4,565 matches
-
eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc - N.B., printre puținele referințe bibliografice importante omise de Roxana Sorescu!) sau sub cel al „minimalismului” (cum sugerează Mircea Martin, după ce l-a situat cu succes, cîndva, în parametrii „modernismului moderat”) ar fi fezabilă. Poate că situarea sub semnul „modernismului
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Mircea Eliade găsește microromanul Interior lipsit de subiect, confuz; Blaga, căutat la Cluj pentru încurajări, consideră irealizabil proiectul de a descoperi originea limbajului. Nu e sigur că lui Constantin Fântâneru i-ar fi convenit neapărat comentarea sa ca precursor al postmodernismului, cum prea grăbit, cred eu, s-a spus la reeditări. Jurnalele se citesc cu interes fiindcă propun o radiografie a bolii și o descriere cu luminișuri de luciditate a gestionării ei. După o prezență ezitantă, dar destul de consistentă în viața
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
de memorialistică de azi, e și pentru că privește, în sens mai larg, literatura ca document de existență”. Bun. Suspicios cum sunt, înainte să citesc în întregime cartea, am deschis-o la paginile de cuprins. Antepenultimul studiu de acolo se numea Postmodernismul lui Mircea Cărtărescu între teorie și practică. Cu aplicații la «Orbitor». (Goldiș nu se referă la el nicăieri în cronică). Sigur că m-a interesat și sigur că nu m-am putut abține să-l răsfoiesc. Titlul nu-mi plăcuse
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
în cronică). Sigur că m-a interesat și sigur că nu m-am putut abține să-l răsfoiesc. Titlul nu-mi plăcuse deloc. Cât privește conținutul, recunosc, am emis în gând, înainte de a-l parcurge, un scenariu. Anume că, dacă Postmodernismul românesc va fi adus în discuție (ceea ce n-avea cum să nu se întâmple), autoarea nu va rata prilejul să facă trimitere la un paragraf care, fără a avea mare importanță în ordinea demonstrației (nici a lui Cărtărescu, nici a
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
să facă trimitere la un paragraf care, fără a avea mare importanță în ordinea demonstrației (nici a lui Cărtărescu, nici a Sandei Cordoș), a scandalizat, oarecum pe bună dreptate, mare parte din intelectualitatea de la noi. Nu m-am înșelat. Firește, Postmodernismul românesc e citat, și, mai mult decât atât, e descris în câteva fraze drept „o cercetare amplă, foarte bine informată, propunând o ipoteză (și, totodată, o sistematizare) consistentă asupra istoriei literare postbelice, marcată, însă, pe alocuri de parti-pris-urile specifice unui
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
Mircea Cărtărescu preț de câteva paragrafe. Altminteri, studiul cu pricina reprezintă o analiză pertinentă a romanului Orbitor, caligrafiată cu farmec, argumentată mobil, fără erori și fără spectacol, și, în sfârșit, condusă către o concluzie plauzibilă. Romanul ar conține urme de postmodernism, dar, scrie Sanda Cordoș, numai urme. Sensul soteriologic primează. Oare la Pynchon sau Barthelme, luați la bani mărunți, nu tot despre așa ceva e vorba? Întreb, fără să am, acum, un răspuns îndeajuns de clar.
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
Opera Omnia”, 2011, 376 p. Între criticii și istoricii literari debutați la noi în anii ’90, Mircea A. Diaconu este unul dintre foarte puținii cu o arie de acoperire cvasi-generalistă. E capabil să scrie cu egală aplicație și seriozitate despre postmodernism ca și despre Hogaș sau Creangă, despre Cezar Baltag ca și despre Emil Cioran, încercînd (aproape) de fiecare dată să recondiționeze imagini uzate. Cele mai relevante demersuri ale sale îmi pare totuși a fi cele în care universitarul sucevean se
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
volum al lui Jacques LeRider despre Modernitatea vieneză și crizele identității . Există însă și alte deschideri teoretice avenite. În a doua jumătate a anilor ’90, Mircea A. Diaconu amorsa, cu trimiteri la Matei Călinescu (din Cinci fețe ale modernității, și Postmodernismul. Deschideri filozofice) sau Virgil Nemoianu (O teorie a secundarului), o problematică europeană ajunsă la modă în ultimii ani prin filtrul cărții lui Antoine Compagnon despre „antimoderni”... Că Mircea A. Diaconu are vocație de „pionier” în studiile literare autohtone o dovedește
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
reprezentat de marii poeți „inclasabili”, cum ar fi Bacovia - care nu mai este simbolist decât pentru elevii liceelor proaste -, Ion Vinea și, iată, Gellu Naum. Nu în ultimul rând, ediția Simonei Popescu arată negru pe alb în ce constă anticiparea postmodernismului în poezia lui Gellu Naum, care, chiar dacă mulți dintre optzeciști n-au citit-o la timp, a conținut câteva dintre elementele esențiale ale poeticii lor: autoreferențialitatea, citatul cultural, și mai ales ideea de operă ca structură deschisă. Mărturisesc și că
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
Marius Miheț Între atitudinile alergice la postmodernismul autohton se numără și himerismul. Curiozitatea, căci există una, vine de la faptul că noțiunea nu este teoretizată și sus- ținută de o grupare anume, ci de un singur scriitor. Lui Vasile Baghiu îi priește ipostaza donquijotescă. Și e perseverent. Așa
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
Fuentes spune că este cel mai inventiv și creativ scriitor de limbă spaniolă. Născut în 1941 în orașul spaniol Vigo, a emigrat în Londra și apoi în Paris, unde trăiește în prezent. Este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai postmodernismului spaniol, așa cum se reflectă și în cel mai cunoscut roman al său, Larva. Primele sale două lucrări au fost scrise à deux alături de Octavio Paz. Scris între 1966 și 1968, Cortegiul umbrelor este un volum de nouă povestiri despre localitatea
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
suprarealiste. Pe această cale, putem să îi înțelegem mai bine opera, în sine, și funcția ei în evoluția istorică a literaturii române. Căci anihilarea barierelor genurilor și tendința către textul originar îl impun limpede pe Naum drept un precursor al postmodernismului generației ’80, explicând totodată și atracția pe care o mărturisesc câțiva poeți de frunte ai ei (atât optzeciști propriuziș i, ca Alexandru Mușina, cât și nouăzeciști, ca „Grupul de la Brașov”) față de opera sa. Tot această concepție trans-genică a textului literar
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
al poeziei noastre de azi, care s-ar putea amplifica. Obosită de povara neagră a angoaselor, de goana după originalități cu orice preț, ajunsă la o saturație a rafinamentelor, aceasta s-ar putea întoarce înapoi, către energiile primordialității. Așa-zisul postmodernism, față machiată a modernismului pentru a nu i se vedea pe scenă ridurile, s-ar putea să facă loc unor viziuni regeneratoare. O asemenea experiență ne-o propune Adrian Alui Gheorghe. Asociind în textele d-sale generoase gravitatea și ludicul
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
că autorul nostru n-a compus destule poezii «frumoase» sau poezii destul de «frumoase» pentru a justifica alcătuirea unei antologii personale!” Observația e de reținut. O alta, din aceeași postfață, vizează, cum era de așteptat de altfel, rolul de pionier al postmodernismului poetic românesc care-i revine, neabătut, lui Ivănescu. Ceea ce ar justifica, într-un fel, acuta lui influență asupra poeților de azi. (Când, deși conceptul și-a pierdut din voga de altădată, trăim totuși în plină postmodernitate.) În plus, prin prisma
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
textului lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva textualismului și a postmodernismului optzecist. Cristian Cosma ne-a povestit „cum scrie un cristian un roman”: Morții Mă-tii. Început într-o budă a Facultății de Litere din București și scris cu furie. Deși a participat la discuțiile de la Călimănești, Nicolae Breban n-a
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
său abis ideologico-psihologic, de triumful unei mentalități hrănite din prostia pură și din expresivitatea neantului mintal - blestem compact și irecuperabil. Critica românească nu s-a grăbit să analizeze cărțile acestui autor căzut parcă de pe altă planetă. Chiar și sintezele dedicate postmodernismului românesc - zonă căreia Monciu-Sudinski ar putea să-i aparțină - l-au ocolit. Mircea Cărtărescu se rezumă să-l citeze alături de Ion Iovan și Mircea Ciobanu ca autor de „scrieri bizare”. În monumentala sa Istorie critică, Nicolae Manolescu îl ignoră complet
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
a itinerariilor în căutarea amintirilor „familiei”, a vieții Provinciei ocupă pagini numeroase. Aici scrisoarea este cel puțin excesivă, oricum ar privi relația tată-fiu. Dar validabilă, cred, în planul modelului romanesc, dacă este să privim lucrurile din unghiul de vedere al postmodernismului în ofensivă, Ziarist vibrant, cu cărți despre revista „Tribuna”, despre calatorii prin Italia mirabilă sau doar cenușie, Radu Mareș devine, în perioada sa postdecembristă, un scriitor tradițional pentru care familia, iubirea, fertilitatea ținuturilor atât de ofertante sunt destrămate de somațiile
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
scrise toate poemele lui Mircea Cărtărescu. (Dintre care o parte chiar au fost topite în Levantul. O spune Cărtărescu câteva pagini mai încolo). Ipoteza e provocatoare. Levantul devine pur și simplu altceva. Sau, oricum, și altceva. Dintr-un „manual de postmodernism”, o carte de poezie de toată frumusețea. Dintr-o istorie literară în versuri, o istorie personală și, de fapt, cotidiană. Cât privește grefele livrești ale cărții, s-au vehiculat, de fiecare dată, cam aceleași nume. Eminescu, Bolintineanu, Arghezi, Barbu. Sigur
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Cărtărescu.) Sunt, pe de altă parte, infuzați cu discreție alții. Repertoriul e imens. Cine lipsește, în mod frapant, nu s-a întrebat nimeni. Lipsește, de pildă, la o primă strigare, Mircea Ivănescu. Un poet pe care, așa cum rezultă și din Postmodernismul românesc, autorul Levantului l-a prețuit enorm. Scăpare? Mai degrabă acte manqué. În cântul al șaptelea, cel mai faimos fiindcă cel mai accesibil, se știe, protagonistul descinde într-o sală plină de statui. Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga. Toți intonând versuri
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
conceptului de întemeiere. „Jucăreaua” lui Budai-Deleanu traduce scepticismul său adînc imprimat în barocul burlesc pe care-l montează. Tipologic, scriitorul nu consună cu timpul auroral în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în maniera subtilă
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
ciudă că nu văd variante!”. Tot efortul artistului este unul de închidere, de parcă și-ar lua toate personajele prizoniere într-o viziune plasată permanent cultural în ce timp îi dictează memoria. Astfel se repliază artistul pe granița subțire a unui postmodernism voit sau poate doar afișat și aceea a unui barochism în care nici nu-și imaginează că trăiește. Se deconspiră el însuși: „... la ce sunt bune miturile, dacă nu ne imaginăm din când în când că ne întâlnim cu ele
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
până astăzi, aerul de visare și de plutire neverosimilă, pe care Pavel Rotaru a reușit să le reimprime noii companii de la Sibiu. Dar de visare are nevoie și omul contemporan, chiar și în manieră romantică și, de altfel este propriu postmodernismului, între altele, simultaneitatea tuturor atitudinilor estetice și a tuturor stilurilor, în măsura, desigur, în care ele sunt autentice, precum acest inconfundabil și inegalabil act doi din Giselle. Dar noua montare de la Sibiu ne mai invită să ne gândim și la
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române dintotdeauna. S-a născut pe 23 ianuarie, la Tîrgoviște. Alături de Radu Petrescu și Costache Olăreanu, a făcut parte din așa-numita „Școală de la Tîrgoviște”, care a deschis drumul postmodernismului românesc. Impunătoarea operă a lui Mircea Horia Simionescu, compusă din numeroase romane, nuvele, confesiuni și eseuri, s-a construit în jurul tetralogiei Ingeniosul bine temperat (1969-1983), una dintre capodoperele literaturii noastre. Ultima sa carte antumă este masiva culegere de poeme Versete
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
de îndată ce veți lua în mâini acest roman la fel de uluitor ca și călătoriile în timp. Ca și Cazul Jane Eyre amintit la-nceput, Harta timpului cucerește prin amestecul de genuri și stiluri, amintind de ce spunea David Lodge mai demult, cum că postmodernismul literar seamănă cu un supermarket ficțional unde varietatea este la ea acasă. Rezultă așadar, un roman cameleonic, aparent ancorat în tradiție la fel ca cea mai serioasă creație a lui Dickens, dar care, de fapt, se folosește de ea așa cum
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]