1,071 matches
-
sus pe farfurioarele subțiri ca foaia de hârtie și să-și ghicească apoi, în literele și semnele filigranate de zațul rămas, trecutul, viitorul sau Dumnezeu știe ce. Fiecare cu mica ei cupă-ntre degete, păreau două plante ce-și poartă potirul unei flori de porțelan, răsucindu-l după soarele ce stătea să coboare. Apoi Cedric le făcu semnul de mult așteptat, și cele două negrese se sculară leneșe din șezlonguri. Proptită cu mîinile-n șoldurile enorme, Melanie își dezmorți oasele lăsîndu-se mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îl reteză dintr-o fulgerare, împreună cu punga prețioasă dindărăt, și-l azvârli ca pe-un iepure-nsîngerat, ca pe-un prunc nou-născut, departe de sine. Se tăvălise apoi în propriul sânge pe când, stropiți de același lichid sfânt, ce-l purtăm în potirul trupului nostru și nu se cuvine să-l arătăm nimănui, toți cei din jur fugeau ca de-o mânie divină, încurcîndu-și țoalele, nemainimerind ușa, privirea celorlalți arzîndu-i ca apa sfințită pe cei împielițați. Zile-n șir aveau să rămână încuiați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
picioarele lăcustelor verzi ca iarba lipite de frunze. Norii-nspumați, cu contururi perfect delimi" tate, curgeau extrem de-ncet, lăsîndu-și umbrele pe pământ. Coborîră-n viroagă, cu florile multicolore până la brâu, se mîn-jiră de polen și de lichide cleioase picurând din exuberantele potire, simțiră suind pe picioare miriapozi și vacile-Domnului. Fumuri de mireasmă transparentă urcau către cer, fluturând ca un păr buclat, dizolvîndu-se-n aer. În iarbă, sub pașii lor, mustea un pârâiaș înghețat, ce-și răspândea șuvițele lichide printre radăcinițe și frunze rotunde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
distrugea, el sfințea templul și jertfa necurmată de pe altar. Era zeul care-și inventa lumea, copilul care-și construia împrejur mama, regele care-și secreta regatul. Ochiul care vedea numai văzul fu din nou mulțumit. Turnă apoi, ca dintr-un potir de aur, lava sidefie a creierului în țeasta goală ca o catedrală de os, o umplu până în vârful bolții cu pasta aceea hiperorganizată, care deveni atât de grea-n rezervor, încît se prelinse în țeava dintre vertebre pînă-o umplu cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i simțea niciodată lipsa și n-o visa nopțile, chiar dacă dormea lângă șoldurile ei late de olandeză. Nu o iubea decât în pat, dar atunci o iubea deplin și cu totală inocență, fără gelozie când o vedea dăruindu-i același potir, cu același sacrament, și lui Cedric, și fără teama de a o pierde vreodată. Curând, orașul spectral, cu mereu diferitele frontoane pro-filate-n zig-zag pe cer, cu aceleași nesfârșite canale curbe, înțesate de case plutitoare, lăsă locul altui oraș. Se-ntîmplă brusc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o simțea la mulțimea înspăimântată, reunită în jurul acelui om ca o turmă în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iubirea pentru Mântuitor. Când sfârși litania și fu în picioare, îi veni alături imediat, în tăcere, cu bunăvoință, Simplicius, călugărul cel mai tânăr, care ținea într-o mână un coșuleț de răchită cu bucăți de pâine binecuvântată, iar în cealaltă, potirul cu vin consacrat: trupul și sângele transsubstanțiate ale lui Isus Cristos. Canzianus începu atunci să treacă de la un monah la altul, în vreme ce aceștia așteptau îngenuncheați, punând în mâna fiecăruia dumicatul de pâine și întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
binecuvântată, iar în cealaltă, potirul cu vin consacrat: trupul și sângele transsubstanțiate ale lui Isus Cristos. Canzianus începu atunci să treacă de la un monah la altul, în vreme ce aceștia așteptau îngenuncheați, punând în mâna fiecăruia dumicatul de pâine și întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul acela tăcut și interiorizat, cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pentru că astea, avertiză el, sunt semnele pe care Atila le lasă la trecerea lui: sânge, moarte, distrugere! Povesti, în sfârșit, despre jefuirea cetății Divodorum: — Au asasinat toți preoții înaintea altarelor consacrate, au furat toate obiectele de cult, de la ostensorii până la potirele pentru consacrare, de la cădelnițe până la tabernacolele de aur, iar printre cei care au crezut că în biserici vor găsi adăpost și protecție au făcut un măcel înfiorător. Oh, frații mei, cum aș vrea ca ochii mei să nu fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se va descoperi, rușinea nelegiuirilor și curviilor tale. 30. Lucrurile acestea ți se vor întîmpla, pentru că ai curvit cu neamurile, pentru că te-ai spurcat cu idolii lor. 31. Ai mers pe calea sorei tale, de aceea, și Eu îți pun potirul ei în mînă. 32. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Vei bea potirul sorei tale, cel larg și adînc, vei ajunge de rîs și de batjocură; încape mult în el! 33. Te vei umple de beție și durere, căci potirul sorei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ți se vor întîmpla, pentru că ai curvit cu neamurile, pentru că te-ai spurcat cu idolii lor. 31. Ai mers pe calea sorei tale, de aceea, și Eu îți pun potirul ei în mînă. 32. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Vei bea potirul sorei tale, cel larg și adînc, vei ajunge de rîs și de batjocură; încape mult în el! 33. Te vei umple de beție și durere, căci potirul sorei tale Samaria este un potir de groază și spaimă! 34. Îl vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
îți pun potirul ei în mînă. 32. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Vei bea potirul sorei tale, cel larg și adînc, vei ajunge de rîs și de batjocură; încape mult în el! 33. Te vei umple de beție și durere, căci potirul sorei tale Samaria este un potir de groază și spaimă! 34. Îl vei bea și îl vei goli, îi vei roade cioburile, și-ți vei sfîșia țîțele. Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu." 35. De aceea, așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
32. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Vei bea potirul sorei tale, cel larg și adînc, vei ajunge de rîs și de batjocură; încape mult în el! 33. Te vei umple de beție și durere, căci potirul sorei tale Samaria este un potir de groază și spaimă! 34. Îl vei bea și îl vei goli, îi vei roade cioburile, și-ți vei sfîșia țîțele. Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu." 35. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Pentru că M-ai uitat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mult o umbră decât ființă ești! Pe fața-ți a tras brazde cumplitele dureri. ȘT[EFAN] Azi sânt bătrân de tânăr. Ce fel eram eu ieri! Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi o rouă în aurit potir Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal cum aștrii -n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni. Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi e rouă în aurit potir, Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal, cum aștrii-n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iese. Mira-n rugăciune. 3. MIRA, PETRU 4. MIRA, ȘTEFAN (moare) 5. MIRA (singură) 6. MIRA, MAIO 7. MIRA (singură puțin) 8. MIRA, PETRU, LUME ACT. V După ce Petru a lăsat-o într-o turburare asemenea nebuniei, ea toarnă în potirul cu comunicare veninul ce-i dedese tată-său într-o cruciuliță de aur și când vrea să beie vine Ștefan ostenit și alungat de popor, ce vine de la Direptate. Setos, cere vin, în momentul [acela] ei îi vine o idee
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și când vrea să beie vine Ștefan ostenit și alungat de popor, ce vine de la Direptate. Setos, cere vin, în momentul [acela] ei îi vine o idee teribilă: cu capul întors și privind la el pieziș, cu groază îi întinde potirul... Ea-i vorbește de Biblie și de-o noapte de rege; când el, slab dar beat de venin și amor, se-apropie, ea-i scoate lui pumnalul și-i spune că-i călugărită - "un pas înainte și te omor cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și Istanbul optsprezece mii de mânji învățați de călărie și două, trei mii de boi de cărăușie grea. Și de partea cui ar fi sfinții părinți de pe la Sfântul Munte și de pe tot cuprinsul Olteniei, când mai toți se cuminecă din potirele de argint aurit sau chiar din aur curat cu care le-a dăruit mânăstirile domnia sa vel logofătul Brâncoveanu? Acum iată-l cum își face ogoare noi pentru porumb prin pârloage, ca să-și mărească negoțul cu grâu. Se spune chiar că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi a doua zi? Ar năvăli și nemții și Sobieski peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de compromis. Așa că... Vorbe din tinerețe, spuse vodă șoptit. Domnul deschise ușița unei firide din perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe aurii. Ușa nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De lângă el, Radu îl cuprinse pe după umeri și-i șopti blând: N-avea grijă, atunci o să fiu eu înaintea ta, așa se cade că sunt mai vârstnic... Un călugăr îi dădu în mâini lumânarea în timp ce monahul cu patrafir îi apropie potirul de buze. Simți ceva cald cum îi străbate tot trupul. Ridică privirea în sus spre turnul din fața lui, i se păru că la o fereastră întunecată se mișcă ceva alb. Să fie doamna, maica adică? Sau poate că e soru-mea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
potecii de lumină, așa. Acum înalță ochii. Îi vezi? Sunt preoții care, atunci când a luat Mehmet El Fatîh Bizanțul și au intrat ienicerii în biserica Hagiei Sofia, tocmai îi împărtășeau pe credincioși. Ienicerii s-au repezit atunci să le rupă potirele din mâini că erau din aur. Preoții s-au strâns unii în alții și s-au tras înapoi până au ajuns la perete. Atunci ienicerii au dat și mai înverșunat năvală, dar zidul s-a deschis și i-a ascuns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]