KorAP: Find »[drukola/base=portughez & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...174 >

4,329 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

portugheze s-a modificat, de altfel, cu generozitate. Fiecare nou guvern revoluționar, fiecare insurecție, fiecare lovitură de stat aducea cu sine și o modificare a Constituției. Unii oameni politici cer, în 1852, să se modifice Constituția, pentru "a pacifica familia portugheză". Iar istoricul Alfredo Pimenta scrie: "Niciodată, până la 1820, familia portugheză n-a avut nevoie să fie pacificată. De la această dată însă și până în zilele noastre (1934), marea preocupare a oamenilor politici este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea? De ce au

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
guvern revoluționar, fiecare insurecție, fiecare lovitură de stat aducea cu sine și o modificare a Constituției. Unii oameni politici cer, în 1852, să se modifice Constituția, pentru "a pacifica familia portugheză". Iar istoricul Alfredo Pimenta scrie: "Niciodată, până la 1820, familia portugheză n-a avut nevoie să fie pacificată. De la această dată însă și până în zilele noastre (1934), marea preocupare a oamenilor politici este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea? De ce au făcut dintr-o singură națiune, două națiuni, care în decursul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
preocupare a oamenilor politici este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea? De ce au făcut dintr-o singură națiune, două națiuni, care în decursul timpului s-au multiplicat într-un asemenea chip încît în prezent e greu de spus câte națiuni portugheze trăiesc înăuntrul Statului Portughez?" Fapt este că o seamă de oameni, adăpați la luminile secolului XVIII, la Revoluția Franceză, la masonerie, sau liberalismul lui Guizot, voiau cu tot dinadinsul să transforme Portugalia într-o republică europeană sau, în cel mai

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea? De ce au făcut dintr-o singură națiune, două națiuni, care în decursul timpului s-au multiplicat într-un asemenea chip încît în prezent e greu de spus câte națiuni portugheze trăiesc înăuntrul Statului Portughez?" Fapt este că o seamă de oameni, adăpați la luminile secolului XVIII, la Revoluția Franceză, la masonerie, sau liberalismul lui Guizot, voiau cu tot dinadinsul să transforme Portugalia într-o republică europeană sau, în cel mai rău caz, într-o

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și Alexandro Herculano, Don Pedro V

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și Alexandro Herculano, Don Pedro V este un intelectual care înțelege istoria prin dialectica profetismului demo-liberal; pentru el, istoria se reduce la conflictul dintre "poporul" dornic de libertatea cântată de Victor Hugo și "tirania" reacționarilor (iezuiți, regi, nobili). Herculano

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
un exemplu bogat în înțelesuri ascunse retragerea acestui mare istoric și om politic la o fermă unde își va petrece restul vieții îndeletnicindu-se cu lucruri vii și roditoare, silindu-se să regăsească și să se reintegreze în străvechea comunitate portugheză. Scurta domnie a lui Don Pedro V a fost plină de nenorociri; holera și febra galbenă au secerat zeci de mii de vieți; un ultimatum al lui Napoleon III, precedat de două vase de război franceze la gura Tagelui, umilește

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Regelui, Don Luiz, care se reîntoarce din Franța unde se afla în călătorie. Don Luiz are parte de o foarte lunga domnie (1861-1889), în care timp, sub aparența de stabilitate a regimului demo-liberal, se desăvârșește acțiunea de dezagregare a societății portugheze. Don Luiz e un rege artist; cântă din vioară, traduce pe Shakespeare. "Cam atâta îi îngăduia Constituția", adnotează cu amar un istoric. Mișcările subversive și insurecțiile se continuă și sub el, în același ritm. E foarte greu de înțeles întotdeauna

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de veracitatea ideilor masonice și revoluționare și de necesitatea totalei preschimbări a Portugaliei - fapt este că sub lunga și, în aparență, calma lui domnie, forțele dezordinii s-au manifestat în deplină libertate. În acest răstimp de 28 de ani, societatea portugheză este atacată sistematic până la măduvă. Legăturile cu trecutul sunt aproape total tăiate. Portugalia nu se află numai în pragul catastrofei finale, se află în etapa preliminară dispariției ei ca neam creator de instituții autonome. Două sau trei generații trecute fără

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
pe nesimțite într-o hibridă provincie "franco-europeană"... II. CĂRTURARII ȘI REVOLUȚIA Poate nicăieri ca în Portugalia, scriitorii și cărturarii n-au avut un rol politic atât de important, fie direct, prin activitatea lor politică, fie indirect, prin cărțile lor. Republica portugheză e, în parte, opera literatorilor. Și nu e lipsit de semnificație amănuntul că în fruntea primului guvern provizoriu republican se găsește un poligraf, Teofilo Braga, care a fost și al doilea președinte al Republicii; iar din cei opt președinți pe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
e lipsit de semnificație amănuntul că în fruntea primului guvern provizoriu republican se găsește un poligraf, Teofilo Braga, care a fost și al doilea președinte al Republicii; iar din cei opt președinți pe care i-a avut până acum Republica portugheză, patru au fost profesori și doi au fost scriitori. Intervenția artiștilor și cărturarilor în viața publică portugheză are loc prin așa numita "generație de la Coimbra". Semnalul îl dă seria de conferințe organizate la Cazinoul din Lisabona, în 1871, de către un

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Braga, care a fost și al doilea președinte al Republicii; iar din cei opt președinți pe care i-a avut până acum Republica portugheză, patru au fost profesori și doi au fost scriitori. Intervenția artiștilor și cărturarilor în viața publică portugheză are loc prin așa numita "generație de la Coimbra". Semnalul îl dă seria de conferințe organizate la Cazinoul din Lisabona, în 1871, de către un grup de intelectuali democrato-revoluționari, în fruntea căruia se aflau patru tineri scriitori: poetul Antero de Quental, romancierul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de intelectuali democrato-revoluționari, în fruntea căruia se aflau patru tineri scriitori: poetul Antero de Quental, romancierul Eça de Queiroz, istoricul și economistul Oliveira Martins și poligraful Teofilo Braga. Patru nume care, douăzeci de ani mai târziu, vor fi luceferii culturii portugheze. Patru scriitori care au avut nu numai un extraordinar răsunet prin operele lor, dar au modificat chiar conștiința a două generații și au făcut posibilă, cu sau fără voia lor, instaurarea Republicii. Prin seria de "conferințe democratice" de la Casino, grupul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
vitale din care trăiește umanitatea civilizată; să încerce a lua cunoștință de faptele care ne înconjoară, în Europa; să agite în opinia publică marile chestiuni ale filozofiei și științei moderne; să studieze condițiile transformării politice, economice și religioase ale societății portugheze" (Programul Conferințelor democratice). Prima conferință a ținut-o Antero de Quental și e intitulată: "Cauzele decadenței popoarelor peninsulare în ultimele trei secole". Augusto Soromenha a vorbit despre "Literatura portugheză contemporană", Eça de Queiroz despre "Realismul în Artă", iar Adolfo Coelho

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
moderne; să studieze condițiile transformării politice, economice și religioase ale societății portugheze" (Programul Conferințelor democratice). Prima conferință a ținut-o Antero de Quental și e intitulată: "Cauzele decadenței popoarelor peninsulare în ultimele trei secole". Augusto Soromenha a vorbit despre "Literatura portugheză contemporană", Eça de Queiroz despre "Realismul în Artă", iar Adolfo Coelho - profesor, poligraf și etnolog - despre "Chestiuni de învățămînt". A cincea conferință a ținut-o evreul Salamao Saraga despre "Istoricii critici ai vieții lui Iisus", și a provocat un scandal

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de la Coimbra" vrea să transforme Portugalia semifranceză într-o țară aidoma Franței. Se simt rușinați că părinții lor imitaseră prost modelele pariziene, sau le imitaseră numai în parte. Prezentul li se pare abominabil iar trecutul plin de "spectre retrograde". Tradiția portugheză, o rușine națională care se cerea batjocorită în văzul lumii. De aceea, în loc să-și găsească îndreptar în Camoens, și-l găsesc în Victor Hugo, idolul tinerei generații. Hugo este francez, este modern, este revoluționar. A vorbit despre umanitate. A suferit

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
odată pentru totdeauna "spectrele trecutului". Critica lor necruțătoare a grăbit căderea monarhiei și instaurarea haosului revoluționar. Dar, pe de altă parte, fiecare din ei a contribuit la apropierea revoluției naționaliste și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut cu același ochi cu care au văzut-o și înaintașii lor. Parazitismul burgheziei, indiferența nobilimii, decadența clerului, apatia maselor, mediocritatea culturii, - sunt vicii reale, împotriva cărora s-a ridicat cu vehemență generația de la

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
din vremea studenției la Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide. Antero de Quental a contribuit enorm la lichidarea monarhiei constituționale și a liberalismului. Socotea "bietul popor portughez slăbit moralmente și dezorientat intelectualicește, după 50 de ani de mizerii partidiste și iluzii liberale". Era antiparlamentar pentru că "în mediul subtil și sterilizant al acestei conspirații permanente, care e esența însăși a parlamentarismului, partidele pierd noțiunea realității și, în timp ce lumea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare este uniunea republicană iberică. Și cu toate acestea, socialistul Oliveia Martins acceptă Ministerul da Finanțe sub Regele Don Luiz în 1885, sperând să joace rolul unui

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cu cât geniu literar! - în volumul prodigiosului pesimist. Oliveira Martins a pus în circulație formule, sentințe, portrete, tablouri sinoptice - care nu erau întotdeauna juste, dar care au devenit populare datorită marelui său talent. De abia de curând noua școală istorică portugheză a început să revizuiască sentințele maestrului revoluționar și de abia acum istoria Portugaliei începe să arate și alte aspecte, în afară de turpitudinea, demența, crima și decadența, din belșug zugrăvite de pana lui Oliveira Martins. Către sfârșitul vieții, istoricul visa o monarhie

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
în pozitivismul lui Auguste Comte, înțeles cu aproximație, justificarea teoretică a enciclopedismului său și tot de la Comte a împrumutat spiritul de sistem, sub obsesia căruia a trăit toată viața. Profesor la Universitatea din Lisabona, a plănuit o istorie a literaturii portugheze în 36 de volume și chiar a scris vreo douăzeci. Fără nici o pregătire științifică, a abordat antropologia și etnografia, încadrînd tot ce știa - și nu știa mult - într-un sistem de o întristătoare, sterilă rigiditate. Dominat de ambiția sistemului, însuflețit

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
fost mai târziu retopite într-o masivă operă de câteva mii de pagini, care intenționa să completeze și să întreacă La Légende des Siècles a lui Victor Hugo. Teňfilo Braga era republican pentru că, în concepția lui, evoluția dinamică a societății portugheze era amenințată de existența unei "familii privilegiate": familia regală. "Filozofia pozitivă, scrie el în História das ideas republicanas em Portugal, ne învață să vedem că constituționalismul este o tranzacție provizorie între absolutism și revoluție și că această stare provizorie e

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
revendicat de ideologii naționalismului și nu fără dreptate. Pentru că Braga a fost ceea ce se numea în a doua jumătate a secolului trecut un "patriot". Cea mai mare pasiune a vieții lui a fost, după pozitivism, cultul patriei și al rasei portugheze. A vorbit despre "rasă" și despre "geniul popular" ca nimeni altul. Spre deosebire de acești trei scriitori filosofi și revoluționari, Eça de Queiroz (1860-1900) nu era nici filosof, nici enciclopedist și a încetat repede de a fi revoluționar. Opera lui e un

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de a fi revoluționar. Opera lui e un monument al literaturii portugheze moderne; singurul de altfel pe care timpul, departe de a-l întuneca, îl valorifică neîncetat. Dar prin admirabilele sale romane, Eça de Quieroz a zdruncinat instituțiile tradiționale - Patria Portugheză, Biserica, familia - poate tot atât cât a făcut Oliviera Martins sau Antero. Realismul său nu era întrecut decât de marea, unica sa probitate artistică. Avea forța și curajul lui Zola, alături de pasiunea artistică a lui Flaubert. Romanele sale sunt printre

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
în Cuba, Anglia, America, Franța. A avut, ca și întreaga lui generație, cultul Franței, al limbii franceze, al valorilor franceze. De aceea și cărțile lui par a fi traduse din franțuzește. Și în aceste cărți, ce admirabilă oglindă a moravurilor portugheze, ce neiertătoare critică a burgheziei și Bisericii, ce cumplită caricaturizare a tot ceea ce reprezenta, între 1870-1890, spiritul "constituționalist", cu creațiile sale hibride, cu metisajul său grotesc de valori, cu fundamentala sa mediocritate! Fără îndoială că opera lui Eça de Queiroz

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]