1,105 matches
-
Exemple: un om ("un om"), un cå ("un cal"), o misĕ ("o masă"), o båbĕ ("o babă, o bătrână"). Pronumele definit poate fi personal, posesiv, demonstrativ, relativ și interogativ. ex: m-åm ărs ("am râs"), l-åi vezut ("l-ai văzut") Pronumele posesiv: ex: mev ćåće ("tatăl meu"), lui căre ("câinele lui"), ľei måie ("mama ei"), noștri cåľ ("caii noștri") Mai poate începe și cu ț- sau ť- ex: țest om ("acest om") De asemenea poate începe cu ț- e.g. țåle lingure ("acele
Gramatica limbii istroromâne () [Corola-website/Science/314425_a_315754]
-
bun cunoscător al artelor plastice, în general, și un analist extrem de subtil al obiectului concret, al imaginii individualizate. Deși are ceva din senzorialitatea lui Chelba, din voluptatea acestuia de scufundător în subteranele obiectului artistic, dar nu și din caracterul lui posesiv și voluntarist, autorul Clip Art-ului este mai degrabă un spirit liric și introvertit. El urmărește în primul rînd ductul interior al operei, sufletul său ascuns, și abia după aceea propriile lui desfătări din spatele camerei. In al doilea rînd, alegerea
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
cheaguri de frig// iar eu/ încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied). După cum se extinde asupra unor factori ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un impuls posesiv, dar și dintr-un snobism al imaginarului pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
om de afaceri suedez, stabilit și el definitiv în capitala Franței. Printr-un capriciu al soartei, după ce Irena se decide în cele din urmă să se întoarcă la Praga, dar nu definitiv, partenerul ei de viață devine amantul acelei mame posesive și vorace. Urmînd o logică specifică melodramei, intriga romanului mai oferă și alte surprize. La Praga, Irene își reîntîlnește prietenele din tinerețe, de care se simte însă complet străină. La rîndul lor, ele nu manifestă nici un fel de interes față de
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
de hipercorectitudine: pluralul feminin în -i este simțit adesea ca popular (ca în căși, făbrici, ciocolăți), mulți vorbitori percepând forma în e ca mai elegantă. Nu este exclusă nici o tendință analogică, de asimilare fonetică, repetiția lui e din articol și posesiv contribuind la preferința pentru desinența e: dragelemele. În fine, trebuie să ținem cont și de istoria formelor în discuție: în dicționarul lui Frédéric Damé (Nouveau dictionnaire roumain-français, din 1893) se preciza că adjectivul dragare la plural formele dragi (la masculin
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
deconcertează frații care se grăbesc s-o mărite. Cei trei copii care se nasc moștenesc inteligența și firea părinților, însă nu și calmul și armonia interioară, nici împăcarea cu sine a fiecăruia. Amadeo, fiul cel mare, este egoist și agresiv, posesiv și capricios, talentul și temperamentul de artist îl duc spre artă, ajunge unul dintre marii pictori ai vremii. Al doilea fiu, Juan, este obiectul urii fratelui încă din leagăn, pe parcurs ura sporește, încât, în loc să se ocupe de afacerile familiei
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
avut. Casa aceasta conținea ceva din forța unei virilități masculine mărturisită în creație, un tip de energie tumultoasă și misterioasă totodată care i-a clocotit mintea și trupul pînă la capăt. Ochii de femei, tandri sau încărcați cu reproșuri, senzuali, posesivi, rebeli mișcau, parcă, în fiecare tablou, făcîndu-l să palpite visceral. Și, uneori, își fixau imaginea în realitatea unei fotografii. Există cîteva fotografii alb-negru, pe care le-am descoperit acolo, puțin cunoscute, în care Picasso privește lumea cu o enormă bucurie
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
chiar că, mulțumit, a ațipit. Dar, la o privire mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se gîndește la plecare. Botul său ce transgresează insula amușină deja alte zări. Ar putea fi vorba de aceleași orizonturi pe care le întrevede și privirea doamnei și stăpînei sale. O posibilă interpretare
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
și o podoabă pentru doamnă. L-a domesticit și l-a salvat. Atît timp cît va rămîne în poala ei, unicornul e în siguranță. Și de data asta, iubirea femeii e și feciorelnică, dar și maternă. Și pură, și protectoare/posesivă. Seducîndu-l pe licorn, doamna se sacrifică și îl salvează. Toate, simultan. I se dăruie, dar îl subjugă. Îl ține în brațe, privind fie în lăuntrul ei, fie spre un tărîm numai de ea știut. Nicicînd către el, care, oricum, se
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
față de proprietate, precizându-se că "eu vreau asta!" nu este politică, dar "eu am dreptul să vreau asta" este politică. Unele popoare nu cuprind încă în vocabular verbul "a avea", în sensul de "a poseda", ele înlocuindu-le cu locuțiuni posesive: "la mine, la tine... la noi, la voi" etc. Altfel spus, "dacă se află la mine, este al meu". Așa se justifică natural teritorii ocupate prin agresiuni, capturi de război, tezaure, a căror returnare devine inconcevabilă... Scris de o echipă
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
Catindatul, dansat de Dumitru Buzincu, realizează în dans efecte comice memorabile. Cele două personaje feminine sunt deosebit de bine alese: Mița (Roua Răuț) o balerină și mai ales o actriță plină de talent, care a marcat excelent stările pasionale și temperamentul posesiv, chiar agresiv al personajului, iar Monica Ailiesei, o Didină feminină, o cochetă de mahala pregătită, parcă, să-și înșele consortul. Scenele de la bal sunt realizate coregrafic într-o diversitate de situații, urmărindu-se cu mare talent poezia pitorescă a balurilor
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
și pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere mereu sângele și vlaga celorlalți. "Mortul viu" se supune unei fatalități pe care cititorul trebuie să o descopere
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
comiterii crimei și chiar afirmând că este îngrijorat de soarta prietenei lui. Davies plănuise să dea vina pe prietenul căruia i-a arătat cadavrul Rebeccăi. Prietenii tânărului au declarat că acesta avea o parte întunecată și era extrem de gelos și posesiv cu Rebecca. La puțin timp după despărțirea de ea, Joshua a început să împartă zvonuri despre un avort al acesteia și despre încercările ei de a rămâne însărcinată pentru a continua relația cu el. Tânărul scria mesaje de amenințare pe
Crimă şocantă pe Facebook: Şi-a ucis prietena pentru un mic dejun gratis () [Corola-journal/Journalistic/60012_a_61337]
-
Memoria cunoscută de psiholog nu e aceeași și pentru scriitor. Amintirile îi scăpa de sub control și ajung să domine firul epic "prestabilit" de autoare: "Știam atatea despre ea ("memoria") că psiholog; dar nu știam, ca scriitor, că este atît de posesiva, că este teribilă, mai greu de stăpînit decît orice afect". Astfel de considerații a datorate formației științifice, analitice a Tatianei Slama-Cazacu, dar și acceptării jocului postmodern cu cititorul părtaș la frămîntările, la imperfecțiunile autorului a nu sînt deloc rare în
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
la adăpostul cucuvelelor, tații își strigă, prin guri adolescente care absorb întunericul, iubirea pierdută și diminețile din ce în ce mai repede smulse de pe iarba fragedă, jupuirea sufletului. în unghiul gol și fierbinte al cotului, capul tău aerian, fără trăsături și totuși groaznic de posesiv, nebun, carnivor, cap de primăvară ce a reușit să iasă din vis sfidându-mă acuzator și care e în stare să-și ia rolul în serios, să graviteze ca o planetă de os prin camera joasă, luminând slab, căutând amintiri
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
de nu și-ar întreba, pesemne, propria lor Anima, propria feminitate. Poeții, ego(t)iști prin definiție, vorbesc, îndeosebi sau îndeobște, doar dinspre ei (spre ele). Romancierii amintiți mai sus, dinspre ele, „din lăuntrul” lor. „Al lor”? Care e genul posesivului „al lor”? E ambigen: „al lor” și-„al lor”! L. N.: Până unde ajunge această feminitate în poezie? Ș.F.: Nu știu ce să răspund. L. N.: Despre muzele mai apropiate, cele ale literaturii noastre, unele cu nume: Zulnia, Elena, Veronica, Sofia
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
etc. Unele au ieșit din circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al dumitale coleg și prieten
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
nimic neatins. Istoria viciază sentimentele sau, oricum îngreunează iubirea, cuplul mulțumindu-se deseori doar cu fluidul spiritual: „ce mult mă schimbă așteptarea / stau așa - jalnic amestec de limfă și sânge - în mijlocul / unui sentiment dăruit mai mult suferinței / până vine - candid posesivă - Ioana și vorbește / vobește, îmi spune adevărul în față / nu mă cruță deloc / plânge [...]"(loc pentru altul) Nu știu dacă această poezie nu va părea multor români cumva prețioasă, patetică chiar, întrucât carențele noastre în ceea ce privește istoria actuală a Basarabiei sunt
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
să dau exemple... Mi-aș atrage noi antipatii. De obicei, trași în poză, dezavantajos, subiecții se supără foc. Mai greu e cu autoportretul... Amorul propriu, cel mai tiranic dintre toate, te încurcă în evaluarea trăsăturilor. Iubirea de sine fiind mai posesivă decât cea mai vajnică femeie...Cînd nu se petrece invers; cînd, vrând să fii cât mai obiectiv, nu devii masochist... Pictorii, de exemplu, își fac autoportretul în oglindă, stânga devenind dreapta. E ca și cum ai fi alt ins, altfel direcționat. Eu
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
foarte normală: mimarea sarcastică a respectului duce cu timpul la erodarea formulelor înseși de respect. Cum s-ar putea însă explica păstrarea formei de genitiv-dativ, cînd forma principală a intrat în desuetudine? Probabil că a funcționat în acest caz presiunea posesivelor: formele dumneasa - dumnealui - dumneaei substituie (asimetric) doar pronumele el - ea, în vreme ce formele dumisale - dumnealui - dumneaei intră în relație directă cu seria alcătuită din posesiv și genitive: său - lui - ei: persistența acestora și a posibilității stilistice a alegerii au menținut în
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
genitiv-dativ, cînd forma principală a intrat în desuetudine? Probabil că a funcționat în acest caz presiunea posesivelor: formele dumneasa - dumnealui - dumneaei substituie (asimetric) doar pronumele el - ea, în vreme ce formele dumisale - dumnealui - dumneaei intră în relație directă cu seria alcătuită din posesiv și genitive: său - lui - ei: persistența acestora și a posibilității stilistice a alegerii au menținut în uz și formele de politețe corespunzătoare (cartea sa/ a dumisale; cartea lui/ a dumnealui; cartea ei/ a dumneaei). Raportul actual (verificabil statistic) al seriei
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
a zăpezii sau despre măreția apelor înghețate decît despre ritmurile încărcate de lumină ale unui panou care se revarsă dincolo de orice margine a propriei sale corporalități ori despre țesătura barocă, ea însăși un fel de capcană a privirii mult mai posesivă decît o pînză de păianjen, din arabescurile unei ornamentici inextricabile și nepămîntene. Cînd tocmai era pe cale să găsesc o ieșire salvatoare și confortabilă din această situație aparent fără ieșire, adică pur și simplu să reiau textul mai vechi și să
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
recunoaște că atunci când iubește o face cu foarte multă pasiune și uneori are chiar tendința de a-si sufocă partenerul. "Eu, în dragoste, sunt infernala", a recunoscut cu zâmbetul pe buze prezentatoarea Pro Tv. Andreea Esca se consideră a fi posesiva când vine vorba de relații. "Eu, în dragoste, sunt infernala. Am tendința, fără să vreau, de a sufocă oamenii. Unii chiar mi-au zis. Nu pe loc, că le plăcea, ci după ani de zile, când i-am întrebat...", a
Andreea Esca este posesivă în dragoste () [Corola-journal/Journalistic/73644_a_74969]
-
îngăduie "umanitatea naturală", nefiind decît un artificiu purtător de sens, un "clavir de cuvinte", cum ar fi spus Mallarmé. Ca urmare, exercițiul verbal e resimțit drept refrigerator, prin evocarea nemijlocita a frigului: "frigul se naște din închieturile vorbelor mele; / strîmtorat, posesiv, în poziții de luptă... / de cîțiva ani mă bucur de o salvare / vinovată doar cînd vine la timp - / de Moș Nicolae, în dar, telefonul tău, / asemeni unei femei frumoase - // mai tulbure, măi obosit, măi despuiat /îți înțeleg umorul: / cîtă iubire-atîta
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă). Străină de orice impuls posesiv, de orice voință de fixare, poeta se mulțumește cu surpriza luminii ca simbol al libertății ce sfidează bunăstarea filistină, alienantă: ,gata/ acum plec să mă plimb/ să văd ce îmi oferă/ această nouă zi/ în afară de chiar lumina ei/ pe care
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]