1,115 matches
-
scăpat. - Nu se poate! Și Grady e bine? - Nu știu. Cred că gărzile de corp se îndreaptă chiar acum spre el. Deținutul oftă dezgustat. - Știi cine va trage ponoasele pentru toate astea? Eu, nimeni altcineva. M-am cam săturat. Toată porcăria asta mă cam obosește. Voi afla unde e Weir acum și ce pune la cale. - Tu? Cum? - Voi face apel către toți locuitorii din Canton Falls să-l găsească pe Jeddy Barnes. Poate că îl vor convinge să să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
custodie o vreme. - Sigur. Aveam nevoie să nu mă tulbure numeni câtva timp. Era o scenă activă. Sachs începuse să se sature. Cetățeanul cel enervant se plânsese. Era o chestie care se întâmpla zi de zi. Nimeni nu acorda atenții porcăriilor de tipul acesta. Începu să se liniștească. - Ei bine, tipul? Era Victor Ramos. - Mda, cred că mi-a și zis. - Congressmanul Victor Ramos. Relaxarea dispăru ca prin farmec. Căpitanul deschise un exemplar din „New York Daily News”. - Să vedem, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
al dumneavoastră? întrebă polițista. - Nu, spuse tulburat. Începu să își pipăie toate buzunarele. Nu știu... - Vedeți, exact de asta mă temeam, spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru furt din buzunare. Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și privi înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e altă problemă. Eu doar... Oh, Charlie, chiar trebuie să discutăm asta acum? Iartă-mă, iubitule, dar am avut și eu o zi dementă și sunt al naibii de epuizată. Nu vrei să luăm cina și să ne uităm repede la niște porcării la televizor, și să vorbim despre asta mâine? Avem amândoi de lucru, în definitiv, și ne-ar face bine să luăm o pauză de la toate. Nu crezi? M-am îndreptat spre chiuvetă cu tigaia, am înclinat-o și am vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mine și să plec din fața lor. Da’ n-am să fac așa ceva. N-o să le dau io satisfacție. Așa că stau acolo, îmi mut greutatea dintr-o parte în alta și-ncerc să nu mă mai doară genunchii cât completează ele porcăriile lor de formulare și mă ignoră. Când trebe să cedeze în final și să se uite la mine, se prefac că abia au văzut că sunt acolo: parc-au observat din întâmplare uriașa de 300 de kile de carne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
da’ nu-i chiar la capătu’ lumii. Mi-au trimis tot felu’ de broșuri și alte-alea, și e exact cum a zis Crystal - îți fac chestia aia, Roux-en-Y1. Capse și intestine în formă de Y și tot felu’ de porcării dubioase. Am scris număru’, în orice caz, așa că m-apropii. Pe bune, am la fel de multe șanse să mă trimită doctoru’ acolo cum am să-mi aterizeze-n fulgii de porumb vreun înger afurisit de-al lui Crystal, da’ nu renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu am mai făcut niciodată așa ceva. — Toți zic așa. Ce vrei să spui? Cine? Fusesem lovit de panică într-o clipă: cine erau acești „toți“? Câți bărbați se mai țineau după fata mea în afară de mine? — Ticăloșii. Ciudații. Ăia care zic porcării pe stradă și așa mai departe. — Așa fac? Cine? Ce fel de ticăloși? — Știi tu. Bărbații care încearcă să pună mâna pe tine sau să-ți spună chestii. Ca tipii care umblă după Andy. Și ei zic tot așa. „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
într-o parte și vărsă ca un duș o cantitate mare de mici bucățele de carton fluturând, care căzură ca o cascadă peste tot în jurul meu pe podea. Vreme de câteva secunde n-am putut să vorbesc. Cantitatea uriașă de porcării dintr-alea - cred că erau cu miile - alături de tot ceea ce sugerau era imposibil de acceptat. Încet, începusem să înțeleg: durerile de cap, ușa de la dormitor încuiată, radioul - acum că știam, mi se părea atât de evident că se-ntâmplase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-o fi venit- cum de-am putut face un asemenea lucru îngrozitor, pur și simplu îngrozitor? Au trecut deja câteva săptămâni și nu mă mai pot gândi la nimic altceva. M-am întors la magazin peste câteva ore și porcăria dispăruse. Vreme de câteva minute nu mi-a păsat cine mă vedea - fie și groaznicul de Chipstead sau... sau ea însăși. Jur pe Dumnezeu c-am vrut doar să-ndrept lucrurile: am intrat fără să mă uit în jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
își întorcea privirile rătăcitoare spre tine și chiar era atent la tine, fie și numai pentru câteva clipe. Făcea ca orice grozăvie să pară insignifiantă ceea ce Duncan o asigura întotdeauna că e: un flirt nevinovat și nimic mai mult. Ce porcărie! Se înfurie numai la gândul ăsta. Cum naiba acceptase ea explicațiile lui că e un lucru de înțeles dacă trece și prin patul altei femei — drace, era perfect rezonabil! — la cât whiskey bea el? La ce s-a gândit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu zic că e cea mai proastă abordare. Te-aș sfătui să petreci puțin timp singură. Concentrează-te numai asupra ta — fă ce vrei, când vrei, fără să ții cont și programul altora. Îndrăznește numai să începi să-mi spui porcăria aia cu două jumătăți care nu fac un întreg și să știi că o să vărs. Știi că am dreptate. Fă-ți timp doar pentru tine. Redefinește-te. Redescoperă cine ești. — Cu alte cuvinte, fii singură. Ce ușor îi e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de mine! Emmy se plesni cu palma peste frunte. Cum de n-am ghicit? E bărbat, la urma urmei. Russell te înșeală, nu-i așa? Leigh făcu ochii mari, dar nu reuși să îngaime o vorbă. — Vai de mine! Ce porcărie! Domnul Sunt-Al-Dracului-De-Perfect te înșală? Leigh, scumpo, din nefericire pentru amândouă, știu exact ce simți acum. Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu îl înșel pe el. Cu asta amuțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh. — Acum urmează să spun ceva absolut stupid și ridicol de banal, cum ar fi “îl iubesc pe Russell, dar nu sunt îndrăgostită de Russell”, nu? Leigh râse și-și șterse o lacrimă care-i atârna de gene. — Doamne, ce porcărie e toată povestea asta. Cine ar fi crezut așa ceva? Perfecțiunea întruchipată - Marcia, Marcia, Marcia! — e de acord să se mărite cu un tip pe care nu-l iubește doar pentru că toți ceilalți îl iubesc și crede că, cu timpul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vă descurcați cu vizitele lor ocazionale în New York. Care ar trebui să fie mult mai rare dacă eu nu voi mai fi acolo. Ce ziceți? — Uau, nu știu, spuse Leigh. Mi se pare o chestie nașpa. — Da, pe bune. O porcărie. Un apartament liber, cu trei dormitoare cu condiția să faci un drum la poștă o dată pe săptămână. Iisuse, Adriana, cum ai putut să te gândești la așa ceva? — Te rog, querida! La poștă? Aș! Avem contract cu cei de la UPS; vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ăsta să stea tot timpul pe motocicletă. „Dom’le, eu i-am spus și lui Suzana Gâdea că fără o sută de mii nu joc. Păi ce paștele mă-sii, suntem la Vitanidis? Întâi vreau să semnez contractul!” „Oricum. Și porcăria aia de secvență când trei zile a trebuit să stea cu mâinile În benzină pentru boul ăla de scenarist, fir-ar mă-sa a dracului cu obsesiile lui cu tot”. „Da’ ce sunt eu aici, actor sau mecanic auto?” Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mult, Încât l-a băgat la Închisoare pe bucătarul care le-a inventat ca să nu dea rețeta mai departe. A băgat pe cineva la zdup? Doar pentru o rețetă de prăjitură? Chiar și după standardele bătrânului ‘Enry e o porcărie! Ea se hlizi la Încercarea lui de a imita accentul Cockney și i-a spus că vorbea exact ca Dick Van Dyke În Mary Poppins, dar fu obligată să fie de acord cu el În privința lui Henry. Să-l bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
imita accentul Cockney și i-a spus că vorbea exact ca Dick Van Dyke În Mary Poppins, dar fu obligată să fie de acord cu el În privința lui Henry. Să-l bage pe bietul băiat la Închisoare părea o mare porcărie. Imediat după asta, mușcă din propria ei Maid of Honour și crema se revărsă. Sam se aplecă până la ea și o șterse cu șervețelul lui. — Te iubesc, de-adevăratelea, râse el. —Și eu te iubesc, răspunse ea. Pe cât de glumeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de bibelouri... Detest bibelourile, Angela, știi, ador camerele aproape goale, cu o veioză într-un colț, câteva cărți și nimic altceva. Am făcut o ușoară mișcare cu umărul, îmi simțisem brațul străbătut de dorința de a arunca la pământ toate porcăriile acelea. Ea îmi servea cafeaua. — Cât zahăr vreți? Mi-am lipit buzele de ceșcută și am înghițit. Era o cafea bună, dar îmi simțeam gura încleiată de oboseală, de proasta dispoziție, așa că mi-a rămas pe limbă un gust amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pipi pe ea, pentru că mă gândesc că altfel o să-mi poarte ghinion, a două zi o ard. Nimeni nu știe, dar mie mi se pare că știu cu toții și că oricine poate să mă ducă într-o camionetă să facă porcării. Este prima oară îmi vorbește despre ea. Elsa s-a întors din călătorie, poșeta ei e pe masa de la intrare, lângă ochelarii de soare. Mă întâmpină un miros de curry și sunetul unei muzici pe care n-o recunosc, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-un coș înalt de aramă care era probabil pentru umbrele. La revedere, zise bătrânul, în timp ce ieșeam. Trecea un autobuz care tăia strada liniștită, ca o navă marea. Nu ne-am fi revăzut eu și bătrânul, cafea lui era o porcărie. Și n-aș mai fi revăzut câmpia aceea lutoasă, care se pierdea la orizont. Crezusem că plec acolo, crezusem într-o aventură. Acum nu era nici cea mai mică adiere de vânt, aerul nemișcat se întindea în depărtare peste peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi de acord cu el. După ei, ar fi fost vorba de o boală a sângelui, moștenită de la părinți. - Cred, însă, că a murit numai pentru că nu era sigur dacă fetița pe care am născut-o la nouă luni după porcăria noastră, era a lui sau a taă Băiatul cu trupul arămiu, a trecut oceanul, iar eu am rămas cu dolari mulți, cu un amant frumos și cu fetițaă - Nu te cunosc, vreau să spun Matildei, când tiroleza mea cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată nu mi-a plăcut să fac porcării cu femeile. Le-am iubit, și ca să le arăt dragostea, risipeam cu ele banul meu și bani străini. „Ioșca, vreau să mă iei de nevastă”, hotărî una din ele într-o noapte de beție, și a doua zi ne cununarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
N-am de vânzare!”, strig necăjit, ori de câte ori Gloria îmi cere cheia sufletului, fără să-și dea seama, cât îi suflu duh în chip. Crede că-mi lipsește o doagă, în timp ce eu sunt de părere că nebune sunt scroafele care, după porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ăștia precis că erau ucrainieni“. Și godinul era din vremea muncii forțate. Ne consideram fără nici o problemă urmașii acelora, crestând la fel ca ei inscripții pe stâlpii de lemn și pe grinzi: numele unor fete pe care le doream și porcăriile obișnuite. Pâinea mea de porumb, prăjită, am ascuns-o într-o hârtie de ziar cu lozinci tipărite cu litere mari îndemnând la rezistență. Ca rezervă, ascunsă între saltea și scândurile priciului, ea urma să completeze rația mea zilnică. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]