1,366 matches
-
cu compasul (fapt anticipat pe la 1670 de danezul Georg Mohr). Blake a atribuit lui Urizen compasul că un instrument exemplar, arhetipal, de măsură cu ajutorul căruia spațiul putea fi ordonat în diverse geometrii, ad infinitum, conform principiului romantic al "diversismului", care postula "infinită abundență în infinită unitate" (cf. formulă lui F. Schlegel). 73 (ÎI, 156) sumbrul adînc îl luminează: Vezi J. Böhme: intrarea luminii în univers prin porțile stelelor. 74 (ÎI, 163) strîngîndu-le: Mai exact, "condensîndu-le". Blake se pare că a preluat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a căror conoaștere se poate realiza doar prin intuiție. În limbaj cosmofizic, aceasta este lumea proceselor Whitehead, în care “elanul vital”, bergsonian, îmbracă primele diferențieri active, care precipită aceste posibilități creatoare către finaluri definite. Mai aproape de epoca modernă, Auguste Comte postulează o Religie a Omenirii, bazată pe o realitate transcendentă. I.3. Cunoașterea intensivă a spiritualității În ceea ce privește intuiția (Atman) am dori să precizăm cadrul epistemiologic dat de filosofi. Lucian Blaga o definea drept metoda prin care cunoști un lucru creându-l
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
pentru înfăptuirea minunilor lucrului unic”. Cu alte cuvinte, nu e greșit, ba chiar indicat a trata fenomenele din lumea transcedentă plecând de la cele cunoscute asupra lumii imanente, ele fiind dacă nu în continuare, cel puțin una dublura celeilalte. Trebuie să postulăm, așa cum arată și citatul de mai sus, unicitatea lumii, dar și convergența celor două segmente ale sale întru evoluția lumii unice. Vom face totodată dese apeluri la filosofia indiană, ca depozitară principală a conceptelor privind omul în general și reîncarnarea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
între indivizi și societate. 2. Principiile și scopurile educației sănătății mintale Principiile care stau la baza educației sanitare în domeniul igienei mintale constau în stabilirea celor mai adecvate căi de păstrare, dezvoltare și perfecționare ale sănătății mintale a individului. Se postulează că orice persoană trebuie să dispună de o sănătate mintală optimă, capabilă a-i conferi capacitatea de adaptare la mediul social și natural, de a avea un comportament adecvat și de a desfășura o activitate utilă pentru sine și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Becquerel). Becquerel a și suferit până la sfârșitul vieții de leziuni cutanate incurabile, deoarece, necunoscând inițial nocivitatea iradierii, manipula materialele radioactive fără nici o măsură de protecție personală (uneori le purta în buzunarul halatului). În 1906, J. Bergonié și L. Tribondeau au postulat legea (care le poartă numele) referitoare la radiosensibilitatea celulelor care proliferează și care conferă raționalitate utilizării radiației în terapia oncologică: „razele X sunt mai eficiente asupra celulelor cu activitatea reproductivă cea mai mare“. Cu alte cuvinte, celulele tumorale care au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ca punctul de control din G1, numit în prezent START, să fie numit STOP. Aceasta ținând seama de vigilența sa. F. Intuind jocul alternativ dintre stimulare și inhibiție din procesul multiplicării celulei normale și neoplazice, Theodor Boveri, cel care a postulat rolul cromo zomilor în ereditate, scria în 1914: „În orice celulă normală există un mecanism de oprire (inhibiție n.n.) care nu permite ca diviziunea să înceapă decât atunci când această inhibiție a luat sfârșit în urma acțiunii unui stimul special. Există anumiți
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu un răspuns puternic al CTL la antigenele virale, încărcătura virală poate fi menținută la un nivel scăzut. Provirusul HTLV 1 este foarte stabil genetic, în comparație cu alte retrovirusuri umane și cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Din această cauză a fost postulat că o viremie mai mare de HTLV 1 se realizează nu prin replicarea viru sului, ci prin proliferarea clonală a celulelor infectate. La purtători de HTLV 1, provirusul este integrat în mod aleatoriu în genomul gazdă. Cu alte cuvinte, situl
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Dogma rupe raportul normal dintre cele două noțiuni în aplicarea lor numerică, le desolidarizează, fără să le altereze ca noțiuni abstracte, luate în sine. Așează între aceste noțiuni, atunci când sunt întrebuințate în acest caz, "un foarte curios paravan de izolare", postulând "o existență care ar putea să fie "una" ca "ființă", dar "trei" ca "persoană""69. Acest lucru devine, tocmai de aceea, imposibil de asimilat de către intelect și întruchipat de către intuiție. Prin această scindare a raportului logic dintre cele două noțiuni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
A spune "Dumnezeu e o ființă în trei persoane" înseamnă pentru intelect "Dumnezeu e o ființă în trei ființe" sau "Dumnezeu e o persoană în trei persoane", iar mai abstract, "Dumnezeu e unul și multiplu în același timp". Dogma, însă, postulează o diferențiere de planuri, cum am văzut, pe care intelectul logic nu o poate percepe ca o diferență reală: Dumnezeu e unul ca ființă și multiplu ca persoană. Cele două noțiuni, solidare din punct de vedere logic, sunt desfăcute din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tendința să interpreteze această diferențiere ca o încercare de a masca sau escamota antinomia. Ea, însă, are de fapt o altă semnificație. "Diferențierea în chestiune vrea să constituie de fapt o indicație că antitezei, deși fără soluție logică, i se postulează o soluție în afară de logică (...), că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere" (subl. n., V.M.)71. Acest fapt este o transfigurare a antinomiei, susține Lucian Blaga. Mai precis, atunci când antinomiei cuprinsă în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logică (...), că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere" (subl. n., V.M.)71. Acest fapt este o transfigurare a antinomiei, susține Lucian Blaga. Mai precis, atunci când antinomiei cuprinsă în dogmă i se postulează, prin chiar termenii ei, un plan de soluții irealizabile pentru mintea omenească, în lumina acestor soluții, antinomia se schimbă, "luând o înfățișare "de dincolo", care ne face să-i atribuim un înțeles, deși înțelesul ne scapă în întregime"72. Neinteligibilă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu e nici inteligibilă, nici intuitivă. Atât intelectul obișnuit cât și intuiția refuză o sinteză a termenilor antinomici din dogmă. Aceasta nu poate fi realizată nici conceptual, nici pe planul concretului. Prin afirmarea intenționată a antinomiei dogmei, sinteza devine una postulată în transcendent, depășind atât posibilitatea de a fi concepută, cât și posibilitatea de a fi intuitiv concretizată. Rezultatul acestei afirmări forțate este tocmai transfigurarea antinomiei. Așadar, orice dogmă reprezintă din punct de vedere logic o antinomie, dar orice dogmă mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-o astfel de situație, cunoașterea merge pe calea afirmării hotărâte a antinomiei, se poate spune cu certitudine că ea avansează în direcția minus, intrând într-o altă dimensiune. Afirmând antinomia, judecățile de minus-cunoaștere postulează o sinteză dincolo de înțelegere și concretizare, prin care are loc transfigurarea antinomiei. Prin aceasta, minus-cunoașterea presupune suspendarea sau transcenderea logicii obișnuite. Intelectul enstatic sare din sine, devenind ecstatic, numai pentru a formula anume rezultate și numai împins la acest salt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este calea prin care transcendentul e formulabil, așa cum spune și raționalismul, fără a fi, însă, raționalizabil, lucru susținut de către criticism. Dacă raționalismul "construiește transcendentul în analogie cu logicul și cu concretul, dogmatismul îl construiește în dezacord cu logicul și concretul, postulându-l ca neraționalizabil". Pe de altă parte, "în timp ce criticismul vrea un transcendent neraționalizabil, neconstruibil și neformulabil, dogmatismul susține un transcendent neraționalizabil și neconstruibil, dar formulabil"132. Prin metoda dogmatică, transcendentul e apărat de cunoașterea rațională, dar primește formulare intelectuală. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transcendenței sau misterului său. Tocmai aici a văzut, cred, Lucian Blaga sursa revitalizării metafizicii. Pentru că metafizica dogmatică este una care își cultivă obiectul. Toate celelalte formule metafizice urmăresc pătrunderea transcendentului, aducerea lui în lumina cunoștinței. Spre deosebire de acestea, formula metafizică dogmatică postulează transcendentul, îl articulează, îi dă consistență și îl învăluie și mai mult în depărtarea sa. În acest sens, Blaga dezvoltă 133 o idee a "particularismului" misterului în cunoașterea dogmatică. El susține că, spre deosebire de misterul agnosticismului kantian, care este unul "oarecum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
anume imposibilitatea de a traduce pe un plan concret ceva ce este expresia unui proces de natură pur logică. Construcția logică depășește posibilitățile de realizare în concret. Însă, nu depășește funcțiile intelectului în sensul alunecării în afara logicului. Dogma, spre deosebire de acestea, postulează o sinteză imposibilă atât logic, cât și concret. 3. Metoda erorilor contrarii este o altă situație de același gen. Pentru a o face inteligibilă, Blaga pleacă de la un exemplu. În matematică sunt frecvente afirmații de genul "Cercul este o elipsă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
diferență în viteza luminii în raport cu mișcarea Pământului. De aici, Einstein a extras principiul constanței vitezei luminii, o formulă paradoxală, antinomică. În fața ei se deschideau două posibilități de soluționare. Fie să se dea principiului caracter de dogmă și să i se postuleze o soluție în transcendent, deci renunțarea la logică, fie să nu se renunțe la logică, ci să se modifice termenii cronospațiali, să se transforme însăși anatomia concretului. Einstein a mers pe a doua variantă, modificând teoretic structura concretului cronospațial: spațiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
analiză și deducție pornind de la articulațiile interioare ale cunoașterii, ci una de viziune, de salt, de "ochire riscată" dincolo de nivelul analitic 192. Elementul la care înțelege Blaga să raporteze cunoașterea este ceea ce el numește "principiul metafizic absolut"193. Acesta este postulat printr-un salt metafizic a cărui justețe se dovedește prin consecințele sale. În perspectiva acestui principiu metafizic, pe care filosoful din Lancrăm îl va numi Marele Anonim, cunoașterea individuală primește o explicație și un sens mai adânc decât cel pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde să se oprească undeva, la ceva necondiționat sau absolut. Acel ceva necondiționat, postulat de rațiune, Kant îl numește "principiu". Spre principii tinde rațiunea, pentru ca, astfel, adevărurile să ajungă la certitudinea lor. Iată, în acest sens, gândul lui Kant. Rațiunea, spune el, caută "condiția generală a judecății". "Cum această regulă e expusă, la rândul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trăsăturile cunoașterii paradisiace, pe când cele dogmatice sunt un produs al cunoașterii luciferice 375. Lucian Blaga subliniază că diferența fundamentală dintre gândirea dialectică și cea dogmatică stă în modalitatea de a concepe sinteza termenilor antinomici: În tezele dialectice, sinteza nu e postulată, ci e realizată totdeauna într-un concept, căruia îi corespunde un ce concret"376. "Ceea ce sub unghi logic pare imposibil, antinomic, paradoxal, se dovedește a fi posibil și sintetic, realizat în concret. Concretul e marele câmp unde își găsește soluția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
posibil și sintetic, realizat în concret. Concretul e marele câmp unde își găsește soluția orice paradoxie dialectică..." 377. Antinomicul dogmatic se deosebește de antinomicul dialectic tocmai prin faptul că nu admite sinteza în concret. În tezele dogmatice, sinteza antinomică e postulată în transcendent, în dezacord cu concretul. "Cu ajutorul concretului, spune Blaga, se poate foarte bine concepe sinteza antinomică "neexistență-existență=devenire". Dar același concret opune un veto definitiv și categoric unei sinteze dogmatice de un conținut ca acesta: "o substanță poate să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de un conținut ca acesta: "o substanță poate să piardă substanță și totuși să rămână întreagă". Paradoxiile dogmatice sunt paradoxii nu numai pe plan logic, precum cele dialectice, ci și față de concret. Soluția paradoxiei dogmatice e irealizabilă cunoașterii, ea e postulată în transcendent"378. Soluția antinomiei dialectice se realizează în concret, pe când soluția antinomiei dogmatice se realizează prin postularea unei zone inaccesibile, iraționale, contrare logicii, ce își găsește expresia în transfigurare. Transfigurarea este modul prin care antinomia dogmatică își află soluția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
precizează Lucian Blaga 379. Există și alte teze metafizice care se referă la transcendent, fără să fie dogme. Dezacordul cu concretul nu vine din conținutul conceptelor cu care operează. Acestea sunt cu referință concretă. În schimb, prin combinarea lor, dogma postulează o sinteză refuzată de concret, imposibil de intuit. Dar diferența dintre cele două tipuri de formule nu apare doar la nivel intuitiv, ci și conceptual: antinomia dialectică are întotdeauna o sinteză conceptuală într-un al treilea concept sintetic, pe când sintezei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
seamă de concepte care concentrează în ele iraționalul concretului, irațional la care intelectul n-ar putea să ajungă pe cale logică. Spre deosebire de acestea, dogma este o formulă fără concept sintetic, "compusă prin alăturarea momentelor antinomice pe fondul inaccesibil al unei unități postulate; momentele concrete antinomice intră în formulă, dar sinteza revelează ceva criptic față de fenomenele în chestiune. Cum momentele concrete în chestiune se ciocnesc, sinteza lor postulată, irealizabilă pe un plan logic sau concret, se efectuează prin scindarea unor termeni solidari"380
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și compoziție se păstrează relativ constante în ciuda unor largi fluctuații în mediul extern. Conceptul de stabilitate a parametrilor mediului intern a fost folosit pentru prima dată de către fiziologul francez Claude Bernard în 1857. Mai târziu el a extins acest concept postulând existența unor mecanisme compensatorii ce intră în acțiune în momentul în care acești parametri sunt dezechilibrați. Fiziologul american Walter Cannon a introdus termenul de homeostazie pentru a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]