1,576 matches
-
multiple ale paradigmei postmoderniste. Titlul, preluat de la Vergilius, reliefează o relație intertextuală cu reprezentarea idilică a existenței țăranului în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul a pierdut sentimentul comuniunii cu natura - accentuează o viziune polemică în raport cu poezia sămănă toristă și proletcultistă românească. Sub stratul aparenței de joc și pastișă, vădind elibera
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu spiritualitatea ances trală. Versurile următoare iau forma discursului la persoana întâi plural, care se scindează apoi în persoana a IIa plural (verbele la imperativ) și în indici ai persoanei I singular, pentru a surprinde singurătatea ființei în fața morții. Versificația postmodernistă sfidează normele comune ale limbii prin absența majus culelor (la începutul enunțurilor și al substantivelor proprii), prin absența semnelor de punctuație, prin versurile libere, prin ingambamentul constând în „decupajul“ aleatoriu al versurilor (pândește sateliții și le smulge / aparatura electronică bă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
morți“ pot fi învățate în lumea cea de toate zilele și, mai ales, în dincolodemarea limbii poezești. Pe de altă parte însă, poziționarea la extreme - fie a clasicilor (prin arhitextul implicit, disimulat, la care se referă Julia Kristeva), fie a postmoderniștilor ce recurg la exacerbarea intertextualității - face inoperantă compararea cu acribie a textelor, fiindcă, pulverizată în particule, opera șiar pierde strălucirea ansamblului. Cum am putea distruge sclipitoarele jocuri ale minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
valorice și modele autentice, această „coborâre în stradă“ a marii culturi poate avea un efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și „degustate“ de către cititorii avizați și, din păcate, de prea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Sorescu INTRODUCERE: Teatrul contemporan Suprimând frontierele dintre specii, dintre stiluri și limbaje scenice, teatrul contemporan a creat un nou model de spectacol, în opoziție cu modelul teatrului ca mimesis, prin care spectatorului i se crea iluzia realității. Dramaturgia neomodernistă și postmodernistă apelează la alegorie, la simboluri și metafore scenice, la mitizare sau demitizare, la parodie sau la absurd, propunând spectatorului parabole ale condiției umane. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale operei dramatice pentru care ai optat, care fac posibilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rezistențele cadrelor didactice la schimbare. Deși, aparent, ne par a fi niște bariere în calea schimbării, aceste aspecte reprezintă „ancorele” necesare conceperii si implementării cu succes a unor proiecte de mediere în sistemul școlar românesc. Devenită o prioritate a pedagogiei postmoderniste, relația cu ceilalți oferă perspective pentru dezvoltarea învățământului, deoarece introducerea medierii în mediul școlar permite elevului să se înscrie în această lume în schimbare, să-si dezvolte încrederea în sine necesară abordării problemelor si rezolvării conflictelor pe cale pașnică, să trăiască
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
multicultural, aceeași imoralitate publică, același aer grandios-nihilist, aceeași impresie de sfîrșit de epocă. Așa cum mulți zei au murit atunci și astăzi vedem crepusculul unora nu-miți ideologie, politică, știință, umanism, iluminism, rațiune. Cum arăta Donald Worster, "Epoca noastră este o eră postmodernistă și poststructurală, cînd tot ce părea solid se topeș-te în aer" (în Wall Street Journal, 11.06.1994). În bună măsură, chiar știința a produs această autocontestare a bazelor sale din ultimele secole. Începînd cu principiul incertitudinii enunțat de Heisenberg
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
încă de civilizațiile elementare, pe baza principiilor tribale și comunitare, și care, în versiunea sa modernă, a fost adoptat mai întâi în S.U.A., apoi în Europa Occidentală, în special în Franța. În abordările recente, medierea este prezentată drept un răspuns postmodernist la exigențele coeziunii sociale. De asemenea, se constată o contestare a legitimității dreptului național ca izvor al reglementării sociale, mai ales pe fondul crizei statului modern în fața dificultăților ocazionate de creația normativă, motiv pentru care se caută un sistem reglementat
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
care ne-am îndeplini, chipurile, dorințele, și face saltul din ficțiune în viață. Cu toate avantajele și primejdiile ei, inclusiv problemele financiare ale unei moșteniri, bineînțeles lăsate de Ursula. Adept al "pluralismului estetic" în detrimentul romanului conștient de sine practicat de postmoderniștii duri, Lodge se dovedește a fi și în acest roman un abil artizan al combinațiilor heterotextuale, reușind să păstreze dreapta cumpănă între rețeaua de citate, derutante și relatarea realistă, tradițională. Astfel cartea lui Lodge funcționează fără cusur, agreabil, neostentativ, acreditând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că însemnătatea lui ar putea fi comparată cu cea a unui gânditor ca Henri Bergson (!). Wittgenstein a rămas, la noi, până astăzi puțin cunoscut și discutat în afara unor grupuri restrânse de profesioniști ai filozofiei și a cercurilor culturale de orientare postmodernistă. În comparație cu receptarea gândirii sale în lumea largă, cu impulsul pe care îl oferă ea astăzi, atât cercetării filozofice, cât și dezbaterii de idei, faptul mi se pare a fi un semn al provincialismului. În ultimul timp, au fost traduse în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la un nivel superficial aparentă și spectacol este, în realitate, consecință unei transformări culturale lente în societățile occidentale, o schimbare a sensibilității, care duce la post-modernitate. Pariziana este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sufletesc originar, un illud tempus profund personal. Dar intratextul suscită și o altă interpretare: detașarea scriitorului de propriul eu. "Autocitarea este un mijloc de a te considera pe tine ca altul" (Michel Butor)15. Dacă intertextualitatea, mai ales în practica postmoderniștilor, ajută la definirea poeticii scriiturii inclusiv prin poziționare hermeneutică, intratextualitatea favorizează redefinirea sau fixarea (niciodată identică) a reperelor universului interior auctorial. Sigur că numărul reluărilor intratextuale are tot atâta relevanță ca și ponderea repetare/diferire. Vom remarca în proza eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
critic, bibliografie și note: Ioana BOT și Raluca LUPU, Cluj-Napoca : Editura Dacia, Colecția "Mundus Imaginalis" (Des métaphores obsédantes au mythe personnel. Introduction à la psychocritique, Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Editura Dacia, Colecția "Mundus Imaginalis" (Des métaphores obsédantes au mythe personnel. Introduction à la psychocritique, Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du XX-e siècle, Paris: Éditions Gallimard). * modelele cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
îi datorează enorm autorului new-yorkez). Se poate bănui aici, indubitabil, și impulsul cumva autoindus al postmodernilor de a completa viața prin text și de a prelungi textul prin viață (Mircea Cărtărescu vorbea, la un moment dat, inspirat, despre o "texistență" postmodernistă!), dar, în privința lui Doctorow, situația este mai complexă. El încearcă să controleze istoria prin ficțiune (o istorie, să nu uităm, de atîtea ori imprevi zibilă și traumatizantă), transformînd întregul proces într-un joc. În realitate, pe dimensiunea ludică pune mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
figură controversată și, totuși, plină de charismă a literaturii de peste Ocean, din secolul XX. Întreaga lui viață (de 89 de ani) derulată între 1891 și 1980, adică într-un interval de cristializare atît a ideologiei moderniste, cît și a celei postmoderniste a constituit un efort (pe alocuri supraomenesc) de mișcare dinspre "noaptea" existenței marginale către "ziua" libertății creatoare. Miller ilustrează (poate cel mai pregnant între autorii moderni) voința titanică de a deveni scriitor și, mai ales, de a trăi ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reconsiderarea funcțiilor esențiale ale ficțiunii. Reabilitarea fenomenalității epice, așa-zicînd, este contribuția estetică a "generației următoare", în interiorul căreia strălu cesc deja Jeffrey Eugenides (laureat al Premiului Pulitzer în 2003) și Jonathan Franzen (distins cu National Book Award în 2001). Ceea ce la postmoderniștii ultimelor decenii ale seco lului XX era perspectivă fragmentară și narațiune segmentată (în buna tradiție a poststructuralismului anilor șaizeci-șaptezeci) devine la prozatorii actuali arhitectură orga nică, îmbinată armonios pe palierele distincte și în tiparele clasicizante ale realismului tîrziu. Totuși, autoreferențiali
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de clarificare a unor concepte esențiale de istorie și de teorie literară. 1. Introducere în deconstrucția canonului Ca primă problemă a demersului nostru, tema deconstrucției este, totodată, una de mare actualitate, având o importanță esențială, în înțelegerea riguroasă a fenomenului postmodernist 1 căruia îi este atribuită, implicând o reconsiderare a textului printr-o reinterpretare de substanță a acestuia. Ea constituie, astfel, una "dintre principalele forme de analiză filozofică și literară, derivată din operele publicate în anii '60 de către filozoful francez Jacques
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
forțelor conflictuale de semnificație dintr-un text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism Cu privire la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre deconstructivism și postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iar modernismul este estetica acestei perioade. În literatura română, fenomenul postmodern ia amploare dupa 1980, respectiv 1990, 2000. De asemenea, postmodernismul poate fi văzut ca mutație survenită în conștiința umanității, dar și ca o modificare a paradigmei culturale a momentului. Postmoderniștii modifică fundamental chiar conceptul de literatură, care se extinde, acum, dincolo de spațiul pur beletristic, inducând și genurile nonficționale (jurnal, corespondență, literatură de popularizare) și literaturile noncanonice (literatura minorităților naționale, cea pentru femei etc.)"76. Scriitorul postmodern "trăiește apăsat de povara
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază și parodie, practicarea unei poetici a concretului și a banalului, receptivitatea față de livresc, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să dovedească posibilitatea ca un autor să își impună propriul canon individual, în fața celui paradigmatic, deja existent și unanim acceptat. Cu atât mai mult, cu cât această generație este una de legătură între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului individual, în cel paradigmatic, iar, pe acesta din urmă, la rândul lui, să-l legăm de ceea ce Eugen Lovinescu înțelege prin binecunoscuta teorie a sincronismului. Amintim una dintre afirmațiile autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de o parte, postmodernismul e cu totul refractar oricărui canon, oricărei intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru a ilustra dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în războiul contra revoluției culturale, are să reprezinte unul dintre momentele de maximă importanță, care intervin în salvarea de negura depărtării de cultură. Firește, "un intelectual are datoria să se implice în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]