1,960 matches
-
1999; Eminescu în timp și spațiu, București, 2000; Generația literară a războiului, București, 2000; Viața lui Marin Preda, București, 2003. Ediții: Ion Minulescu, Opere, I-IV, pref. Mihai Gafița, București, 1974-1983; Ion Caraion, Cimitirul din stele, pref. edit., București, 1995, Postume, pref. edit., București, 1995, Tristețe și cărți, pref. edit., București, 1995; Dimitrie Stelaru, Opera poetică, pref. edit., București, 2002. Antologii: Arta poetică la români, ed. 2, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Incunabule”, RL, 1969, 14; Veronica Porumbacu
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
versuri, la ziarul „Viața nouă” din Galați. Figurează cu un grupaj de poeme în antologia Poezia ieșeană contemporană (1968). Cele trei volume antume ale poetei - Fructul apei (1969), Ziua dragostei (1972), În așteptarea zăpezilor (1978) -, precum și culegerea Crinul (1984), apărută postum, dezvăluie o sensibilitate ce își găsește modalitatea optimă de expresie prin întoarcerea la tiparele clasice ale poeziei. M. nu experimentează, nu încearcă să mascheze emoția pură prin anumite formule lirice, restrictive din punctul ei de vedere. Din acest motiv, este
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
1990) se află în germene aici. Zona aureolată de prestigiu didactic a operei (Pseudo-cynegeticos în special) este demonetizată în beneficiul scriiturii intimiste (cu precădere epistolarul). Sadoveanu sau Utopia cărții (1976) este un exemplu tipic de exegeză care intervine în destinul postum al unui autor, producând o modificare a imaginii sale în conștiința publică. Sistemul complex de modele care întemeiază opera - arhitectura socială, cadrul cosmic, filosofia și finalmente modelul cărții - se naște prin amplificarea treptată a unui sâmbure inițial de axiome. Premisa
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Nașterea la români (1892), Înmormântarea la români (1892) - sunt contribuții științifice fundamentale. Reeditate după un secol, aceste studii își dovedesc actualitatea. Proza populară pe care M. a adunat-o a făcut obiectul lucrării Legendele Maicii Domnului (1904), precum și al colecțiilor postume Legendele ciocârliei și Legendele rândunicii (1923), Legendele păsărilor (1975) și Basme din Țara de Sus (1975). Tot postum a apărut și volumul Hore și chiuituri din Bucovina (1911). Lucrările Botanica populară și Mitologie românească au fost editate abia în 2000
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
revoluției și le respinsese. Aici, ne vom concentra atenția În principal asupra eseurilor În care Rosa Luxemburg se opune viziunilor extrem-moderniste ale lui Lenin: „Chestiuni organizaționale privind social-democrația rusă” (1904), „Greva de masă, partidul și sindicatele” (1906) și lucrarea publicată postum „Revoluția Rusă” (scrisă În 1918 și publicată În 1921, după rebeliunea de la Kronstadt). Diferența principală dintre Luxemburg și Lenin constă În Încrederea ei În creativitatea autonomă a clasei muncitoare. Optimismul care se degajă din „Greva de masă, partidul și sindicatele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
16; Nicolae Manolescu, Polifonie romanesca, RL, 1988, 16; Ioan Holban, Textul și ciornele, CRC, 1988, 31; Cornel Ungureanu, Perpetuum românesc, O, 1988, 31; Ion Simuț, „Polifonia persoanei”, F, 1988, 10; Ruja, Parte, I, 160-163; Cornel Ungureanu, Alexandra Indrieș - primul român postum, O, 1995, 3; Dicț. scriit. rom., ÎI, 588-590. C.U.
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
I. se arată sceptic față de calitățile epice ale lui Adrian Maniu, considerând că i-ar lipsi „capacitatea, absolut necesară unui prozator, a inventivității epice” și, de asemenea, „vocația construcției narative ample”. Singurătatea și tristețea oglinzilor (I-II, 2002), carte apărută postum, cuprinde cronici publicate de I. în periodicele anilor ’70-’80, a doua parte fiind constituită din articole și eseuri, unele inedite. Deși a scris și despre autori consacrați, au fost preferați tinerii scriitori bucovineni (Gheorghe Lupu, Constantin Ștefuriuc, Ilie Tudor
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger, litera S a semnăturii postume a lui Sade și spiritul laocoonic al lui Diderot sunt aspecte înstrăinate ale numinosului și, în același timp, „proiecții” degradate ale cercului hermeneutic, iar „holomerul”, entitatea care stă la baza „logicii lui Hermes” descrise de Constantin Noica, este monada leibniziană
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
stagiară în Baroul de Iași. Placheta Poezii, apărută în 1943, este singura culegere antumă, incluzând treizeci și opt de titluri. Istovită de boală (endocardită lentă majoră), I. se stinge în casa părinților săi, refugiați din Basarabia la București. În volumele postume Cântarea munților (1945; Premiul Fundațiilor Regale) și Țara luminii (1946) intră titluri noi, alte poezii, aproape nouăzeci, găsindu-și loc în Addenda la Versuri (1964), ediție îngrijită de Marin Bucur. Versuri și proză inedite au fost inserate în „Manuscriptum” (1972
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
K. cu realizarea de sinteze cuprinzătoare. Cartea consacrată lui Eminescu tânăr, A fiatal Eminescu (1959), este urmată de o amplă sinteză asupra vieții și operei poetului, Eminescu élete és költészete (1962; Premiul Uniunii Scriitorilor). Aceste lucrări, ca și mica monografie postumă, Mihail Sadoveanu. Egy nagy élet és egy nagy életmű története (1964), sunt sinteze valoroase despre cel mai mare poet și despre marele prozator român. Ele conțin totodată referiri la punctele de contact dintre opera acestora și literatura maghiară. K. a
KAKASSY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287697_a_289026]
-
printr-un sejur mai consistent în zonă (1871-1872), în noua-i ipostază de delegat al Angliei în Comisia Europeană a Dunării, impresiile adunate la fața locului au rămas doar simple piese de corespondență, interesante, desigur, adunate laolaltă într-un volum postum 7 și comentate (parțial) în cuprinsul unui studiu special 8. Or, despre J.O. Noyes se poate afirma cu deplin temei că este primul american care, vizitând Principatele Române, împins nu doar de sentimentul datoriei, ci și de propria-i
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem. • Ibidem. • Ibidem. În acest context, aidoma multor producători de idei contemporani, Marx privea cu suspiciune acei confrați care obțineau succese prea spectaculoase, mergând până la a vedea în eșecul de pe lumea aceasta o garanție negativă dar sigură a unei recunoașteri postume 118. Disprețul afișat față de succes coexista cu efortul de a transforma eșecul în refuz deliberat, convingerea superiorității personale menținându-se împotriva tuturor dezmințirilor de zi cu zi119. Romantismul inaugura astfel epoca în care arta înfrumuseța biografia: narcisismul, plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
culturii noastre, care atestă aceeași clarviziune în surprinderea căilor de dezvoltare a civilizației românești. K. nu s-a considerat scriitor; el însuși nu părea a-și prețui scrierile literare. Nu i-a lipsit însă talentul, iar paginile rămase, multe tipărite postum, dezvăluie, dacă nu opere de mare valoare, prețioase contribuții de pionierat. Că avea un stil format, subtil adesea, o dovedește încă din timpul studiilor la Lunéville și Berlin, în scrisorile către tatăl său și către surorile sale. Adunate în volum
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
diverse publicații. O mică parte din contribuțiile sale, cu caracter compozit, a fost selectată după o viziune proprie în culegerile Pătimirea moldovenilor (1993), mult amplificată sub titlul Scolii paralele (1997), și Glose istorico-literare (1994). În fine, Dacia Sacra (1999), tipărită postum, cuprinde în afara studiilor de istorie referitoare la perioada veche și medievală a romanității dunărene, corespondența autorului cu Constantin Noica. Erudiția, stilul viu, nuanțat și mai ales patosul ce străbate toate intervențiile, ca și infiltrațiile filosofico-moraliste sau aluziile la cotidian dau
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
Carol Scrob, N. Țincu, Smara, autori de elegii, romanțe, alegorii morale în manieră tradițională. Corneliu Botez, Sc. Orăscu ilustrează influența eminesciană. Rareori, semnează I.L. Caragiale, G. Coșbuc, Al. Macedonski. Se retipăresc poezii de V. Alecsandri și M. Eminescu, o nuvelă postumă a lui Al. Hâjdeu, câteva din scrierile lui I. Ghica. Proza, satirică (D. Teleor), lirică (G. Nicolescu), de „documente omenești” (G. Russe-Admirescu) și „copii după natură” (I.S. Spartali), este de nivel minor. Excepție fac schițele lui I.A. Bassarabescu (care
GENERAŢIA VIITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
combinații neașteptate, fericite, de neologisme și neaoșisme, citate seducătoare, referiri percutante de natură teologică, biblică, istorică, inserții de amintiri și anecdote, descrieri de natură, tonalitate sacerdotală) dezvăluie publicistica și memorialistica scriitorului. Acestea caracterizează și stilul jurnalului lăsat de G., publicat postum (1973-1980), deosebit de interesant și valoros din punct de vedere documentar. Elementele esențiale ale literaturii [lui Gala Galaction] sunt deci: epicul popular, romantic, și basmul fantastic plin de eresul creștin. Inspirația lui religioasă se manifestă și sub alte forme; prin nimic
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
care F. refuză imaginea devenită dogmă a poetului-vizionar, sau în Faux traité d’esthétique (1938), unde sunt prezentate critic experimentele suprarealiste. Întâlnirea cu filosoful existențialist Lev Șestov îl va marca profund. „Jurnalul” conversațiilor dintre ei, Rencontres avec Léon Chestov, tipărit postum, în 1982, constituie totodată un document revelator pentru viața intelectuală pariziană din anii ’30, F. având relații strânse cu mari spirite ale epocii: Bachelard, Croce, Ștefan Lupașcu, Maritain, Wahl, Artaud, Emil Cioran, Tzara, Paulhan ș.a. Decisiv pentru direcția pe care
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
lumea lui Thot (1989). A tradus sistematic din opera lui Paul Valéry - pentru integrala operelor în versiune românească, proiectată de Editura Univers - și din Jacques Derrida, sub îndrumarea căruia a lucrat la Paris, în 1991. A îngrijit ediții din opera postumă a lui I. D. Sârbu. În primele sale cărți - aflate într-un vădit raport de convergență - G. autorul pornește de la limbaj, înțeles ca proces (în speță, de la scrierea ca o ipostază a lui poiein), pentru a reconstitui unitatea originară pierdută a
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
înfiorate de spaimă unui „rău” nedeslușit. Cu modestia și discreția care îl caracterizau, s-a ignorat ca scriitor și numai prin grijă lui Heliade opera lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată de uitare, fiind adunată într-un volum postum (1860). Fire delicată, ar putea să pară ciudată preferință lui F. pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
grilelor de lectură ce se pot aplica textului: plecarea la război a bărbaților din sat, plecarea după pricopseală în America sau în Regat, desprinderea de satul natal în scopul continuării studiilor. În ultima carte a lui F., romanul Răsucirea, apărut postum (1980), este evocată tot viața satului bănățean. Formula aleasă e de roman obiectiv, cu o structură apropiată de cea proprie romanelor lui Liviu Rebreanu, dar utilizarea în exces a regionalismelor dăunează lizibilității, cartea având doar valoare documentară. SCRIERI: Din țara
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
omagiale lui Mihai Eminescu (5-6/1939) și Ion Creangă (2/1940). Exegeza eminesciană este ilustrată de studii aparținând lui Augustin Z.N. Pop (Reamintindu-i pe Al. Grama și pe Aron Densușianu), Teodor Balan, la care se adaugă un articol postum al lui G. Bogdan-Duică (Eminescu și Rossi), însoțit de o Scrisoare-ciornă a lui Eminescu. Numărul omagial Creangă conține o serie de materiale documentare aflate în posesia lui G.T. Kirileanu. Totodată, C. Comăneșteanu și Petru Iroaie scriu despre Al. Vlahuță, I.
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
la Editura Nagard, în ediție anastatică, Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. Se pare că F. a contribuit efectiv la redactarea memoriilor și a altor lucrări ale lui Iosif Constantin Drăgan. În țară editează lucrarea postumă a lui Petru Comarnescu Chipurile și priveliștile Europei (1980) și se manifestă ca polemist virulent în paginile gazetelor „Săptămâna” și „Luceafărul”, o parte din articole fiind reunite în volumul Falsificatorii de imagini (1979). Deși începe să scrie de pe băncile liceului
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
regimului, căci suna „românește”. Atmosfera întreținută în jurul lui l-a marcat, împiedicându-l mai mulți ani să scrie o poezie conformă orientării estetice de până la 1940. Totuși, volumele Vremea Lerului (1969), Florile dalbe (1979) și Toamna lui Orfeu (1983), antologate postum în Preludiul bucuriei (1988), scot la lumină o poezie de idei densă și tensionată, de meditație etică și ontologică, saturată de cultural și livresc, elaborată sub semnul unei mari exigențe artistice. O sursă de inspirație e aflată în mitologia culturii
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
chiar Isidor în Versurile despre bibliotecă se găseau opere sacre și opere profane. Din ele trebuie culese rozele, cum spune el reluând un vechi motiv al pedagogiei creștine, iar spinii trebuie aruncați și, din moment ce în Etimologii, ultima sa operă publicată postum, apare aceeași preocupare, e limpede că această preocupare a caracterizat până la sfârșitul vieții atitudinea lui Isidor. b) Operele lui Isidor Această strânsă corelație între cultura sacră și cultura profană apare în Despre diferențele dintre cuvinte (De differentiis verborum), un fel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
umbrelor, precum G. Coșbuc, I. L. Caragiale, St. O. Iosif, Vasile Stroescu. În timp, acestora li se adaugă cei în viață, precum Zaharia și Olimpia Bârsan, Ioan Lupaș, Pan Halippa, G. Enescu, O. Goga, N. Titulescu ș.a. Paginile strânse în volumele postume Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut și Oameni între oameni (1990) relevă un memorialist care, potrivit declarațiilor sale, renunță la amănuntele anecdotice, susceptibile să dea savoare povestirii, dar nesemnificative, și reține doar amintirile revelatoare, confirmate de documente. Precauția
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]