduri să avem în ospeție călugări veniți de la schitul Prodromu din Sfântul Munte. Așa am aflat că numărul viețuitorilor români din munte s-a împuținat drastic după război
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
selecta și de a trimite reprezentanți pe Athos. Atunci au plecat călugări mai educați, trăitori în mânăstiri, foști deținuți politici tunși în monahism. Dar nu toți suportau clima, iar unii se întorceau și în drumurile lor spre lăcașurile din țară poposeau și la noi în bloc, căci știau că bunicul Gheorghe Dafinoiu ținea flacăra credinței aprinsă în toți vecinii. Călugării erau jenați de-atâta lume care năvălea peste ei. Obișnuiți cu anii să fugă de lume pentru a-și spori puterile
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
viață, să-ți șoptesc, Cât mi-e de bine lângă tine și cât de mult eu te iubesc. În care colț al lumii, în visul nopții mele, să mă opresc? Aș da orice, să pot afla, în sufletul cui să poposesc Și să rămân o viață... Sunt singur(a) și aș da oricât, Să mă trezesc din somn, doar lângă tine În fiecare dimineață, dacă ai fi aici... Zipf, Austria 2013 Referință Bibliografica: Singur(a) / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
SINGUR(Ă) de COSTI POP în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350519_a_351848]
-
membrii ambelor nunți. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. Denumirea de Pecineaga se trage ca nume de la pecenegi (în latină bisseni sau pacinacae) popor migrator de origine turanică, din ramura turcă, care ar fi poposit și prin aceste părți ale Dobrogei, când în 1048, un mare conducător al pecenegilor, Kegen, fiind în conflict cu chanul cel mare Tyrachus, a trecut cu peste 20.000 oameni Dunărea și s-au așezat în Dobrogea, unde împăratul Constantin
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
toată ziua cu mutatul, iar la finalul zilei eram prea osteniți pentru a bântui pe străzi... Din păcate nici vemea nu a ținut cu noi, dar în acel weekend am făcut cunoștință cu viața de club din Marea Britanie unde am poposit cu aproape jumătate din adulții familiei. În acea atmosferă a fost plăcut și nostalgic să-mi aduc aminte de momentele frumoase din vremea liceului. Și ce mi-a plăcut mult încă, a fost faptul că nu miroseai a fum de
JURNAL LONDONEZ (6) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351232_a_352561]
-
mai multe zile să revină în plop. Plopul a rămas parcă pustiu fără acei guguștiuci. Poate după înfrunzirea plopului guguștiucii se vor întoarce. În partea de sud a blocului pomii sunt foarte activați de guguștiuci, iar într-o perioadă au poposit pe aici și ceva mici stoluri de grauri care dimineața imitau tot ce se putea imita din limbile păsărești. Natura e plină de viață. Referință Bibliografică: SINGURĂTATEA GUGUȘTIUCULUI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 678, Anul II, 08
SINGURĂTATEA GUGUŞTIUCULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351291_a_352620]
-
îndoială, spre cinstea lui, în ciuda tuturor furtunilor compatriotul nostru este un român cu rădăcinile adânc înfipte în glia natală, cu fibră tare, greu de răsucit. (Ben Todică- „Între două lumi”, ediție revizuită și adăugită, Editura „Aprilia Print”, Timișoara, 2012) A poposit pe pământ australian (Melbourne) în 1979, mânat mai degrabă de curiozitatea tinereții, cum singur mărturisește la un moment dat, în interviul acordat jurnalistei și scriitoarei Veronica Balaj, de la Radio Tinișoara, deși își dorea să ajungă în Suedia. Ajuns aici, viața
DINCOLO DE PASIUNEA PENTRU ARTĂ. LA ANIVERSAREA LUI BEN TODICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351322_a_352651]