1,416 matches
-
Într-o zi, un bassidji care îi oprise din drum le ceru actele la toți trei. Șoferul, cu cioturile lui îmbrăcate în zdrențe de piele cicatrizată, se execută cel dintâi. Se întinse spre torpedou și de-acolo își scoase un portofel scorojit. Cu o clipă înainte ca milițianul să li se vâre prin geamul deschis, Ghazal nu făcu decât să se cuibărească sub clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
furt și uneori, din întâmplare iese la iveală fapta comisă. Aceste persoane sunt încadrate în categoria bolnavilor de cleptomanie. AceștiAșatunci când sunt prinși și pedepșiți destul de aspru, comit din nou aceeași infracțiune. Unii dintre aceștia se desculpă spunând că acel portofel luat putea fi pierdut deoarece putea cădea din buzunar, că era destul de plin și putea aluneca ușor, având circumstanțe atenuante , astfel cleptomania e o boală aplicabilă indiferent de poșibilitățile materiale a persoanei. Astfel o tânără pe nume Jana, sora unui
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mâna în geanta unei persoane în timp ce aștepta la o coadă. A fost reținută în prezența martorilor și condusă la sediul miliției să fie strânsă de pe drumuri și pusă la răcoare. Aducându-se probe pentru faptele săvârșite, având amprentele ei pe portofelele sustrase de ea și aruncate în diferite locuri, ea voind să scape de probe. Cu toate intervențiile fratelui eAșa fost dusă în fața județcătorului pe baza probelor, a obiectelor și declarațiilor de la martori, au fost probe de încriminare. Condamnată, deși nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Mâinile se mișcau metodic, palpând în sus și în jos fiecare picior și braț, ca un control de securitate într-un aeroport. Desigur, se gândi. O verificau. Simți cum îi umblau în buzunarele pantalonilor, scoțându-i telefonul mobil și micul portofel pe care îl purta. Aveau să vadă cine era. O singură dată mai fusese atât de înspăimântată, atunci când blocaseră tâlharii drumul în Congo. Cel mai mult se temea să i se afle identitatea: dacă ar fi știut că era diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aci pen’ ceva. Iți spun drept că nu știu, repetă posomorât bătrânul. Stăteam și eu cu alții-n față la D.H. Holmes. — Ș-ai șterpelit un portofel, ai? — Nu. L-am ocărât p-un caraliu. — Și cam cum i-ai zis? — Comunis’. — Comnis’! Ăăau! Dac-aș zice eu c-un pulițist d-ăștia e comnis’, m-aș trezi pe loc cu fundu-n Angola. Da’ mi-ar place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
comuniune a lui Ignatius. Nu vrei s-o vinzi? — Cum așa? Mă ocup cu vânzarea hainelor vechi. Îți dau zece dolari pentru ea. — Aiurezi! Pentru asta? — Cincisprezece? — Serios? Doamna Reilly își scoase pălăria. Uite-o aici, drăguțule. Tânărul își deschise portofelul și-i întinse doamnei Reilly trei bancnote de câte cinci dolari. Sorbind ultimele picături din pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că trebuie să plec. — Așa curând? Am fost absolut încântat să te cunosc. — Ai grijă, că-i frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
școală după ce școlile se-nchid? — Îți dau în fiecare zi câte doi dolari. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Foarte bine, dar va trebui să-mi plătești în avans chiria pentru o săptămână. Nu fac afaceri cu sume mici, George deschise portofelul și-i dădu lui Ignatius opt dolari. — Uite. Cu cei doi pe care ți i-am dat, fac zece. Pentru toată săptămâna. Ignatius, fericit, băgă în buzunar și aceste bancnote și apoi smulse de sub brațul lui George unul dintre pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mama lui să se fi dus totuși la una dintre bacanalele ei de popice. Pe de altă parte, era la fel de posibil ca o camionetă cu zăbrele să gonească chiar acum spre Constantinopole Street. Să scape. Să scape! Ignatius privi în portofel. Cei treizeci de dolari dispăruseră, confiscați probabil de mama lui la spital. Se uită la ceas. Era aproape ora opt. Cu ațipitul și asaltul împotriva mănușii, după-amiaza și seara se scurseseră destul de repede. Ignatius căută prin cameră, aruncând pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Rigorile capitalismului - idei, produse, servicii și procese, judecate de către piața de desfacere - confirmă validitatea a ceea ce este sau nu este inovator. Exprimat simplu, o inovație are valoare dacă este apreciată din partea clienților cărora aceasta le-a adus bani mulți în portofel. Acum că am calificat acest aspect, este important de remarcat faptul că o inovație pe care clienții nu și-o doresc sau sunt incapabili să plătească pentru ea astăzi, ar putea satisface componenta valorii a acestei definiții mâine. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista așa ceva. Era prins în cursă. Se uită în jur înnebunit. Vasco încetini. Își arătă una dintre insigne, într-un portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui. O lumină clipi lângă ușă. Era un lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vezi! - Nu, nu vreau să-l văd mort“. CÎteva ceasuri mai tîrziu, În timpul Înmormîntării, a fost liniștit și a citit textul unui psalm pe care bunicul Îl transcrisese pe o foaie de caiet dictando pe care o ținea Împăturită În portofel. Sfîntul Francisc din Assisi, În schimb, nu i-a refuzat nimic tatei. L-a Învățat care e valoarea sărăciei. Tata m-a Învățat la rîndul lui că era mai bine să fii sărac decît bogat, ceea ce Îmi va Îngădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
siguranță nu toți pasagerii erau la fel: majoritatea aveau cizme de iarnă, ea era singura În papuci de plajă cu toc. Pe măsură ce avionul se apropia de pista de aterizare, realitatea zăpezii iminente i se furișa În minte. Se uită În portofel: nu mai avea decât 25 de dolari, iar o cursă cu taxiul era 50. Kitty ieși din aeroport cu gentuța ei de mână, privindu-i pe ceilalți pasageri care Își așteptau bagajele de la cală. Nu putea ajunge În Manhattan decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
devin din ce În ce mai imaginari: acordurile migălite și ostenitoare care le stabilesc valoarea se schimbă mai repede ca gîndul. Bine, gîndi Diavolul. Se apleacă afară pe fereastra cabinei proiecționistului și Într-o clipită face să se evapore conținutul buzunarelor și poșetelor publicului. Portofelele, banii, cărțile de credit, actele de identitate, PDA-urile, mobilele, pagerele și cheile, toate dispărute. Toți se simt mai ușori. Se foiesc pe scaune, fără să-și dea seama că au fost buzunăriți. Voci din mulțime: „Dar valoarea artei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și este la fel de bună peste tot În lume unde mergeți - vă duceți la bancă și scoateți exact atîta cît vreți din ea. RÎsete răsfirate, aplauze ici și colo, apoi cîteva sunete de spaimă. Unii spectatori, obișnuiți să se pipăie pe portofele de fiecare dată cînd conversația ajunge la bani, Își pipăie buzunarele și nu-și mai găsesc portofelele. Discret, Încep să se caute prin buzunare. — Doar pentru că această poezie este făcută din cuvinte și oricine poate s-o scrie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atîta cît vreți din ea. RÎsete răsfirate, aplauze ici și colo, apoi cîteva sunete de spaimă. Unii spectatori, obișnuiți să se pipăie pe portofele de fiecare dată cînd conversația ajunge la bani, Își pipăie buzunarele și nu-și mai găsesc portofelele. Discret, Încep să se caute prin buzunare. — Doar pentru că această poezie este făcută din cuvinte și oricine poate s-o scrie și s-o Învețe pe dinafară sau să treacă cu vederea acel mic C Într-un cerculeț pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sau Încuiați-o În seif dacă nu vreți să vă dea coșmaruri. Valoarea de conținut a artei este proporțională cu volumul de neliniște pe care Îl produce În sufletul posesorului. Se dezlănțuie iadul pe pămînt. Oamenii Încep să-și caute portofelele pe sub scaunele din față. Unii dintre ei se și scarpină, și caută, În același timp. Se aud Înjurături În mai multe limbi ale pămîntului. Numai Paulee, care stă În primul rînd, zîmbește senin. El Înțelege exact ce vrea Wakefield să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield. O să-l facă să se audă tare de tot, foarte clar, să nu existe nici o Îndoială. Pune un tun mic pe fereastra cabinei proiecționistului. Ce tip de proiectil să folosească? Un măr exploziv plin cu cuie? O ploaie de portofele și de chei? O ghiulea care să Închidă conținutul comprimat al apartamentului lui Wakefield? Dar Își vine În fire. De ce să grăbească lucrurile? De abia ce devin mai interesante. S-a obișnuit atîta cu fragilitatea intelectuală și moliciunea morală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
limba banilor și să aduci exaltare și libertate În lume“, „Cum să instaurezi religii simple prin utilizarea unor zei mărunți & cum să Îi reabilitezi pe fanatici“, „Cum să te bucuri de micile plăceri ale vieții fără să duci mîna la portofel“, „Cum să te simți iubit cînd toată lumea te urăște cu spume“. Cursanții Învață cum să Își recapete imaginația pe care au pierdut-o În timp ce Își cîștigau averile. Prin utilizarea unui sistem de zece puncte, În care fiecare milion de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield le dă adresa imaginară de web a școlii: www.școaladeimaginație.com — Vă mulțumesc pentru atenție, doamnelor și domnilor, și sper să vă fi stimulat Îndeajuns. Există Întrebări? O duzină de oameni se ridică În picioare, fluturîndu-și mîinile. „Unde-i portofelul meu? Nu ești decît un magician de doi bani! Nu te compari cu Houdini! Dă-mi-l Înapoi!“. O tînără extrem de serioasă se face auzită printre vocile celorlalți: „Încerci să ne spui că trăim Într-o lume a visurilor?“ Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
conversații care Îl privește numai marginal. — Ce-ai făcut cu Maggie? Wakefield surprinde o nuanță de proprietar În tonul lui Paulee. De fapt, Paulee face aluzie la ceea ce el crede că a fost numărul de magie al lui Wakefield, făcînd portofelele să dispară și să apară. Dar Wakefield habar nu are: el a pus strigătele disperate ale oamenilor după propriile portofele și chei pe seama unor răspunsuri imaginare la speculațiile lui despre bani. Îi aruncă lui Paulee o căutătură murdară. — Ah, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Paulee. De fapt, Paulee face aluzie la ceea ce el crede că a fost numărul de magie al lui Wakefield, făcînd portofelele să dispară și să apară. Dar Wakefield habar nu are: el a pus strigătele disperate ale oamenilor după propriile portofele și chei pe seama unor răspunsuri imaginare la speculațiile lui despre bani. Îi aruncă lui Paulee o căutătură murdară. — Ah, a sunat ea, spune Sherrill. A intervenit ceva, dar o să vină curînd. Wakefield Își dă seama că Sherrill este probabil prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niciodată acum, când lumina pe care o purta în sine Ralph se stingea treptat. Își șterse o lacrimă din colțul ochiului și se așeză. Asta nu servea la nimic. Nu-i era de ajutor nimănui. Într-un impuls subit, deschise portofelul, scoase ecografia gri și neclară și o puse pe birou, în fața ei. Avea nevoie de ceva vesel, care să-i însenineze viața. Cuprinsă de un elan de energie, se puse pe treabă. Trebuia să termine pregătirile pentru lansarea Fair Exchange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să vrei. Cum să vă spun, de toate, la vârsta care o aveam de paișpe ani - să faci tâlhării cu cărămida în pungă. Puneam cărămida în pungă și dădeam cu punga în cap unuia cu bani la el, cu un portofel, într-o zonă mai retrasă. Așa a fost începutul tâlhăriilor, să spun așa, apoi mă șmecherisem, făceam cu ranga în buchetul de flori. Nu se aștepta lumea - un copil cu un buchet de flori!... Cum trecea de mine, mă întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noi la discotecă, vroiam un bairam în casă. Vroiam să facem banii noștri. Prima dată a căzut frati-miu, la minori. Toată greutatea a rămas pe mine, mama m-a învățat, eu nu vroiam să ascult. Am furat o dată din portofel și nu mi-a plăcut. Ca să faci la portofel trebuie să ai creierul doxat, trebuie prea multă tactică, prea multă migăleală. Cine fură din portofel, pentru mine, ăia sunt prea bărbați. Au un tupeu exagerat, prea mare, și nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să facem banii noștri. Prima dată a căzut frati-miu, la minori. Toată greutatea a rămas pe mine, mama m-a învățat, eu nu vroiam să ascult. Am furat o dată din portofel și nu mi-a plăcut. Ca să faci la portofel trebuie să ai creierul doxat, trebuie prea multă tactică, prea multă migăleală. Cine fură din portofel, pentru mine, ăia sunt prea bărbați. Au un tupeu exagerat, prea mare, și nu are oricine. Mie mi-era ușor să dau în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]