1,812 matches
-
începutul lu lui noiembrie pâna în martie. Migrația: Sunt posibile migrații locale din adăposturile de vară în cele de iarnă. Comportamentul social: Formează colonii de zeci sa sau sute de indivizi. Longevitatea: Trăiesc până la 30 de ani. - Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie mică, cel mai mic dintre liliecii cu potcoavă.Lungimea corpului este de 32-45 mm, antebrațul de 37-42 mm, anvergura aripilor de 19-25 cm. Greutatea este de 3,6 25 cm. Greutatea
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
cele de iarnă. Comportamentul social: Formează colonii de zeci sa sau sute de indivizi. Longevitatea: Trăiesc până la 30 de ani. - Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie mică, cel mai mic dintre liliecii cu potcoavă.Lungimea corpului este de 32-45 mm, antebrațul de 37-42 mm, anvergura aripilor de 19-25 cm. Greutatea este de 3,6 25 cm. Greutatea este de 3,6-10gr. Colorația blănii variază de la brun deschis a adultilor, la gri a puilor. Atârnă
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
cm. Greutatea este de 3,6-10gr. Colorația blănii variază de la brun deschis a adultilor, la gri a puilor. Atârnă cu capul în j jos, cu aripile în mare masură acoperind corpul. Are niște excrescențe cornoase pe nas în formă de potcoavă, de unde îi și provine denumirea. Răspândirea: E răspândit la nordul Africii, Peninsula Arabică, Asia mică și mijlocie, o mare par parte a a Europei. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în munți până la altitudinea de 2000 m
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Ransome, 19 1990). Performanțele sonarului sunt cu adevărat remarcabile, permițând liliecilor să depisteze f fire foarte subțiri, cu diametrul de 0,2 mm sau chiar de 0,050,08 mm în cazul speciilor din familia Rhinolophidae. De aceea, liliecii cu potcoavă se prind mult mai rar în plasa de captură decât vespertilionizii. Aceștea din urmă au o rază de acțiune a sonarului de circa 20 m și pot detecta insectele de la o distanță de 8 m, pe când rinolofii trebuie să se
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
pentru a o detecta (Schober pentru a o detecta (Schober și Grimmberger, 19 1997). Spre deosebire de percepția vizuală, ecolocația prezintă și câteva dezavantaje (Neuweiler, 2000), d d dintre care cele mai importante sunt: Costul energetic ridicat. De exemplu, un liliac cu potcoavă care vânează timp de 11 ore pe zi, de la apusul și până la răsăritul soarelui, interval î în care emite aproximativ 400.000 de ultrasunete cu un consum energetic de 6 x 10-6 J/m2 pentru fie fiecare semnal, va cheltui
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
1989). Hrănirea în imediata apropiere a vegetației. Speciile care vânează în apropierea solului sau a vegetației și-au dezvoltat strategii aparte pentru ca din multitudinea ecourilor recepționate, să le poat le poată distinge pe cele care provin de la insecte. Liliacul cu potcoavă, de exemplu, preferă să vâneze în vegeta vâneze în vegetația densă. În primele două ore după asfințit, el zboară în jurul tufișurilor și copacilor. Restul nopții și-l petrece în așteptarea prăzii, atârnând de o ramură și rotindu-și continuu corpul
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
cu Rhinolophus ferrumequinum. De regulă, în peșterile calde sau în iernile blâde, liliecii formează colonii mai mici decât în peșterile reci (Ha (Hall, 1962) sau iernile friguroase ( Hooper, 19 1956). Multe specii hibernează în locuri deschise, cum sunt liliecii cu potcoavă, care își învelesc c corpul cu patagiu, agățându-se de substrat doar cu gh ghearele de la picioare. Speciile precum Myotis myotis, M. blythii și M. daubentonii aleg tot spații deschise, dar se agață de regul de regulă de perete și
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
doua) și falanaetă (a treia). Fiecare falanaă în parte prezintă un corp și două extremități. Corpul este turtit în sens antero-posterior prezentând două fețe: una anterioară, concavă și alta posterioară, convexă precum și două maraini. Extremitățile falanaelor prezintă suprafețe articulare în potcoavă; exepție: cea de a trei falanaă. Prima falanaă prezintă la nivelul extremității proximale o cavitate alenoidă prin care se realizează articulare distală cu metacarpianul respective. La nivelul extremității distale prima falanaă prezintă o suprafață articulară în formă de trohlee prin
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
prezintă o suprafață articulară în formă de trohlee prin care se realizează articularea cu extremitatea proximală a celei de a trei falanae. Cea de a treia falanaă are un corp foarte redus. Extremitatea distală este nearticulară și are forma unei potcoave și corespunde unahiei. Oasele sesamoide sunt mici formațiuni osoase sferice sau ovalare care se aăsesc pe fața anterioară a articulațiilor deaetelor în special la nivelul articulației metacarpo-falanaiană. Constant sunt citate cele medial și lateral de la nivelul policelui. SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
este realizat de către falange. Se descriu în total 14 falange: halucele are 2 falange, fiecare din celelalte degete au câte trei. Falanga proximală este turtită în sens transversal. Falanga mijlocie este scurtă. Falanga distală este mică și are formă de potcoavă. Piciorul la om este foarte bine adaptat atât func] iei de sus]inere cât și celei de mișcare prin prezen]a bol]ii plantare. Bolta plantară prezintă trei stâlpi de sus]inere: 1. posterior: tuberozitatea calcaneului, 2. antero-medial: capul metatarsienilor
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
apelor (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929), Baltagul (1930), Creangă de aur (1933), Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933), Frații Jderi (1935-1943), Divanul persian, (1940), Povestirile de la BraduStrâmb (1941), Anii de ucenicie (1944), Nada Florilor (1951), Nicoară Potcoava (1952). Ceea ce impresionează înainte de toate este monumentalitatea operei, în care se află cea mai amplă frescă a sufletului românesc: “El are realismul lui Balzac și melancolia unui romantic, meditația aspră a lui Miron Costin, voluptatea senzorială a lui Rabelais. E
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
conflictului, al răsfrângerii, cifra ambivalențelor și a dedublărilor 759 se regăsește în cele două căsătorii ale Euphrosinei, două ceasuri de sfat de taină ale lui Zalomit cu Calinic, administrarea tratamentului de două ori pe zi, două săptămâni pe șantierul din Potcoava, două ceasuri petrecute de Euphrosina cu Dumitru, înainte de fatala întâmplare. Între cele două cifre se desfășoară o serie de evenimente (cu două-trei zile înainte de accident, doctorul Tătaru se întâlnise cu călugărul Calinic; două dintre cele trei studente erau "propriu-zis grase
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
performanța nu se mai repetase, vădise deosebită înclinație spre fierărie și tot ce ținea de prelucrarea metalelor. După ce le-nvățase limba, n-o mai slăbise pe Chira cu întrebările despre metale: erau ele sângele pământului, sau sufletul lui? Caii trag potcoavele, sau potcoavele conduc caii pe drumul cel bun? De ce mai au mașinile volan dacă sunt de metal? De ce nu scot ei metale din pământ dacă vor să fie bogați? De ce nu-i pun și lui dinți de metal ca lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se mai repetase, vădise deosebită înclinație spre fierărie și tot ce ținea de prelucrarea metalelor. După ce le-nvățase limba, n-o mai slăbise pe Chira cu întrebările despre metale: erau ele sângele pământului, sau sufletul lui? Caii trag potcoavele, sau potcoavele conduc caii pe drumul cel bun? De ce mai au mașinile volan dacă sunt de metal? De ce nu scot ei metale din pământ dacă vor să fie bogați? De ce nu-i pun și lui dinți de metal ca lui Păun, ca să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ia pe ei înșiși atât de în serios pe cât o făceau oaspeții, nomazii exasperaseră, așa că, recunoscându-se sau nu în răspunsul improvizat în pripă de Rică, încuviințară tacit, dar unanim, în primul rând contenirea interogației chinuitoare. Mustățile în formă de potcoavă lestară dintr-o dată greu și la unison fugacele escapade timide ale verbului înspre registrul sonor. Nesiguranța, cu care erau mult mai învățați decât partenerii lor de conversație, nu reușise să le antreneze și gândirea în șerpuirile ei interminabile; de ce situația
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
organelor abdominale învecinate ce pot influența tactica sau tehnica chirurgicală - evidențiază funcția renală dacă este prezentă, absentă sau întârziată și la care dintre cei doi rinichi. Este util de asemenea în evidențierea mărimii rinichilor, ectopieii acestora sau existenței „rinichiului în potcoavă”. - malformații ale venei cave sau renale stângi cu impact asupra sancțiunii terapeutice (vena renală dispusă retroaortic, vena cavă dublă, la dreapta și stânga aortei) [26,27]. Rezonanța magnetică nu este utilizată de rutină în diagnosticul anevrismelor abdominale. Are ca avantaje
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
pacienții cu cei cu abord transperitoneal și arată că evoluția post-operatorie este mai rapidă, durata de spitalizare fiind mai mică la acești pacienți [42]. Se consideră ca indicație de elecție a acestui abord următoarele: - anevrismul inflamator; - malformațiile renale - rinichiul în potcoavă; - anevrismul suprarenal; - obezitea extremă [43]. Ca și complicație tardivă s-a descris hernia post-operatorie apărută datorită secționării musculaturii pararectale pe o lungime mare necesară acestui abord [41]. Pacientul este poziționat în decubit dorsal cu partea stângă ușor elevată. Incizia este
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
cura chirurgicală a anevrismului, este similară cu a celui degenerativ fără a se cunoaște exact cauzele, constatându-se o regresie a inflamației. Singura sechelă posibilă evolutivă în timp poate fi fibroza ureterelor cu hidronefroza (32% din cazuri) [54]. RINICHIUL ÎN POTCOAVĂ Este o malformație cuprinsă între 1:400 și 1:1000 la nivel populațional. Existența anevrismului de aortă abdominală asociat creează o serie de probleme reale pentru chirurg datorită zonei mediane renale ce acoperă aorta și a vascularizației sale multipediculate ce
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
ostășesc fără pereche, din care putea să câștige ceva. Astfel s-a născut colaborarea între români și tătari.” După reorganizarea trupelor, consumarea nutrețului și a alimentelor și, mai ales, îndată ce gerul iernii a slăbit, iar caii au putut înainta fără potcoave, pe la începutul Postului Mare, care în anul 1241 a căzut în ziua de 11 spre 12 februarie, Batu-khan a dat ordin tuturor generalilor săi să fie gata pentru întreprinderea operațiunilor militare ale celei din urmă campanii din Europa. El avea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au început să apară și la mare distanță de Irak, cum ar fi, de exemplu, în România. Dar ce căutăm noi acolo sau, mai bine zis, ce mai căutăm noi acolo? 8 februarie 2007 Ce (mai) caută România în Irak Potcoave de cai morți sau, luând în seamă evoluția tehnologică, șenile ruginite de tanc. Așa ar răspunde adversarii radicali ai războiului din Irak, stângișții, pacifiștii și, mai larg, toți cei care ignoră complexitatea problemei. Așa răspunde o parte a stângii europene
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
vor, nu mă vor,/ Peste sculptatele salcii În labil relief,/ În palmele nopții țesând la gherghef./ Lovesc În cupole fierbinți la amintiri bătăușe,/ Cu ochii ascunși În cartușe./ Pe cercul din zare cu buze concave,/ Îmi adun basmele tropotind din potcoave/ Fulgere tinere pe drum vertical./ Făcătoarele de lacrimi pe șea fără cal./ Mă taie peste umeri un chip alb-pietros;/ Zborul de cuvântalbatros/ Sângerând pe vârful de spadă/ Urmărit de visuri de pradă - / Rămân perpetuu omul crâng,/ Cu copilul de mână
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
slujbă/ Vin’la Cujbă./ Al matale Caragiale”. Dincolo de casa lui Missir ar fi trebuit să găsim casele lui P.P.Carp. Din stânga străzii, de la numărul 11, ne privește un palat beldimănesc. În timp ce Ducipalul lui Mișa sforăie acompaniindu-și țăcănitul monoton al potcoavelor care scot scântei pe pietrele caldarâmului, eu îmi port privirea prin frunzișul teilor de pe marginea trotuarului. Printr-o spărtură a frunzișului zăresc frontonul cu monogramă al casei lui Gheorghe Racoviță. Tot privind visător în lungul uliței, nici n-am băgat
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
întrucât acum ei se bucură de o șosea județeană de aproape 22 de kilometri care leagă cele două sate atât între ele, cât și cu Moeciu, centru de comună și cu orașul Zărnești. În plus, deschide această minunată parte a potcoavei Branului turismului, face mai accesibilă vizitarea peșterii din zonă, poate chiar popularea întregii regiuni. Drumul Carului, ultimul, dar nu cel din urmă sat, component al comunei Moeciu, se află în centrul depresiunii, pe culmea care este un fel de mediană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
două variante se coboară în localitatea Dâmbovicioara, iar drumul nu trece pe lângă cetatea lui Negru Vodă. Drumul vechi al carului, în partea sa finală, nu urca și pe Dealul Frumos, cota cea mai înaltă, de unde trecătorul are imaginea panoramică a potcoavei Branului, a acestui imens amfiteatru natural de o frumusețe unică, care îți dă sentimentul că ești, într-adevăr, aproape de nori. El intersectează fosta frontieră, cumpăna apelor pe o șa mai lină, dar cu teren mai accidentat la coborâre. Trebuie recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
apelor, la trecătoare, la Giuvala, adică dincolo de Fundata și de Șirnea, niciodată în satele brănene nu s-a stabilit populație de origine maghiară sau germană. Din punct de vedere etnic, locuitorii Drumului Carului ca și ai celorlalte sate din interiorul potcoavei, formate de Piatra Craiului-Cheile Zănoagei și Prăpăstii-Măguricea, apoi poarta Branului și râul Turcu ca să se completeze spre est-sud cu versantele nord-vestice ale Bucegilor, sunt poate descendenți veritabili ai autohtonilor seculari dacă nu milenari. Străinii, în general, au evitat să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]