1,462 matches
-
au clădit-o pentru ei, Încearcă să se adapteze cât pot mai bine; mai târziu, În general, refac aceeași lume. Victor ajunse la ușă, formă codul; era la câțiva metri de mașină, dar nu-l vedea. Bruno puse mâna pe portieră, se Îndreptă pe scaun. Ușa se Închise În urma băiatului; Bruno rămase nemișcat câteva secunde, apoi se lăsă să cadă greoi În scaun. Ce să-i spună fiului său, ce mesaj avea să-i transmită? Nimic. Nu avea nimic. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zîmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sînt adversara lui. SÎnt cu el. — Bună, zice, cu un surîs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mînerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că-mi tremură picioarele. Cred că am neapărată nevoie să beau ceva. Și n-am rimel decît la un ochi, Îmi dau brusc seama. Mașina argintie oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întîrziat cumva ? Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram priveliștea. Fac un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simplu mi-a scăpat. Și a fost o mare greșeală. Dar... și tu ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lîngă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sînt așa, spun Înnebunită. Nu sînt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un secret atît de important ! Nu voiam decît să-ți aflu micile tale secrete, atît. Micile tale secrete idioate ! Voiam doar să te cunosc mai bine... așa cum mă cunoști tu pe mine. Dar el nu se Întoarce să mă privească. Portiera grea se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămîn singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O clipă, nu mă pot mișca. Rămîn acolo Împietrită, cu fața bătută de vînt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că o să aveți dispozitive de siguranță și la scaunul pasagerului, nu numai pentru șoferă Acum În legătură cu culoarea interiorului - tapițeria de piele din interioră CD‑ul de la bord să poată executa șase piese! Ba nu, opt! Zece! ĂȘi Încuierea și descuierea portierelor cu un dispozitiv electronic. Nu vreau să bâjbâim cu cheile. Nu pot să vă trimit un cec certificat. Sunt internat În spital. Nu‑mi pasă dacă asta‑i practica societății dumneavoastră. Mașina trebuie să ajungă aici până joi, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rog, o să întârzie puțin, o să-l sune pe mobil din mașină. Și cele două coboară, coboară, coboară, se duc, au ajuns la patru, la trei, au ajuns pe scară, au ieșit, se duc spre mașina Angelei, se duc, intră, trântesc portierele, Angela pornește motorul, pornește din prima, slavă Domnului! S-au dus. Mihai Mihai își face o cruce largă; i se pare că s-a făcut tot numai ureche. Acum răsuflă ușurat. S-au dus, ale naibii! îi spune Iuliei. ─ Doamne-ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o coloană oficială. Sosise de dimineață importantul oaspete din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea taxi, cel de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi făcu semn Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi spre taxi. Lovi de câteva ori în geamul portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi făcu semn Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi spre taxi. Lovi de câteva ori în geamul portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi spre taxi. Lovi de câteva ori în geamul portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca și cum ar fi dirijat mersul mașinilor în intersecție. Fata ridică și ea din umeri, învârtind sacoșa, parcă ar fi vrut s-o azvârle spre el. Silică repetă semnul că o va suna. Un taxiu, văzând agitația fetei opri. Șoferul deschise portiera și îi arătă fetei să se așeze lângă el, în față. O studia zâmbind pofticios, bătând insistent în plușul scaunului. Silică îi făcu semn să intre în mașină, dar în spate. Cu mâna dreaptă mai jos de burtă, cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Am încercat s-o ajung. M-am ciocnit de câțiva inși, mi-am cerut scuze și, până să ies pe poartă, ea era deja departe, urcându-se într-un taxi. - Ce s-a întâmplat? am urlat. Unde te duci? Prin portiera deschisă, ea mi-a răspuns ceva, dar taxiul care demara i-a acoperit vorbele. Era foarte surescitată și bănuiam că se întâmplase o nenorocire. Am rămas descumpănit în mijlocul parcării, neștiind ce să fac. Am așteptat o vreme, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau să mănânce. Când s-a apropiat, am văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint. O muzică sfioasă răzbătea printr-un geam închis pe trei sferturi. M-am ridicat pe vârfuri și am întins gâtul să văd cine e înăuntru. Probabil arătam foarte caraghios, căci o voce abia ținându-și râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sedan verde-deschis tăie banda autobuzelor și opri În spatele celor două vehicule albastru cu alb ale carabinierilor. Era un dreptunghi aproape anonim, lipsit de orice Însemn ori girofar, singurul semn distinctiv fiind o tăbliță de Înmatriculare pe care scria „AFI Oficial“. Portiera șoferului se deschise și coborî un soldat În uniformă. Se aplecă și deschise portiera din spatele lui și-o ținu așa până ce coborî o femeie tânără Îmbrăcată În uniformă verde-Închis. De-ndată ce aceasta ieși din mașină, Își așeză pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ale carabinierilor. Era un dreptunghi aproape anonim, lipsit de orice Însemn ori girofar, singurul semn distinctiv fiind o tăbliță de Înmatriculare pe care scria „AFI Oficial“. Portiera șoferului se deschise și coborî un soldat În uniformă. Se aplecă și deschise portiera din spatele lui și-o ținu așa până ce coborî o femeie tânără Îmbrăcată În uniformă verde-Închis. De-ndată ce aceasta ieși din mașină, Își așeză pe cap chipiul și se uită În jur, apoi către secția carabinierilor. Fără a se sinchisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
doc. Ea Îi luă mâna cu o familiaritate lejeră și-l urmă de pe barcă. Împreună, se duseră la mașina Încă parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei sub ea și se strecură pe banchetă. Brunetti Întinse o mână hotărâtă și-l opri pe șofer să Închidă portiera după ea. — Mulțumesc că ați venit, doctore, zise el, aplecându-se, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei sub ea și se strecură pe banchetă. Brunetti Întinse o mână hotărâtă și-l opri pe șofer să Închidă portiera după ea. — Mulțumesc că ați venit, doctore, zise el, aplecându-se, cu o mână pe capota mașinii, ca să-i vorbească. Cu plăcere, spuse ea și nu se sinchisi să-i mulțumească pentru c-o dusese la San Michele. — Abia aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aceeași teamă pe care o văzuse când femeia se uitase prima dată la rana care-l ucisese pe Foster. — De ce? Zâmbetul lui fu curtenitor. — Poate voi afla mai multe despre motivul uciderii lui. Ea se Întinse Înaintea lui și trase portiera. Brunetti nu avu de ales decât să se ferească de greutatea ei În mișcare. Portiera se trânti, ea se aplecă peste spătarul scaunului și-i spuse ceva șoferului, și mașina se urni din loc. El rămase unde era și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l ucisese pe Foster. — De ce? Zâmbetul lui fu curtenitor. — Poate voi afla mai multe despre motivul uciderii lui. Ea se Întinse Înaintea lui și trase portiera. Brunetti nu avu de ales decât să se ferească de greutatea ei În mișcare. Portiera se trânti, ea se aplecă peste spătarul scaunului și-i spuse ceva șoferului, și mașina se urni din loc. El rămase unde era și-o privi cum intră În traficul ce curgea afară din Piazzale Roma, de-a lungul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea un sunet neașteptat din spatele mașinii s-ar fi lăsat imediat jos sau s-ar fi ghemuit pe pavaj lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În două postul militar. Făcu o serie de cotituri pe după clădiri și-n spatele mașinilor, dintre care nici una nu-i spuse nimic lui Brunetti, și opri curând În fața unei alte clădiri joase de ciment. Brunetti se uită afară pe geamul portierei din spate și văzu că erau opriți pe diagonală În fața unghiului drept făcut de fațadele a două magazine. Deasupra unei uși de sticlă, văzu scris „Food Mall“. Nu asta le fac leii prăzii lor? Cealaltă firmă spunea: „Baskin Robbins“. Câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
puțin optimist, Brunetti Întrebă: — Cafea? Șoferul Înclină din cap spre a doua ușă, evident nerăbdător ca Brunetti să coboare din mașină. Când o făcu, șoferul se lăsă În spate peste scaun și spuse: „Mă Întorc În zece minute“, și Închise portiera și porni brusc, lăsându-l pe Brunetti pe trotuar, simțindu-se ciudat de abandonat și de străin. La dreapta celei de-a doua uși putea acum să vadă o placă pe care scria: „Capucino Bar“, cel care o scrisese fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mărite cu el, după care se Împușcase. Își petrecu restul călătoriei citind știrile politice, știind la fel de multe când ajunse la Vicenza ca atunci când plecase din Veneția. Același șofer Îl aștepta În fața gării, dar de data asta coborî ca să-i deschidă portiera. La poartă, opri fără să i se pună s-o facă și așteptă cât timp carabinierii Îi scriseră lui Brunetti un permis de trecere. — Unde ați vrea să mergeți, domnule? — Unde e Biroul de Sănătate Publică? Întrebă el. — În spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe coridor În stânga și cum intră În camera alăturată, din care putu auzi vocea unei femei care Îi vorbea cu o voce joasă, cântată, probabil unui copil bolnav. Afară, șoferul aștepta, ocupat cu o revistă. Ridică privirea când Brunetti deschise portiera din spate a mașinii. — Încotro, domnule? — E deschisă azi cantina aceea? Îi era foarte foame. Își dădu seama abia acum că era trecut de unu. — Da, domnule. S-a rezolvat cu greva. — Cine a fost În grevă? — CGL, explică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]